Străinii, tot mai interesaţi de terenurile arabile din România. Cât costă un hectar în fiecare regiune a ţării

Valorile de achiziţie ale loturilor arabile din România sunt sensibil mai mici în raport cu alte pieţe europene, motiv pentru care acestea şi atrag atenţia investitorilor străini.

Spre deosebire de alte segmente ale pieţei imobiliare, în special cel rezidenţial, terenurile agricole nu atrag în mod deosebit atenţia românilor interesaţi de oportunităţi de investiţii. Ele prezintă, însă, un bun potenţial investiţional pe termen mediu şi lung, iar valoarea lor s-a apreciat sensibil în ultimii ani – chiar dacă preţurile practicate pe plan local continuă să fie considerabil mai mici comparativ cu alte pieţe europene, se arată într-o analiză pe regiuni realizatî de imobiliare.ro.

„Media preţurilor terenurilor agricole din România este mai mică decât în ţări precum Franţa, Italia, Germania, însă, de multe ori, fermele din aceste ţări sunt mai performante sau deţin alte facilităţi în plus”, explică Andrei Botiş, CEO NAI Romania & Moldova şi Preşedintele Consiliului Român pentru Clădiri Verzi (RoGBC).

Potrivit acestuia, anul 2020 nu poate fi considerat un an de referinţă pentru activitatea de tranzacţionare de pe piaţa de profil, atât din cauza contextului creat de Covid-19, cât şi din pricina secetei (cea mai mare din ultimii 50 de ani) care a afectat puternic producţia. Acesta estimează că, în contextul pandemiei şi anumitor modificări la nivelul legislaţiei, preţurile terenurilor agricole se vor menţine la aproximativ acelaşi nivel în perioada următoare, pe alocuri putând fi consemnate uşoare scăderi.

Datele furnizate de NAI relevă că valorile de achiziţie ale terenurilor agricole din România se situează, în general vorbind, între 3.000 şi 9.000 de euro pe hectar, în funcţie de zonă. Cele mai scumpe loturi pot fi găsite în regiunea Munteniei şi în Banat, pe următoarele locuri în clasament situându-se zonele Oltenia, Crişana, Dobrogea, Moldova şi, în fine, Transilvania.

Iată, mai exact, la cât ajung preţurile pe acest segment de piaţă – raportat la datele din 2019:

1. Muntenia:

– 8.000-9.000 euro/hectar – Călăraşi, Ialomiţa

– 6.000-6.500 euro/hectar – Giurgiu

– 5.000 euro/hectar – Teleorman

2. Banat:

– 8.000-9.000 euro/hectar – Timiş

– 4.000-6.000 euro/hectar – Mehedinţi, Caraş-Severin

3. Oltenia:

– 6.000-8.000 euro/hectar – Olt, Dolj

4. Crişana:

– 6.000-7.000 euro/hectar – Arad

– 5.000-6.000 euro/hectar – Bihor

5. Dobrogea:

– 6.000-7.000 euro/hectar – Constanţa

– 5.500-6.000 euro/hectar – Tulcea

– 4.000-5.000 euro/hectar – Brăila, Galaţi

6. Moldova:

– 4.500-5.500 euro/hectar – Vaslui

– 5.500-6.500 euro/hectar – Iaşi

7. Transilvania:

– 3.000-6.000 euro/hectar

Câmpia Română şi Câmpia de Vest, cele mai fertile zone

Potrivit lui Emil Drăguşin, consilier în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), sucursala Ialomiţa, preţurile terenurilor agricole sunt dictate, în primul rând, de gradul lor de fertilitate – factor aflat în corelaţie directă cu amplasarea lor geografică. Un alt aspect important este reprezentat, însă, de întinderea şi localizarea concretă a loturilor disponibile spre achiziţie, având în vedere că pe piaţă există o cerere ridicată pentru suprafeţe ample, comasate, din partea marilor fermieri (care sunt interesaţi atât de achiziţia, cât şi de arendarea pământurilor arabile).

Reprezentantul APIA precizează că solurile din Câmpia Română, de tip cernoziom, sunt bogate şi se pretează pentru culturile de cereale (grâu, porumb), furaje (lucernă), dar şi legume, leguminoase (fasole, mazăre) şi oleaginoase (floarea-soarelui, rapiţă, soia). În Câmpia de Vest (zonele Banat şi Crişana), solurile sunt, în ele însele, ceva mai puţin fertile, însă gradul lor de productivitate este sporit de rata crescută a precipitaţiilor, datorită influenţei climei mediteraneene.

În Oltenia, pământul este mai nisipos, iar pentru a-l fixa se cultivă, adesea, viţă-de-vie (alături de cereale). Solurile de tip lutos-argilos din Dobrogea sunt prielnice pentru cereale, dar şi pentru viţa-de-vie şi pomi fructiferi, aceleaşi culturi fiind pretabile şi pentru Câmpia Moldovei (chiar dacă această zonă este mai puţin fertilă). În regiunea Transilvaniei, situată pe fundul unei mări secate, solurile sunt lutoase şi mult mai sărace decât în Câmpia Română – acesta este motivul pentru care culturile de cereale ocupă, aici, suprafeţe mult mai puţin întinse, iar în zonele colinare predomină păşunile, explică Drăguşin.