Paradisurile fiscale ale Europei, pe ducă. Ce mai rămâne în urma crizei şi a competiţiei cu Asia
0
În ciuda zecilor de ani în care au respectat principiul secretului bancar, paradisurile fiscale din Europa sunt în pericol de a-şi pierde statutul şi, prin urmare, clienţii. Înăsprirea regimurilor fiscale, controalele tot mai dese pentru aducerea de bani la buget şi competiţia făcută de statele din Asia ameninţă acum ţări invidiate precum Lichtenstein, Monaco şi Elveţia.
Câteva dintre cele mai notorii paradisuri fiscale din lume se găsesc în „inima” Europei, unde tradiţia secretului bancar şi diversitatea regimurile fiscale a creat numeroase oportunităţi pentru cei care vor să „ocolească” plata unor impozite.
Potrivit estimărilor Uniunii Europene, guvernele din blocul comunitar pierd anual aproximativ 1.000 de miliarde de dolari din cauza paradisurile fiscale. Criza a forţat însă guvernele să pună tunurile pe aceste state, în încercarea de a spori veniturile bugetare. În multe dintre aceste state, eforturile de a aduce bani în viestieria statului s-au materializat prin forţarea grupurilor bancare să-şi deschidă bilanţurile şi mai ales să ofere informaţii despre conturile secrete.
Însă nu doar criza şi înăsprirea reglementărilor sunt provocările care ameninţă aceste state cândva legendare. Centrele financiare din Asia câştigă tot mai rapid teren în faţa destinaţiilor din Europa.
Singapore şi Hong Kong ar putea detrona Elveţia de pe prima poziţie din topul celor mai atractive locuri de ascuns bani, potrivit unei analize realizate de jurnaliştii „The Economist”.
În contextul acestor schimbări, CNBC a relizat topul paradisurilor fiscale în pericol de dispariţie din UE,
10. Austria
Austria a rămas unul dintre cele două state din UE care încă mai garantează secretul bancar. Ţara este în continuare atractivă pentru nerezidenţi datorită faptul că nu prevede impozit pe moştenire, potrivit Tax Justice Network. Totodată, impozitele imobiliare pot fi evitate prin intermediul înregistrării ca fundaţie - beneficiarii rămân anonimi, potrivit legislaţiei austriece.
Statul percepe însă o taxă pe veniturile obţinute din dobânzi bancare, pe care o transferă apoi guvernelor naţionale în cazul conturilor deţinute de străini în bănci austriece.
Asupra Austriei s-au exercitat presiuni intense pentru a dezvălui informaţii bancare cu alte guverne din UE, însă principiul secretului bancar a fost apărat feroce de cancelarul Maria Fekkter, care a atacat SUA şi Marea Britanie, cele mai puternice voci care cereau mai multă transparenţă din partea sistemului bancar austriac.
9. Elveţia
Elveţia este unul dintre cele mai cunoscute paradisuri fiscale din lume, având o legislaţie care interzice bancherilor să dea detalii despre clienţi - o lege introdusă în 1934. Nu de puţine ori, sistemul bancar elveţian a devenit o miză în criza europeană, mai ales în ultimii ani, când s-au descoperit tot mai multe cazuri de politicieni care majorau taxele în propriile ţări, dar îşi ţineau banii în bănci elveţiene.
Cel mai mare scandal de evaziune fiscală din istoria Greciei are la mijloc o listă de politicieni şi alţi lideri care îşi ţin banii în Elveţia. În Spania, partidul aflat la guvernare a devenit ţinta atacurilor după ce s-a descoperit faptul că trezorierul partidului a plasat peste 22 de milioane de euro în bănci elveţiene.
Cel mai recent astfel de scandal s-a iscat în jurul lui Jerome Calzuhac, fostul ministru al Bugetului din Franţa, care a recunoscut că a avut un cont nedeclarat la UBS timp de mai bine de 20 de ani.
În contextul acestor controverse, Elveţia a finalizat, după doi ani de negocieri, un acord cu SUA prin care se obligă să furnizeze informaţii ale clienţilor. Totodată, în urma presiunilor Bruxelles-ului, statul a renunţat în aprilie la planul de stimulente prin care încerca să atragă companii străine din celelalte state europene.
8. Luxemburg
Pe baza deceniilor de respectare a principiului secretului bancar, Luxemburg şi-a construit unul dintre cele mai puternice sisteme financiare din Europa. Industria bancară de aici are o valoare de aproximativ 22 de ori mai mare decât economia naţională. Băncile din Luxemburg deţin active cu o valoare de 10 ori mai mare decât Produsul Intern Brut al statului.
Cu toate acestea, Luxemburg s-a aliniat altor state europene în aprilie, printre care şi Elveţia, şi a fost de acord cu ridicarea secretului bancar începând cu 2015. „Urmăm o mişcare mondială, nu cedăm în faţa presiunilor Germaniei”, a explicat atunci premierul Jean-Claude Juncker.
7. Cipru
Înainte de a primi împrumutul de urgenţă de la UE şi FMI, micul stat mediteranean avea un sector financiar înfloritor. Reuşise să atragă investitori străini - în special din Rusia - datorită nivelului scăzut de impozitare, precum 10% pentru taxa pe venit plătită de companii.
Însă împrumutul de la UE şi FMI a venit în condiţii dure. Suprtaxarea depozitelor bancare mai mari de 100.000 de euro şi restructurarea sistemului bancar au transformat statul în unul dintre cele mai evitate la nivel mondial.
