Puţine lucruri îi irită mai tare pe germani decât preţurile ridicate la benzină şi motorină. La diesel, preţurile sunt mai mari ca oricând iar la benzină urmează cât de curând să se atingă nivelul record. În curând s-ar putea împlini un vechi vis al ecologiştilor germani: un litru de benzină să coste cinci mărci. Aşa un obiectiv au stabilit ei în urmă cu 23 de ani la un congres al partidului Verzilor, în încercarea de a-i face pe oameni să reducă folosirea automobilelor prin scumpirea combustibililor. Un obiectiv care i-a costat scump pe ecologişti: electoratul i-a pedepsit la urne şi abia dacă au reuşit atunci să treacă pragul de 5% din voturi pentru a intra în Bundestag.

Corona şi preţurile ridicate

Un episod aproape uitat, dar acum Verzii se pregătesc să intre la guvernare pentru a doua oară în istoria acestei formaţiuni. Contextul este oricum, dar nu optim. Pandemia nu a trecut iar efectele ei asupra economiei (pe lângă cele asupra sănătăţii oamenilor) sunt enorme. Preţurile mari la energie sunt o parte din acest cadru - nu doar în Germania, ci în lumea întreagă. Cauza ar fi că economia globală îşi revine peste tot mai repede decât se aştepta lumea, şi asta în pofida pandemiei. Ceea ce generează o cerere enormă de energie. Şi ştim cum funcţionează: cererea ridicată duce la creşterea preţurilor. Dar aşa ca acum nu s-a mai văzut: doar preţul la gaz în comerţul angro s-a majorat în 2021 cu 440 de procente.

Şi preţul la ţiţei urcă spre niveluri record şi s-a dublat în interval de un an. De fapt, acestea sunt veşti bune: nu pentru conducătorii auto, ci pentru restructurarea economiei în direcţia reducerii poluării şi atingerii aşa-numitei neutralităţi climatice. Aşa ar fi trebuit să se producă revoluţia energetică: combustibilii fosili să devină atât de scumpi, încât energia regenerabilă să devină rentabilă. Atunci când energia eoliană, solară şi cea pe bază de apă sunt variantele mai ieftine, se va termina de la sine cu cărbunele şi gazul. Cel puţin acesta era planul - unul care nu funcţionează însă, pentru că suntem departe, deocamdată, de o revoluţie energetică.

Revoluţia energetică - dar făcută corect!

Este valabil nu doar pentru Germania, ci pentru majoritatea ţărilor. Oamenii conduc preponderent maşini alimentate cu benzină şi motorină, îşi încălzesc casele cu ulei sau gaz, din priză vine curent electric obţinut pe bază de cărbune. (China tocmai vizează reintroducerea în exploatare a 150 de mine de cărbune închise iniţial.)

Mai avem în Germania din păcate şi pretenţia stupidă de a le arăta noi altora cum se face. Să sperăm că nimeni nu se va lua după noi în ceea ce priveşte revoluţia energetică, aşa cum am făcut-o până acum. Deoarece ea a costat până acum o căruţă de bani. Şi tot nu avem o arteră a curentului care să transporte energia eoliană de la Marea Nordului în sudul Republicii Federale. Cota energiilor regenerabile în consumul brut de energie reprezintă în Germania doar 17%. (În comparaţie, în Suedia această cotă este de 56%.)

Şi pentru fiecare nouă instalaţie eoliană care ar urma să fie dată în folosinţă există, se pare, o plângere în justiţie. În plus, revoluţia energetică nu se poate face fără sprijinul populaţiei. Cine vrea să conducă autoturismul, va avea de plătit serios în anii următori. Soluţia ar fi să-şi cumpere un automobil electric (cu sprijin de la stat). Şeful VW Diess a calculat personal că ar fi cu până la 50% mai scump să conduci o maşină cu motor pe combustie decât una cu motor electric. Şi încălzirea locuinţei iarna se va scumpi. Unii deja nu şi-o mai pot permite. Iar dacă nu vrem ca preţul la energie să devină o unealtă de divizare a societăţii, atunci trebuie să găsim soluţii de echilibrare a acestor slăbiciuni sociale."O protecţie a climei echitabilă social" - nu are voie să rămână doar un slogan electoral, ci va fi un standard după care va fi evaluată prestaţia noului guvern de la Berlin. 

E nevoie rapidă de energie nouă

Trebuie analizat de urgenţă şi cu atenţie dacă se mai justifică grăbirea renunţării definitive la cărbune, concomitent cu renunţarea definitivă la energia atomică în 2022: pentru a acoperi necesarul lipsă de curent electric astfel rezultat, Germania va fi nevoită să genereze noi emisii de CO2 de până la 50-70 de milioane de tone. Mai mult, Germania cumpără energie atomică din Franţa, ceea ce nu este de asemenea o soluţie. Ce rămâne deci de făcut?

Viitorul executiv german trebuie să implementeze ceea ce deja s-a scris în documentul de lucru adoptat la încheierea negocierilor de sondare pe marginea formării noii coaliţii de guvernare - şi ceea ce va deveni acum unul din aspectele-cheie la negocierile de alcătuire a noului cabinet federal: extinderea domeniului energiilor regenerabile trebuie grăbită major. Acesta este instrumentul principal prin care, pe termen lung, va fi adusă sub control criza preţurilor la energie. În caz contrar, energia va ajunge imposibil de plătit - cu consecinţe imprevizibile.