Analişti: România nu mai poate fi ocolită uşor de tranzitul de gaze din regiune, odată ce gazoductul BRUA va fi gata

Gazoductul BRUA, proiect de interes comunitar finanţat de Comisia Europeană cu un grant nerambursabil de 179,3 milioane euro nu va fi construit doar pentru gazele din Marea Neagră, ci are în vedere interconectarea statelor, diversificarea surselor şi rutelor de transport gaze naturale din regiunea Mării Caspice către Europa Centrală, dar şi de la terminalele LNG din nordul Greciei, Revithoussa şi din viitorul terminal din Alexandropolis.

Aceste gaze vor fi preluate odată cu finalizarea interconectorului între Grecia şi Bulgaria, respectiv dintre localităţile Komotini – Stara Zagora, un interconector de 180 km, selectat PCI şi finanţat de Comisia Europeană cu un grant foarte important ca valoare şi care, după cum declarau înalte oficialităţi din Grecia şi Bulgaria, va fi finalizat la sfârşitul anului 2020, după un deceniu de promisiuni ale autorităţilor din Grecia şi Bulgaria, scrie financialintelligence.ro

Această interconectare este parte din Coridorul Vertical, proiect susţinut de Comisia Europeană prin DG Energy, unde la Bruxelles, la data de 12.12.2019, operatorii de transport şi sistem din Grecia -DESFA, Bulgaria -BULGARTRANSGAZ, România – TRANSGAZ, Ungaria – FGSZ, ICGB, au semnat un Memorandum de Înţelegere privind cooperarea şi implementarea acestui coridor, pe infrastructurile existente sau în construcţie. 

Mai mult, la începutul anului, premierul Ludovic Orban a spus că BRUA se poate interconecta chiar cu Turkstream, noua conductă rusească prin care Gazprom transportă gaze către Europa, ocolind Ucraina prin Marea Neagră.

O declaraţie recentă a unui oficial ANRE potrivit căruia tarifele de transport al gazelor vor creşte anul viitor, după ce va fi dată în folosinţă conducta BRUA, însă nu există deocamdată cantităţi de gaze care să fie transportate prin acest gazoduct a creat rumoare în piaţa de energie.

Maria Mânicuţă, director pentru tarife de reţea energie electrică şi gaze naturale în cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie, a declarat: “În condiţiile în care nu am rezolvat încă problema investiţiilor din Marea Neagră, personal mă gândesc ce vom transporta prin această conductă. Mai ales că în paralel se dezvoltă prin Bulgaria o nouă conductă către partea vestică. (…) Ca atare, începând de anul viitor, în tarifele de transport al gazelor, Transgaz va începe să-şi recupereze investiţia, ceea ce va însemna o creştere a acestui tarif, în condiţiile în care nu vom avea un trafic de gaze. Sper să se găsească şi volume disponibile de gaze care să fie transportate prin această conductă, astfel încât povara acestei investiţii să nu fie doar a consumatorilor români, ci să existe şi companii care să transporte gaze”.

Poziţia conducerii ANRE, făcută publică într-o conferinţă organizată de o publicaţie respectabilă, în privinţa transportului de volume de gaze naturale prin gazoductul BRUA, care confundă transportul de gaze cu traficul de gaze, este inoportună la acest moment, naşte multe controverse şi interpretări în ceea ce priveşte rolul şi atribuţiile unui reglementator, potrivit unor surse din piaţa de energie. Mai mult, pentru Transgaz, societate listată la Bursa de Valori Bucureşti, această declaraţie poate aduce atingere capitalului său de imagine şi afectează gradul de încredere al investitorilor în tranzacţionarea acţiunilor companiei.

În prezentarea investiţiei BRUA, proiect de importanţă strategică declarat şi finanţat parţial de Comisia Europeană, se spune: “În regiune, BRUA faza 1 face parte din “Coridorul Vertical”, care se va conecta cu TAP, parte din Coridorul Sudic, preluând gazele din zona Mării Caspice şi a terminalului LNG de la Revithoussa, cu terminalul plutitor din zona Alexandropolis şi are ca scop întărirea securităţii alimentării cu energie în Europa Centrală, de Est şi Balcani, inclusiv Republica Moldova,prin diversificarea surselor regionale de gaze naturale”.

La nivel naţional, Proiectul BRUA faza 1 va permite României să importe gaze din surse diversificate în caz de necesitate, tranzitul acestora către Hub-ul de la Baumgarten, precum şi preluarea gazelor naturale din perimetrele off shore din Marea Neagră ce vor fi exploatate. În consecinţă, conducta a fost proiectată şi construcţia aproape finalizată în toamna aceasta, în sistem reverse flow, astfel încât gazul să poată circula atât către Bulgaria cât şi către Ungaria, în funcţie de cererea pieţei.

După cum se vede, gazele din Marea Neagră nu sunt primordiale pentru BRUA faza 1, care este un proiect de securitate a aprovizionării cu gaze naturale, iar BRUA faza 2 este un proiect comercial.

Pe teritoriul României, Transgaz a lucrat intens la acest proiect, care va fi finalizat în acest an, potrivit autorităţilor. Oare pe cine deranjează finalizarea BRUA de pe teritoriul României?

România nu mai poate fi ocolită uşor de tranzitul de gaze din regiune, odată ce gazoductul BRUA faza 1 va fi gata, potrivit unor analişti din piaţa de energie. Evident că această investiţie, care ar putea reduce dependenţa de gazul rusesc, a nemulţumit Rusia, dar şi unele ţări “prietene” din regiune, cum ar fi Ungaria, Bulgaria, etc care, prin acţiuni şi declaraţii belicoase, tot încearcă să pună beţe-n roate proiectului BRUA.

Acţiunile Ungariei

În 2017, Ungaria a decis unilateral să oprească BRUA pe teritoriul său şi să nu mai investească pentru interconectarea cu Austria, aşa cum prevedea proiectul iniţial. Tot în 2017, capacitatea de transport al gazelor prin BRUA a fost rezervată de către trei companii din Ungaria, până în anul 2037, dar ulterior s-a renunţat la contracte.

În vara lui 2018, şeful FGSZ, compania de transport al gazelor din Ungaria, a venit la Bucureşti, jignind România prin declaraţii ironice. El a spus că Ungaria a făcut “o mare” favoare României prin faptul că a oprit BRUA pe teritoriul său şi nu-l duce până în Austria: “V-am făcut o mare favoare. V-am dat un miliard de dolari americani.(…) Se pare că nu înţelegeţi cum funcţionează aceste lucruri”. Oficialul ungar a mai spus că România nu are capacitatea de a consuma gazele din Marea Neagră, deoarece nu are industrie, nu are petrochimie, iar populaţia este racordată la reţea doar în proporţie de 30-35%, spre deosebire de 95% din locuitorii Ungariei. “Nu aveţi petrochimie, nu puteţi folosi gazele naturale ca materie primă. Ce faceţi cu gazul? Îl ardeţi, faceţi un foc mare?”.

Mai mult, ministrul ungar de Externe a declarat că Ungaria a semnat un acord comercial cu privire la achiziţionarea unei cantităţi de 4,2 miliarde metri cubi de gaze naturale de la grupul rus GAZPROM.

Recent, FGSZ, transportatorul maghiar de gaze, a aprobat un plan de investiţii privind construcţia, până în octombrie 2021, a unui gazoduct până în Serbia, cu o capacitate de şase miliarde metri cubi pe an, iar grupul energetic ungar MOL, care controlează FGSZ, a anunţat şi el că a decis să se va alăture proiectului gazoductului TurkStream, care face legătura între Rusia şi Turcia via Marea Neagră.

Răzvan Nicolescu, partener Deloitte şi lider pentru Europa Centrală responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice, a scris într-o analiză pentru G4 Media: “Revenind la ideea conductei care să lege Ungaria de TurkStream, anunţată de oficialul ungar, ar fi de menţionat că nu este una nouă. Este vorba de conceptul vechi pe care Gazprom l-a lansat ca o alternativa la Nabucco şi care fusese botezat South Stream. Ca şi în cazul Nabucco, când Ungaria s-a retras din proiect cu câteva luni înainte momentul decisiv, guvernul ţării vecine alege şi de această dată să facă un joc al companiei ruse îndreptat împotriva Europei, care ii da multe fonduri structurale şi care s-a opus South Stream.

Acest nou South Stream se dezvolta acum in jurul conceptului de TurkStream. Ideea mai veche a Gazprom este să construiască o conductă care să ocolească Ucraina şi să fie folosită pentru aprovizionarea ţărilor din Europa Centrală şi din Balcanii de Vest. Având în vedere dependenţa economiei ruseşti de exporturile de gaz, Gazprom nu îşi permite luxul sa piardă nicio piaţa, deoarece fără vânzările de gaz natural economia rusă risca să intre în colaps.

Este interesanta capacitatea Gazprom de a-şi atinge scopurile strategice folosind resursele financiare ale unor ţări ca Ungaria. De remarcat este şi că dependentă unor ţări UE de o singură sursa de aprovizionare cu gaz natural se va menţine, fapt ce înseamnă un eşec al Uniunii Europene.

Ce putea sa facă UE? Sa finalizeze Coridorul Vertical, proiectul la a cărui lansare am contribuit. Aceasta finalizare ar fi dat posibilitatea achiziţionării de gaz natural de la americani sau azeri, adică dintr-o alta sursă decât cea rusească, prin Grecia. Cum s-a blocat acesta? Prin interminabilele dispute dintre bulgari si greci, derulate sub ochii indiferenţi ai oficialilor de la Bruxelles. Practic, doar românii au fost serioşi până în acest moment şi şi-au ţinut angajamentul de a construi tronsonul românesc de BRUA şi fluxul invers de la Giurgiu-Ruse. Nici acum nu este totul jucat cu acest Coridor Vertical, dacă ar exista voinţă si preocupare la Bruxelles”.

Deşi a atacat în instanţă, Ungaria este obligată să deblocheze proiectul energetic BRUA

Ungaria a atacat la Tribunalul UE o decizie prin care este obligată să continue şi ultima fază a gazoductului european BRUA, potrivit unui răspuns al Comisiei Europene primit de europarlamentarul Gheorghe Falcă. Cu toate că a atacat decizia ACER în instanţă, Ungaria este obligată să continue procedurile, pentru această acţiune legală nu are efect suspensiv.

Ungaria a atacat în instanţă decizia Agenţiei Europene pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), care a obligat guvernul de la Budapesta să construiască şi ultima fază a BRUA, adică gazoductul din Ungaria către Austria şi punctul de interconectare Mosonmagyaróvár.

Europarlamentarul Gheorghe Falcă (PNL, PPE) a transmis o întrebare comisarului european pentru energie Kadri Simons privind situaţia lucrărilor la gazoductul BRUA pe teritoriul Ungariei. Întrebarea europarlamentarului Falcăă a fost susţinută de vice-preşedintele Parlamentului European, Othmar Karas, dar si de ), Cristian-Silviu Buşoi (PPE), Angelika Winzig (PPE), Vasile Blaga (PPE).

Gheorghe Falcă a întrebat Comisia Europeană: “Acum un an, la 9 aprilie 2019, după ce consultările dintre autorităţile naţionale de reglementare în cauză şi operatorii sistemelor de transport din Austria şi Ungaria au eşuat, Agenţia Europeană pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) a adoptat Decizia nr. 05/2019 privind construirea gazoductului de interconectare între Ungaria şi Austria. Decizia obligă Ungaria să continue partea HU-AT a proiectului, şi anume gazoductul din Ungaria către Austria. Acest lucru include finalizarea punctului de interconectare Mosonmagyaróvár dintre cele două ţări, care face parte din proiectul BRUA de interes comun al UE, după efectuarea unui test economic.

În acest sens, poate Comisia oferi o actualizare privind stadiul punerii în aplicare a deciziei obligatorii adoptate de ACER, derularea testului economic prevăzut de decizie şi acţiunile pe care le-a întreprins pentru a facilita punerea în aplicare rapidă a tuturor dispoziţiilor din decizie?”