6. Monaco
Principatul este al doilea cel mai mic stat suveran din UE, mai mic decât el fiind doar Vaticanul. Cunoscut ca locul de joacă al miliardarilor din întreaga lume, statul nu percepe impozite pe venit pentru persoane fizice, nici pentru societăţi care îşi declară sediul aici sau care au puncte de lucru în Monaco.
Statul face însă eforturi pentru a se debarasa de imaginea de paradis fiscal. TVA are un nivel de 20%, iar companiile plătesc un impozit de 33% pe profit. Pot scăpa însă de acesta dacă dovedesc că 75% din profitul total a fost obţinut din activităţi desfăşurate pe teritoriul statului.
Comisia Europeană poartă acum negocieri cu principatul pentru încheierea unui acord de schimb de informaţii.
5. Insula Jersey a Marii Britanii
Marea Britanie este unul dintre principalii susţinători ai ridicării secretului bancar, susţinând că pierde anua zeci de miliarde de euro din cauza companiilor care îşi declară sediile în alte ţări doar pentru a nu plăti impozite. Cu toate acestea, şi Marea Britanie prezintă propriile „găuri negre” atunci când vine vorba de fiscalitate.
Insula Jersey din Canalul Mânecii este cea mai mare şi cea mai cunoscută dintre Insulele Canalului Mânecii. Ea este o dependenţă a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Aflată la aproximativ 160 de kilometri de Arhipelagul Britanic şi cu o populaţie de 87.000, insula adăposteşte capital în valoare de 400 de miliarde de lire sterline de la companii (aproximativ 468 miliarde de euro), potrivit Tax Justice Network. Această dependenţă a Coroanei Britanice este unul dintre motivele pentru care cancelarul Austriei a numit Marea Britanie „tărâmul binecuvântat al evaziunii fiscale şi al spălării de bani”.
Majoritatea societăţilor din Jersey sunt cunoscute ca fiind paravane înfiinţate pentru evitarea impozitelor din alte ţări. Insula oferă un nivel de 20% al impzoitului pe venit, însă ea este „negociabilă”, aşa că miliardarii şi marile companii pot obţine cote mult mai reduse.
Sistemul lor fiscal nu prevede taxă pe moştenire şi nici pe câştigurile de capital. Zilele acestui paradis fiscal sunt însă numărate. În februarie, o analiză „The Economist” arăta că înăsprirea reglementărilor pune pe fugă atât investitorii cât şi firmele de spăare de bani, iar responsabilul cu reglementarea financiară al insulei, John Harris, a declarat că toate criticile din partea politicienilor britanici au lăsat Dependenţa Jersey să se „zbată pentru viaţă”.
4. Olanda
În ciuda impozitului relativ ridicat de 25% pe venit pentru companii, o combinaţie între deduceri, excepţii fiscale şi tratate internaţionale oferă companiilor posibilitatea de a nu plăti deloc impozite şi taxe. Mai bine de 400 de companii americane au declarat că au sediu în Olanda, potrivit „Financial Times”.
Olanda este o destinaţie atractivă şi pentru starurile rock. Trupe precum U2 şi The Rolling Stones au profitat de faptul că Olanda nu aplică taxe pe drepturile de autor, potrivit unei anchete „The New York Times”.
3. Insula Man
Localizată întreMarea Britanie şi Irlanda, Insula Man are propriul cadru fiscal şi sistem de colectare faţă de Regatul Unit. Dependenţă a Coroanei Britanice, insula nu prevede impozite pe câştigurile de capital, pe venitul societăţilor sau pe moşteniri. Economia nu aplică nici taxă de timbru sau şi are un plafon de 20% pentru impozitul pe venit.
Cu toate acestea, statutul de paradis fiscal al insulei este ameninţat. În februarie, autorităţile locale au încheiat o înţelegere cu guvernul britanic pentru schimb automat de informaţii financiare despre cei care plătesc taxe pe insulă. Acordul prevedere şi o perioadă de graţie de trei ani în care britanicii care ascund bani în Insula Man pot să scoată la lumină conturile. Dacă nu, ei riscă amenzi de până la 200% din valoarea impozitelor neplătite în Marea Britanie.
Înţelegerea a fost extinsă ulterior astfel încât Insula Man este obligată să furnizeze informaţii Franţei, Germaniei, Italiei şi Spaniei.
2. Lichtenstein
Principatul Lichtenstein, cândva invidiat pentru secretul bancar, îşi pierde locul în topul paradisurilor fiscale încă din 2009, de când a fost de acord să furnizeze informaţii despre titularii străini de conturi.
Ca urmare a presiunilor exercitate după izbucnirea crizei, Lichtenstein a fost de acord să dezvăluie identitatea acestor titulari de conturi altor state europene, precum şi Statelor Unite ale Americii.
1. Irlanda
În ciuda crizei din UE, economia Irlandei a început să-şi revină treptat datorită abilităţii de a atrage multinaţionale. Taxa pe venit pentru companii, de numai 12,5%, a reuşit să aducă în Irlanda giganţi precum Google, care se folosesc de stat pentru a-şi desfăşura exporturile în UE.
Însă ca urmare a împrumutului de urgenţă uat de Dublin în noiembrie 2011 de la UE şi FMI, presiunile asupra statului au crescut pentru înăsprirea cadrului fiscal. Senatul american a acuzat gigantul Apple că s-a folosit de o înţelegere cu guvernul irlandez pentru a plăti taxe mai mici de 2%.
Se încarcă comentariile...
