Supremaţia mondială a dolarului sub atac: va rezista oare echilibrul global?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
unt

Pe fond, la această întrebare ajungem în discuţia complet neplăcută despre marile consecinţe ale tensiunilor extreme care se suprapun în acest moment, rezultate directe şi indirecte ale confruntării între giganţii care vor să impună lumii propria lor Nouă Ordine Mondială.

Ce se întâmplă acum în Ucraina, o tragedie enormă în sine, începe să nu mai fie decât un element din raţionamentele multiple care redefinesc raportul de forţe dintre spaţiul euro-atlantic şi cel dominat de prezenţa statelor din BRICS şi Organizaţia de Cooperare de la Shanghai. Şi, inevitabil, aşa cum ne-a învăţat istoria, tot restul, inclusiv ideologiile şi lecţiile de morală, ajung să pălească şi să dispară în raport cu preponderenţa rece şi inflexibilă a raţionamentelor economice şi al traducerii lor în termeni de supravieţuire pe pieţele financiare în raport cu rezervele, bonitatea şi perspectivele reale ale fiecărui stat sau alianţe şi monedelor de referinţă alese pentru operaţiunile prezente şi, mai ales, pentru cele viitoare.

În acest context, mi se par deosebit de interesante dezbaterile despre capacitatea dolarului american de a-şi păstra calitatea sa actuală de monedă dominantă de referinţă. Discuţie care, de fapt, este, deloc simbolic, una despre supravieţuirea structurilor de bază ale lumii occidentale şi, ca atare, ar trebui să ne intereseze foarte tare. Oricum, chiar dacă pe piaţa noastră internă altele (sau chiar cu totul altele sunt subiectele de prima pagină), în spaţiul euro-atlantic au început să apară studii foarte serioase pe acest subiect, cu mesaje de alertă dintre cele mai importante care, cred eu, ar trebui luate în samă de analiştii care prezintă guvernanţilor rapoarte privind riscurile geopolitice.

Iată, spre exemplu, un studiu care acum este foarte intens dezbătut în cercurile politice din mai multe capitale din spaţiul euro-atlantic: a fost publicat acum opt zile sub egida Fondului Monetar Internaţional sub titlul „The Stealth Erosion of Dollar Dominance: Active Diversifiers and the Rise of Nontraditional Reserve Currencies” sub semnătura lui Serkan Arslanlp şi Chima Simpson-Bell de la FMI şi a lui Barry Eichengreen de la Universitatea California Berkley.

Sursa: Raportul FMI

unt

Concluzia lor este că, în cantitatea globală de valute pe plan mondial, ponderea USD se restrânge lent dar continuu în ultimii 20 de ani, iar Băncile Centrale îşi îndreaptă progresiv atenţia către alte valute netradiţionale, inclusiv către reminbi, în scopul de a-şi diversifica şi securiza rezervele şi, în consecinţă, puterea de intervenţie. Dintre aceste monede netradiţionale se numără în primul rând yuanul, dar şi dolarul australian, dolarul canadian, dolarul singaporez, won-ul coreean şi coroana suedeză, afirmă autorii studiului care subliniază faptul că „o caracteristică a evoluţiei sistemului rezervelor internaţionale în ultimii 20 de ani arată o îndepărtare graduală faţă de dolar, un model recent chiar dacă modest fiind creşterea renminbi şi schimbările pe piaţa mondială de lichidităţi... mărind atracţia exercitată de valutele netradiţionale...”. Dacă această tendinţă continuă spun experţii de la Barclays, „dacă diversificarea asta va continua într-un ritm agresiv, atunci cantitatea de USD la nivelul schimburilor globale ar putea să se reducă cu 1,7 trilioane $ până în 2026”.

Sursa: Raportul FMI

unt

În acest context trebuie aşteptate efectele pe termen scurt şi mediu ale sancţiunilor şi contra-sancţiunilor din războiul economic de acum care, după cum se vede, a ajuns la momentul în care lumile începe să se separe nu numai ideologic ci şi prin delimitarea propriilor lor sisteme de plată şi prin folosirea unor sisteme de schimb bancar protejate pe bază de teritorialitate Est/Vest. Predicţia celor de la Barclays este că „dacă adesea se afirmă că nu există o alternativă clară la USD ca monedă globală de referinţă, vedem că în loc de o singură valută de rezervă, lumea poate evolua spre un pachet larg de valute de rezervă”. Ca cele enumerate anterior.

