Electricitatea din surse regenerabile (fotovoltatice şi eoliene) este cea mai ieftină sursă de energie electrică în majoritatea ţărilor europene iar trendul de scădere a preţurilor, mai ales pentru energia solară, va continua în anii următori datorită inovaţiei în domeniu şi a unei mai mici utilizări a capacităţilor de producţie de panouri din China pentru a servi cererea internă.

Energia eoliană şi cea solară sunt cele mai ieftine surse de energie pe care România le poate construi, chiar şi atunci când costurile cu integrarea, estimate la 5-15 EUR/MWh ar fi luate în calcul. Figura 1 arată estimările (fără costurile de sistem) pentru România a costurilor de producţie din centrale electrice noi. Nicio tehnologie nu poate concura în momentul de faţă cu energia regenerabilă, în România.

 Figura 1 : Costul de producţie per MWh a energiei electrice

Sursa : Calcule proprii pe baza datelor IRENA, Bloomberg New Energy Finance si NBB Renewables

Cărbunele este ţinut artificial în viaţă cu ajutorul subvenţiilor generoase, iar gazul va avea soarta cărbunelui în maxim 10 ani, odată cu creşterea preţului certificatelor de emisii de carbon, creşterea ambiţiilor climatice a Uniunii Europene şi mai ales maturizarea politică a unei generaţii europene de cetăţeni cu toleranţă redusă pentru energia fosilă. La nivel global, aproape jumătate din flota de centrale pe baza de cărbune operează pe pierderi, urmând că numărul să crească până la aproape două treimi până în 2040. În Uniunea Europeană, peste 70% din centralele pe baza de cărbune operează pe pierdere (sursa).

România e deja atinsă de febra din domeniul energiei regenerabile având în vedere numărul de proiecte vehiculate şi a încercărilor repetate de a relansa contractele bilaterale pe termen lung în domeniul vânzării de energie electrică. Astfel, România e pe cale să repete câteva greşeli făcute în trecut atunci când va alege cum să introducă în sistem noile capacităţi de energie regenerabilă.

Aprobarea contractelor bilaterale pe termen lung, pe lângă riscul extrem de mare a fraudării producătorilor clasici de energie electrică, va produce câteva proiecte de energie regenerabila mamut, de câteva sute de MW care vor fi localizate în una-două regiuni ale ţării şi care vor creşte costurile de sistem şi vor fragiliza sistemul energetic naţional, cel mai probabil urmând ca cetăţenii să plătească factura de integrarea a noilor capacităţi în sistem.

În consecinţă, statul român trebuie să evite un asemenea scenariu datorită implicaţiilor sale economice nefaste. În schimb, statul român va trebui să accepte realitatea că energia regenerabilă este cea mai ieftină sursă de electricitate la ora actuală şi că trebuie să permită instalarea a cel puţin 2000 - 3000 MW de energie regenerabilă distribuită în toată ţară, în mare parte fotovoltaice, în capacităţi de maxim 20-30 MW per proiect.

În felul acesta, costurile de integrare în sistem vor fi mult mai scăzute, iar beneficiile noului val de proiecte vor fi răspândite pe întreg teritoriul ţării, nu doar în una două zone selecte. Finalmente, proiectele mamut de genul celui vehiculat de către guvernul Olandei prin care România ar trebui să găzduiască 1000 MW de regenerabile care să fie contabilizate în dreptul Olandei ar trebui respinse din start ca fiind profund nerealiste şi cu consecinţe nefaste asupra dinamicii pieţei de electricitate din România.