Această întrebare a fost sprijinită şi de alţi deputaţi decât autorul său: Othmar Karas (PPE), Cristian-Silviu Buşoi (PPE), Angelika Winzig (PPE), Vasile Blaga (PPE).

Simson a transmis europarlamentarului Gheorghe Falcă: “Operatorul sistemului de transmisie maghiar a anunţat pe site-ul său internet scoaterea la licitaţie a capacităţii. Prin urmare, Comisia se aşteaptă ca această capacitate să fie oferită în cadrul viitoarei licitaţii anuale a capacităţii, în iulie 2020. În urma licitaţiei se va efectua testul economic. În cazul unui test economic pozitiv, termenul limită până la care capacitatea va fi disponibilă este stabilit de Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energie (ACER) la 1 octombrie 2024.

Autoritatea maghiară de reglementare şi operatorul sistemului de transmisie au depus cereri de anulare a deciziei ACER pe lângă Tribunal. Această acţiune legală nu are efect suspensiv. Astfel, decizia ACER rămâne obligatorie şi, prin urmare, trebuie să fie respectată. Comisia a decis să intervină şi să sprijine ACER pentru a apăra decizia în instanţă”.

Gheorghe Falcă a scris: „Prin Decizia Agenţiei pentru Reglementarea Energiei, Ungaria este obligată să deblocheze proiectul BRUA, acea conductă de gaze plecată din Bulgaria care ar trebui să ajungă în Austria, dar pe care Budapesta a decis să nu o mai prelungească spre centrul Europei, dincolo de graniţele sale. Blocarea conductei pe teritoriul Ungariei a fost justificată de şeful companiei de transport de costurile proiectului – ar economisi un miliard de euro. O sumă exagerată, în condiţiile în care cei aproape 480 de kilometri de pe teritoriul României costă 480 de milioane de euro. În plus, proiectul beneficiază de fonduri europene, în cadrul proiectelor menite să reducă dependenţa Europei de gazul rusesc. Cu ajutorul BRUA, gazele naturale din regiunea caspică, Marea Neagră şi din alte posibile surse, inclusiv gaz natural lichefiat, vor putea ajunge în Europa Centrală”.

Cristina Prună: Ungaria pune în pericol securitatea energetică a României

Gazul natural a fost considerat multă vreme de administraţiile de la Bruxelles sursa de energie care va contribui la tranziţia de la o energie poluantă la una cu emisii zero net de carbon, spune Cristina Prună, vicepreşedinte USR şi membru în comisia de Industrii si servicii din Camera Deputaţilor într-un articol publicat de G4Media . Potrivit Cristinei Prună, gazoductul BRUA este singurul proiect de infrastructură care traversează Carpaţii de la sud-est la vest şi care leagă Sudul de Centrul Uniunii Europene, prin cel mai scurt traseu posibil.

Cristina Prună explică: “BRUA este primul proiect post-decembrist de infrastructură de transport care se construieşte în România la standarde moderne şi cu finanţare europeană. El va fi coloana vertebrală a sistemului naţional de transport gaze naturale. Totodată, BRUA răspunde dimensiunilor Uniunii Energetice, îndeplinind un dublu rol: asigură o alternativă solidă la importurile de gaze ruseşti şi contribuie la planurile de decarbonare a statelor din regiune.

Acest proiect european este ameninţat, însă, de Ungaria din două direcţii: refuză să respecte memorandumul semnat la Budapesta, în anul 2016, unde s-a angajat să prelungească cu flux bidirecţional această conductă până în Austria şi anunţă că, împreună cu Serbia, va contribui la prelungirea conductei TurkStream din Bulgaria. Ne vom confrunta astfel cu o nouă realitate: gazele ruseşti vor inunda această parte a Europei prin Serbia şi Ungaria. În plus, este greu de crezut că Bruxelles nu se va implica şi peste cinci ani în negocierile cu Rusia pentru prelungirea contractului de tranzit de gaze naturale prin Ucraina. Din păcate, există şi în România un curent care pune surprinzător sub semnul întrebării utilitatea BRUA, neînţelegând dimensiunea strategică a acestui proiect pentru ţara noastră.

Fără a avea parte de vreun obstacol şi beneficiind şi de inabilitatea noastră, dovedită în ultimii ani, de a lupta politic pentru astfel de proiecte majore, Ungaria pune în pericol securitatea energetică a României. Budapesta, în acest moment, nu ne permite să avem acces la gazele naturale din hub-ul de la Baumgarten. Nu vom putea, ca atare, să ne diversificăm la capacitate maximă sursele de aprovizionare.

Tot Ungaria va contribui ca decarbonarea Europei Centrale şi de Sud-Est să se facă cu gaz rusesc, prin Turk Stream, şi îşi va finanţa propriile proiecte care să producă energie curată cu bani europeni.

O Uniune Europeană care îşi doreşte o dezvoltare sustenabilă nu va fi capabilă să se orienteze spre creşterea rezilienţei sale, dacă până şi demersuri punctuale, precum conducta BRUA, sunt îngreunate de comportamente despotice, care calcă în picioare nu numai proiecte strategice ale UE, dar şi statul de drept, în ansamblul său. Nu numai banii contează, ci şi pe mâinile cui ajung”.

Analişti: “Investigaţia Comisiei Europene – înscenare macabră declanşată împotriva Transgaz”

Astfel, în realizarea BRUA, România a întâmpinat numeroase probleme create atât de Ungaria dar şi de alte tari vecine. Analiştii spun: „De circa şapte ani ruşii, bulgarii, sârbii, ungurii şi austriecii au început să implementeze South Stream, pe care CE l-a oprit la presiunea SUA, dar investiţia a continuat ulterior, fiind botezat «Culoarul Nordic Bulgar, apoi Balcan Stream, iar mai nou TurkStream, totul cu ajutorul unor înalţi oficiali europeni. Această «cooperativă de state» a pus la cale investigarea Transgaz de către Comisia Europeană, «fără nicio fundamentare, fără niciun motiv temeinic de încălcare a legislaţiei europene, ci doar pentru că încurca planurile altor state. A fost cu totul o înscenare macabră declanşată împotriva Transgaz care a avut şi susţinători de la Bucuresti, unii inconştienţi, alţii cu slujba. Când România va investi suficient şi în gazele din Marea Neagră, abia atunci va putea juca mai activ pe pieţele din regiune. Deocamdată, România nu mai poate fi ocolită uşor de tranzitul din regiune odată ce BRUA e gata”.

În iunie 2016, Comisia a anunţat lansarea unei proceduri oficiale de investigare pentru a evalua dacă Transgaz, societate controlată de stat care este operatorul tehnic al sistemului de transport din România, a încălcat normele antitrust ale UE prin restricţionarea exporturilor de gaze naturale din România.

În special, preocupările Comisiei în sensul că Transgaz ar fi recurs la astfel de restricţionări se întemeiau pe faptul că:

• societatea a investit insuficient în construirea infrastructurii pentru exporturile de gaze naturale sau că a întârziat construirea acestei infrastructuri;

• societatea a aplicat tarife de interconectare care au făcut ca exporturile de gaze naturale să fie neviabile din punct de vedere comercial;

• societatea a invocat argumente tehnice nefondate ca pretext pentru restricţionarea exporturilor.

Aceste restricţii ar fi putut menţine sau crea bariere în calea circulaţiei transfrontaliere a fluxurilor de gaze naturale din România – unul dintre cei mai mari producători de gaze naturale din UE – către Ungaria şi Bulgaria, contrar obiectivului unei uniuni integrate a energiei, în care energia circulă liber între statele membre, pe baza forţelor concurenţiale şi a celei mai bune utilizări posibile a resurselor.

În urma iniţierii procedurii oficiale de investigare, Transgaz a propus să îşi asume anumite angajamente ca răspuns la preocupările Comisiei. Ulterior, Comisia a consultat participanţii la piaţă pentru a verifica dacă angajamentele propuse ar elimina problemele de concurenţă identificate de Comisie.

