Adevărul Live: Cum s-a transformat relaţia dintre bancheri şi clienţi în cei şase ani de criză

După ce a cunoscut două dintre patriile marelui banking, la Lehman Brothers şi Credit Suisse, Ciprian Păltineanu, director pentru companii mari în UniCredit Ţiriac Bank, şi-a dus lupta cu criza acasă. De ceva timp, lupta lui Păltineanu a devenit una pentru revenirea la normalitate în creditare.

Principalele declaraţii ale lui Ciprian Păltineanu, UniCredit Ţiriac Bank

Adevărul: Unde aţi trăit începutul crizei finanicare?

Ciprian Păltineanu: În 2008, eram de doi ani în România, la UniCredit ca şef al companiei specializate în investment banking (fuziuni şi achiziţii). La vremea aceea era o entitate separată de bancă. În ziua fatidică de luni, 15 septembrie 2008, eram în Germania cu un client. Noi, fiind mai departe, nu am simţit-o. Urmăream evoluţiile, dar, personal, nu anticipam un deznodământ atât de rapid. Discutam un parteneriat foarte mare şi potenţial interesant pentru clientul nostru – era o perioadă  în care într-adevăr companiile româneşti începeau să se uite în afara ţării, doreau o extindere regională. Ce a fost relevant este că în ziua aceea totul a decurs foarte bine, dar se vedea o preocupare a partenerului străin, care a spus “evenimentul de azi va avea un mare impact, trebuie să regândim întreaga strategie”, nu doar pentru tranzacţie, ci pe toate pieţele. Poate ni s-a părut la momentul acela puţin prematură reacţia partenerului de afaceri, dar vedeţi cum cei din Occident, trecuţi prin mai multe cicluri economice, au acest fler care le-a permis să navigheze mai bine.

Cum s-a schimbat relaţia dintre mediul de afaceri şi bănci după 2008?

Am  observat, la întoarcerea în ţară, o încercare a ambilor poli - sistem bancar şi mediu de afaceri - să se reinventeze. Cumva aceste mişcări au mers la viteze diferite: sistemul bancar mai prudenţial şi – datorită specificului său - acţionând mai repede. Contracţia creditării, înăsprirea unor condiţii – a venit nu din cauza băncilor, ci pe fondul faptului că mediul de afaceri era mai puţin permisiv. Proiecţiile de business ale companiilor, şi felul în care acestea evoluau în cadrul scenariilor de stres au dus la o contracţie a creditării. În cadrul mediului de afaceri, existau si dezechilibre: de exemplu, s-a mers mult pe finanţarea bunurilor de termen lung cu bani luaţi pe termen scurt. O finanţare de investiţii urmăreşte un plan de investi ţii concret, are un anumit grafic de tragere. Aceste instrumente – credite de capital de lucru, overdraft, scontări de contracte - îşi au rolul lor, dar trebuie să fie cumva echilibrate în bilanţul unei companii.

Putem vorbi de o deblocare a creditării pe măsură ce efectele crizei au mai trecut?

Finanţarea nu este blocată, din contră. Niciodată nu cred că a fost blocată. A fost problema cererii solvabile. Banca este ca oricare altă companie, doar că nu vinde bunuri şi servicii, ci oferă produse şi servicii bancare. Cererea de credite nu a fost suficient de solvabilă astfel încât să existe certitudinea că banii pentru serviciile livrate vor şi încasaţi. Aceasta a fost şi percepţia la noi. Nu vorbesc în numele întregului sistem, nu aş vrea să mă erijez în această postură. Dar băncile doresc să facă business, nu îşi doresc să blocheze creditarea, ar fi contraintuitiv, împotriva logicii lor de a fi. Băncile reeacţionează la stimulii exteriori protejând interesele stakeholderilor, ale deponenţilor, ale acţionarilor, ale întregului mediu de afaceri. Pe medie, băncile reprezintă un pilon solid al economiei româneşti. Nu a fost dorinţa noastră să dăm mai puţine credite. Sunt o serie de bănci care sunt foarte active şi în continuare ne bucurăm să fim printre acestea. Este adevărat că poate ne ia mai mult timp, poate avem mai multe refuzuri. Este un efort mai mare, dar mă bucur să văd echipele de profesionişti bancari care muncesc şi chiar pun suflet. Nu urmăresc doar interesul economic. Înţelegem că suntem parte a comunităţii în care trăim şi că este nevoie să injectăm lichiditate în sistemul economic.

Cui preferati sa daţi credite -  multina ţionalelor sau companiilor româneşti?

Preferăm să dăm credite companiilor care ne vor rambursa acele credite (zâmbind - n.red.). Suntem deopotrivă interesaţi de companii străine şi de cele domestice. Ne dorim să contribuim la dezvoltarea acestora. Consider că avem o serie de exemple de companii româneşti care evoluează foarte bine şi - pe segmentele lor - sunt adevăraţi campioni.

Bun, dar care sunt mai solvabile? Un client mare, o companie straină sau din România?

E interesant de văzut că, în timp, criza a dus şi la o serie de situaţii de insolvenţă sau dificultăţi financiare şi în cadrul unor multinaţionale, atât la nivel de grup, cât şi de sucursală în România. Nu neapărat corelat, dar au existat cazuri. Avantajul unei companii multinaţionale e că atunci când subsidiara locală are probleme, compania multinaţională are de unde să ajute. Acesta este avantajul companiilor multinaţionale faţă de cele domestice. Beneficiem aici şi de acoperirea teritorială extinsă a grupului pe alte pieţe. Propunerea de business pe care o facem clienţilor noştri este că încercăm să fim o punte între Est şi Vest, având cea mai mare prezenţă în Europa Centrală şi de Est, cu cea mai bună cunoaştere a companiilor şi a instituţiilor economice. Cunoaştem foarte bine şi companiile locale. E adevărat, uneori, nu atât de bine pentru că ne mai surprind. Sunt situaţii foarte punctuale.  Aşa cum cele câteva voci care spun că nu se acordă credite se aud, şi situaţiile în care băncile au default-uri semnificative pe anumite credite sunt vizibile. Se poate întâmpla ca o companie să aibă probleme. Este normal să existe un dialog, să se găsească soluţii. Mai greu sau mai uşor, dar se găseşte un echilibru, în pofida aspectelor divergente. Sunt şi situaţii în care, din rea voinţă, se intră în insolven ţă cu scopul clar de a nu plăti creditul. Nu este o abordare corectă şi nu dă încredere mediului de afaceri.

UniCredit Ţiriac – cel puţin pe zona de clienţi mari - este o bancă în expansiune?

Cu siguranţă. Dacă stăm să comparăm luna septembrie sau octombrie cu perioada respectivă a anului trecut, am crescut în mod clar soldul creditelor. Pe octombrie, suntem la un plus 8% faţă de octombrie 2013. Avem o cotă de piaţă foarte relevantă pe acest sector, suntem preferaţi de către companii atât datorită experienţei internaţionale, cât şi faptului că funcţionăm ca o bancă universală şi putem acoperi întreaga gamă de nevoie ale clienţilor.

O ultimă întrebare: a trecut criza?

Sper că ne apropiem cel puţin de finalul percepţiei că suntem în criză. Avem nevoie de această schimbare de mentalitate. Trebuie să ne concentrăm mai mult pe creştere, fără să pierdem din vedere aspectele de risc. Să fim prudenţi, dar să ne concentrăm pe creştere.

Articol realizat cu sprijinul UniCredit Ţiriac Bank.