100 de zile de campanie Preţ Corect La Gaze

Considerăm că doar piaţa liberă poate stabili preţul corect pentru gazele naturale, dar numai în situaţia în care clientul are cunoştinţele necesare, este bine şi corect informat şi nu este supus presiunilor din partea furnizorilor.

Pe o piaţă liberă, preţul se formează în urma unei negocieri între furnizori şi clienţi. În funcţie de capacitatea celor doi de a negocia se obţine un preţ de vânzare. Acest preţ are componente directe (vizibile) şi componente indirecte (invizibile). Dacă asumăm că furnizorii cunosc aceste aspecte, clienţii au şanse mai mici să le cunoască. În acest context informarea clienţilor este esenţială pentru a determina negocieri în piaţă şi a permite obţinerea de preţuri mai mici. Dar preţurile nu scad de la sine. Preţurile scad ca urmare a unei interacţiuni între vânzător şi client. Scăderea naturală a consumului în lunile de vară (cererea este mai mică decât oferta), tendinţa de scădere a preţului gazelor din import urmare a corelaţiei acestuia cu preţul petrolului, lipsa tarifului de înmagazinare în preţ etc. permite consumatorului să negocieze un preţ care în perspectiva verii 2015 poate să fie cu 10-12-15% mai mic decat preţul din această perioadă. Preţul poate să scadă, doar dacă clienţii non-casnici vor iniţia negocieri cu furnizorii.

Campania Preţ Corect La Gaze a apărut dintr-o dorinţă de a contribui la formarea pieţei de gaze, prin informarea clienţilor, dar şi ca o reacţie la modul în care s-a desfăşurat trecerea de la piaţa reglementată la piaţa liberă pentru clienţii non-casnici, marcată de poziţia dominantă a furnizorilor (furnizori care au vândut gaze la preţuri reglementate clienţilor non-casnici până în 31 decembrie 2014) în relaţia cu clienţii non-casnici.

Campania nu este îndreptată împotriva cuiva sau în sprijinul altcuiva, atitudinea critică este în sensul constructiv şi corectiv pentru stabilirea unei pieţe de gaze libere, care să avantajeze deopotrivă toţi actorii.

„Masterplanul” de trecere treptată de la piaţa reglementată la piaţa liberă, agreat în urmă cu 3 ani de către Guvernul României cu instituţiile financiar internaţionale, conţinea două direcţii:

• Calendarul de dereglementare a preţului gazelor, care să asigure o creştere treptată a preţului de la preţul reglementat la preţul pieţei. Acesta a fost pus în aplicare de Guvernul României prin mai multe Hotărâri de Guvern.
• Planul de diseminare şi informare a clienţilor, care să asigure pregătirea clienţilor pentru momentul 1 ianuarie 2015 şi care prevedea în principal obligaţii pentru reglementatorul pieţei de gaze, care trebuiau să se desfăşoare în perioada 2012 – 2014 - dar care nu s-au realizat.

Analizând obligaţiile care ar fi trebuit realizate anterior liberalizării pieţei de gaze, observăm că:

• dintre cele 35 de acţiuni convenite a se realiza anterior liberalizării pieţei (1 ianuarie 2015), nu au fost realizate decât 10 de acţiuni;
• dintre cele 5 acţiuni permanente de informare a clienţilor, pana in prezent nu a fost realizată nici una;
• dintre cele 25 de acţiuni care nu au fost realizate cele mai multe (12 de acţiuni) trebuiau întreprinse de catre ANRE.

Liberalizarea pieţei de gaze a clienţilor non-casnici de la inceputul anului 2015, a scos în evidenţă practici prin care furnizorii au impus clauze comerciale păguboase pentru clienţi, clauze care se reflectă în costul gazelor care diferă faţă de preţul din contract.

Clienţii non-casnici care au iniţiat negocieri cu furnizorii de gaze naturale, au avut în vedere negocierea preţului. Furnizorii care au definit profilul clientului au reacţionat rapid şi au făcut oferta de gaze la preţ „atractiv”, profitând de naivitatea clienţilor în interpretarea clauzelor contractului pus la dispoziţie de furnizor.

Astfel, o serie de „capcane” li s-au întins clienţilor, aducând costurile specifice cu gazele naturale peste preţul pe care clienţii l-au îmbrăţişat rapid.

Clauzele introduse în contractele de vânzare cumparare gaze de catre unii furnizori au depăşit cu mult cadrul normalităţii: cantităţi semnificativ mai mari rezervate în sistemul de transport, programe de consum anual impus clientului, obligarea clientilor la realizarea de nominalizări şi renominalizări orare-zilnice, limitarea sau întreruperea fără preaviz a furnizării gazelor naturale, stabilirea obligaţiilor doar pentru consumatori, fără a exista posibilitatea de a se negocia sau a se realiza contractual, drepturi excesive pentru furnizori care le permit ca orice se întâmplă pe parcursul derulării contractului, să permită furnizorului să rezilieze unilateral contractul etc.