Sau, dacă actuala situaţie continuă se evolueze în zona extremă de rupere (aşa cum este cazul acum cu plata obligatorie în ruble pentru gaze, petrol şi cărbune impusă de ruşi „ţărilor neprietenoase”) putem fi martorii desprinderii în ritm accentuat a unora dintre pieţele cele mai mari ale lumii (Rusia, China, India) care să instituie proceduri specifice de protecţie, de echivalare de plăţi în monede naţionale, susţinându-le şi valorificându-le ca armă încă nu se ştie cât de eficientă împotriva sistemelor occidentale bazate pe referinţa la dolar.

Este extrem de dificil de anticipat care vor fi evoluţiile în perioada imediat următoare şi, mai ales, care vor fi consecinţele deciziilor politice care par să amplifice ruptura între sisteme. Drept care, observatorii sunt deosebit de atenţi la sensul mişcări spectaculoase ale unor Bănci centrale precum cea a Braziliei, evident în spiritul unei poziţii (poate) comune la nivelul BRICS: şi-a mărit de peste patru ori rezervele în yuani, asta în condiţiile în care în 2018 moneda chineză era absentă din rezervele monetare ale celei mai mari economii de pe continentul sud-american. Iată analiza structurii portofoliului actual al rezervelor Băncii Centrale a Braziliei, interesant pentru arată exact tipul de diversificare de care vorbea raportul FMI, adică favorizând cumpărări de yeni, dolari canadieni, lire sterline şi dolari australieni. Desigur, şi în acest caz, fundalul incertitudinilor este reprezentat de evoluţia marilor economii ale lumii pe teritoriul necunoscut pe care-l reprezintă combinaţia între conflictul politico-economico-militar expandat de evenimentele din Ucraina şi faptul că absolut toate ţările lumii se confruntă cu un destul de puţin aşteptat fenomen al inflaţiei care, în unele ţări importante tinde să se cronicizeze. În aceste condiţii, „teritoriu necunoscut” înseamnă şi cumulul de incertitudini reale asupra capacităţii de rezistenţă a celor două sisteme în căutare de dominanţă globală şi a mijloacelor de care dispun pentru a evita intrarea în criză a unora dintre ţările satelite care nu vor putea rezista decât în mică măsură la una dintre sub-crizele existente, cea alimentară, cea energetică sau şocurile climatice.

Desigur, aşa cum spun şi studiile citate anterior, nu există perspectiva unui şoc major care ar fi provocat de o tentativă (dealtfel total ilogică) de a înlocui USD ca monedă globală de referinţă, dar ceea ce actualele sancţiuni deschid drept posibilitate certă este că, pentru a plăti mărfuri diverse, clienţii sunt îndemnaţi să-şi deschidă din ce în ce mai multe construi şi yuani sau ruble, poate, foarte rapid, şi în rupii în măsura în care, cum se anunţă deja, va exista posibilitatea ca Rusia să accepte plata directă în rupii pentru o serie întreagă de mărfuri. Caz în care, în locul globalizării trecute, vom vedea un refugiu în diverse sisteme de izolare economico-financiar, bazate pe mecanisme care acum se perfecţionează de nevoie, de exemplu sistemele ruseşti şi chineze de schimburi financiare care oarecum înlocuiesc interdicţia ca ruşii să acceseze sistemul SWIFT. Ca urmare, creşte procesul de integrare economică a celor două pieţe, inclusiv în domeniul financiar? Aşa pare.

Ce avem acum sunt câteva bănci importante din Rusia care folosesc deja sistemul de plăţi chinez UnionPay pentru tranzacţiile lor financiare, printre băncile respective numărându-se Banca Agricolă Rusă (Rosselkhozbank) şi Gazprombank sau Sovcombank, transmite agenţia Tass, ştire confirmată şi de Reuters, difuzând un comunicat în care se spune că există intenţia ca serviciile plată chineze şi ruseşti să fie combinate într-o singură formulă funcţională „cu carduri care să lucreze în sistemul rus Mir şi cel chinez UnionPay pentru a permite opţiuni de plată pentru cumpărături şi retrageri de numerar în străinătate”, evitând astfel sancţiunile occidentale.

Următoarea etapă va fi după ce evaluarea „testului de risc” la care sunt supuse sistemele globale va încep să producă primele rezultate în regim de criză. Primele afectate vor fi ţările mici şi şi economiile dependente sau semi-autonome pentru care supravieţuirea va fi condiţionată de puterea alianţelor din care fac parte de a le asigura o susţinere economică pe o perioadă previzibilă, astfel încât să nu alunece în haos. Să vedem cine este pregătit să suporte o asemenea încercare şi care model economic va putea jongla cu acest tip de perspective.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite