Şi bogaţii plâng? Nu s-ar spune. Cum se „descurcă” oligarhii în vremea crizei. Asemănări între ruşi, români şi greci

Presa rusă a relatat de mai multe ori modul în care oficiali din preajma premierului Medvedev, inclusiv vicepremierul Arkady Dvorkovici, au aplicat în Rusia o reţetă care ne aminteşte de legăturile mirobolante dintre afaceri şi politică din Grecia. Legături care - cum se vede prea bine azi - au dus în cele din urmă această ţară la o îndatorare fatală.

Acelaşi model s-a repetat şi în România în perioada crizei şi, în general, în toată perioada capitalismului nostru de tranziţie.

Concret, în timp ce Rusia se confruntă cu spectrul sancţiunilor europene, pe fondul crizei din Ucraina, Dvorkovici patronează afaceri de familie de mare succes, arată jurnaliştii. Soţia lui, spre exemplu, ar fi lucrat ca manager şi director în câteva companii importante din domeniul mineritului cu aur şi argint, precum Polimetal, Polus Gold, dar şi la Fabrica de Oţel Magnitogorsk, la Compania Siberiană de Energie şi Cărbune, la Aeroportul  Şeremietevo, la Centrul Rus de Expoziţii, ca şi la companii precum Alrosa sau Rosagroleasing.

Bineînţeles, consoarta vicepremierului nu era un manager oarecare. Compania Magnitogorsk a primit de exemplu un ajutor de stat substanţial în această perioadă de criză, ceea i-a permis să-şi crească profiturile cu 232 de milioane de dolari.

În fine, potrivit aceloraşi surse, imediat cum a început să lucreze respectiva doamnă la Polimetal, Guvernul i-a acordat companiei noi licenţe pentru resurse naturale. Cum Dvorkovici este responsabil în cadrul Guvernului de la Moscova cu resursele naturale, apropierea dintre.. fenomenele economice nu avea cum să fie întâmplătoare.

Tot din media rusească mai aflăm că un frate mai mic al vicepremierului, Mihail Dvorkovici, gestionează de asemenea afaceri uriaşe cu conexiuni în lumea oligarhilor ruşi. Mihail dă recepţii luxoase la Cannes unde o singură seară pentru VIP-uri costă 1,5 milioane de euro.

În ce privinţa cheltuielilor de lux, se remarcă susţinerea pe care oligarhi precum Bazaev, unul din cei mai bogaţi ruşi, o acordă politicenilor prieteni. Acesta şi-a achiziţionat - notează gazetarii - anul trecut, în plină criză a sancţiunilor, un resort în insula Sardinia din Italia, care cuprinde un hotel cu 770 de apartamente, precum şi vile de lux, la un preţ de achiziţie de un miliard de dolari. Pe lângă investiţia care avea scopul de a-şi proteja banii, scoţându-i din Rusia, Bazaev şi-a transformat staţiunea de lux într-un loc unde să-şi răsplătească prietenii politici, adică membrii cabinetului Medvedev.

„Nu e nicio mirare că unul din oaspeţi este Arkady Dvorkovici, de vreme ce şi Bazaev are afaceri tot în domeniul resurselor naturale pe care le gestionează la nivel guvernamental vicepremierul. Compania cea mai importantă a lui Bazaev a primit de la Dvorkovici credite guvernamentale de miliarde de ruble după ce aceeaşi companie a fost cadorisită de la Guvernul rus cu exclusivitatea unor concesiuni miniere pentru metale rare“, mai arată presa rusă.

Asemănările cu România sunt clare, chiar dacă sumele vehiculate în acest fel la noi în ţară sunt jenant de mici pe lângă potenţialul rusesc al oligarhilor.

Iată că aceeaşi situaţie poate fi întâlnită şi în Grecia, unde, până la momentul şi chiar după ce ţara a intrat în criză câteva familii bine conectate la politică, uneori chiar membri de familie ai decidenţilor de la Atena, şi-au dezvoltat foarte bine afacerile din împrumuturile succesive. Se ştie că în Grecia, zeci de ani, câteva familii şi-au împărţit puterea politică între ele. Aşadar şi afacerile. Acum se văd şi rezultatele.

O posibilă lecţie nu le-ar strica, însă: o analiză „Adevărul“ arată că nici măcar oligarhii ruşi nu vor avea neapărat de câştigat de pe urma tulburărilor din Grecia.