Dar, cireaşa de pe tort în ceea ce reprezintă manipularea capacităţii în sistemul de transport, în interesul furnizorilor care au avut în captivitate clienţii non-casnici, constă în folosirea ei ca element de blocaj, în preluarea unor clienţi de către alţi furnizori, prin impunerea preluării odată cu clienţii de gaze şi a unor capacităţi de transport mult mai mari decât cele de care au nevoie clienţii. Furnizorii, pentru a evita să-şi piardă clienţii, se folosesc de un ordin al ANRE prin care acesta a stabilit obligaţia „capacitatea urmează clientul”. Lipsa unei legislaţii unitare pe întreg lanţul producţie/import – consumator final, determină ca acest principiu să nu poată să fie aplicat în mod transparent. Noţiunea de capacitate este definită doar pentru sistemul de transport, lipsind acest instrument la nivelul celorlalte activităţi şi mai ales la nivelul consumatorului final racordat în sistemul de distribuţie gaze. Aceasta face, ca în fapt clientul non-casnic să nu aibă o capacitate rezervată individualizată şi să permită furnizorului existent să considere aproape oricât capacitatea pe care să o transfere la plecarea unui client. Odată cu trecere iernii, furnizorii au tot interesul să renunţe la capacitatea rezervată în sistemul de transport, deoarece aceasta reprezintă în perioada caldă un balast, nemaifiind nevoie de ea.

Furnizorii clienţilor non-casnici folosindu-se de această „neconcordanţă” legislativă:

• au blocat intenţia de plecare a clienţilor, care au găsit oferte mai avantajoase;
• şi-au redus propriile costuri, transferându-le abuziv altora;
• au redus posibilitatea reala a clienţilor non-casnici de a obţine preţuri mai mici prin încărcarea, acestora la schimbarea furnizorului cu costurile cu capacitatea transferată;
• s-au folosit de această conjunctură pentru a reveni asupra clienţilor care vor să plece şi le propun anumite avantaje în schimbul renunţării la intenţia lor;

Nefuncţionarea pieţei de gaze, pleacă si de la lipsa reglementărilor din piaţă, unele dintre acestea fiind obligaţii ale ANRE care derivau din Legea 123 şi care nu au fost atinse la 3 ani de la apariţia legii, dar nici nu se dau semne a fi realizate. Lipsa cadrului legal şi mai ales a unui arbitru imparţial, aşa cum ar trebui să fie ANRE-ul, au lasat loc „băieţilor deştepţi”.

Această lege a apărut în anul 2012, iar pentru a putea fi aplicată impunea obligaţia ca ANRE să întocmească „normele de aplicare” sub forma de regulamente, metodologii, coduri etc. Chiar dacă ANRE, Parlamentul României (care coordonează activitatea ANRE), societatea civilă, prin rapoartele Expert Forum asupra rolului ANRE în piaţă, ne prezintă la superlativ activitatea instituţiei, realitatea arată că 30 de obligaţii stabilite de lege şi alte 8 pe care le considerăm absolut necesare pentru funcţionarea pieţei de gaze nu au fost realizate, deşi termenele au fost cu mult depăşite.

Campania Preţ Corect La Gaze, a tras saptamanal semnale de alarmă prin reteaua creata de către platformele:

Facebook https://www.facebook.com/PretCorectLaGaz?ref=hl

Twiter: https://twitter.com/PretCorectLaGaz

Blogurile: www.dumitruchisalita.ro, www.adevarul.ro, www.enpg.ro, www.energy-center.ro, www.energynomics.ro, www.bizenergy.ro, www.contributors.ro, www.adevarulfinaciar.ro

şi în limba engleză http://romaniascout.ro/category/fair-gas-prices/

La 100 de zile de la demararea campaniei Pret Corect La Gaze, apreciem ca aceasta a dat roade:

- ANRE a preluat o parte din idei aplicându-le:

• Proceduracadru privind soluţionarea plângerilor clienţilor finali către furnizorii de energie electrică şi gaze naturale
• Procedura privind elaborarea studiului tehnico-economic în vederea realiyării obiectivelor/conductelor necesare racordării
• Înfiinţarea unei linii telefonice gratuite dedicată informării consumatorilor cu privire la schimbarea furnizorului de energie electrică/gaze naturale,
• Preţul final al gazelor naturale a scăzut in primele 3 luni ale anului 2015 conform Autorităţii Naţionale Reglementare în domeniul Energiei

- Consumatorii au prins curaj semnalând atât echipei Preţ Corect La Gaze cât şi la alte instituţii nereguli în piaţă

- Furnizorii au încercat şi alte abordări decât cele folosite cu ocazia liberalizării pieţei de gaze pentru clienţii non casnici de la începutul anului

- Opinia publica a început să-şi pună şi alte întrebări despre piaţa de gaze decât „Cu cât creşte preţul la gaze?”