În urma testului de piaţă, Transgaz a adus unele modificări angajamentelor propuse. Angajamentele finale vor permite participanţilor la piaţă să aibă acces la capacităţi semnificative de export prin intermediul punctelor de interconectare dintre România şi statele membre învecinate. Mai precis, Transgaz s-a angajat:

• să pună la dispoziţie capacităţi minime de export de 1,75 miliarde de metri cubi pe an la punctul de interconectare dintre România şi Ungaria (Csanádpalota). Această capacitate este echivalentă cu aproximativ o şesime din consumul anual de gaze naturale al Ungariei;

• să pună la dispoziţie capacităţi minime de export la un nivel total de 3,7 miliarde de metri cubi pe an în două puncte de interconectare dintre România şi Bulgaria (Giurgiu/Ruse şi Negru Vodă I/Kardam). Această capacitate acoperă mai mult de jumătate din consumul anual de gaze naturale al Bulgariei şi al Greciei;

• să se asigure că tarifele pe care le va propune autorităţii române de reglementare în domeniul energiei (ANRE) nu vor diferenţia între piaţa de export şi cea internă, evitându-se astfel tarifele de interconectare care fac exporturile neviabile din punct de vedere comercial;

• să se abţină de la utilizarea oricăror alte mijloace de obstrucţionare a exporturilor.
Versiunea finală a angajamentelor prevede o capacitate suplimentară semnificativă faţă de versiunea angajamentelor care a fost testată de piaţă, în special pentru Ungaria, prin includerea capacităţilor avute în vedere pentru tronsonul românesc din prima fază a proiectului privind gazoductul Bulgaria-România-Ungaria-Austria („BRUA”). În consecinţă, participarea societăţii Transgaz la acest proiect va fi, de asemenea, supusă unor termene-limită obligatorii din punct de vedere juridic.

Angajamentele rămân în vigoare până la 31 decembrie 2026. Un administrator-supraveghetor va fi însărcinat cu monitorizarea aplicării şi respectării angajamentelor.

Comisia a ajuns la concluzia că versiunea modificată a angajamentelor propuse de Transgaz răspunde preocupărilor identificate în materie de concurenţă şi, prin urmare, le-a conferit acestora un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic.

Vicepreşedinta executivă Margrethe Vestager, responsabilă cu politica în domeniul concurenţei, a declarat: „Transgaz s-a angajat să pună la dispoziţie capacităţi în punctele de interconectare pentru a se putea exporta volume suplimentare de gaze naturale din România către Ungaria şi Bulgaria. Se va promova astfel circulaţia liberă şi la preţuri competitive a fluxurilor de gaze naturale în Europa de Sud-Est, un pas înainte către o piaţă europeană unică a energiei. Consumatorii din întreaga regiune vor beneficia de un grad sporit de siguranţă a aprovizionării cu acest combustibil de tranziţie esenţial, în vederea atingerii obiectivului final al unui mix energetic fără emisii, în conformitate cu Pactul ecologic european.”

Mike Pompeo: “Ieşiţi din aceste proiecte acum sau riscaţi consecinţe”

Reducerea dependenţei Europei de gazul rusesc nu este doar un deziderat al autorităţilor europene, ci şi al SUA, care de zeci de ani buni, vrea să împiedice Rusia să preia controlul asupra pieţei energetice din Europa, mai ales în condiţiile în care administraţia de la Washington vrea să-şi crească exporturile de gaz lichefiat în Europa.

Rusia construieşte noi conducte pentru a-şi transporta gazul în Europa, respectiv Nord Stream 2 şi TurkStream, vrând să ocolească Ucraina pentru exportul de gaze spre Europa, cea mai mare piaţă pentru gigantul Gazprom. Ca reacţie, Congresul SUA a aprobat sancţiuni împotriva companiilor care au legătură cu Nord Stream 2 şi TurkStream. Scopul declarat al măsurii luate de americani este acela de a contracara influenţa rusă în Europa, însă liderii politicieni europeni au îndemnat SUA să nu se amestece în politica energetică europeană.

Recent, secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a anunţat că administraţia suspendă anumite clauze, care au exclus din lista de sancţiuni companiile implicate în construcţia conductelor într-o etapă anterioară. De acum încolo, pentru acestea se va aplica legea din 2017 privind lupta împotriva duşmanilor Americii, prin sancţiuni, deschizând astfel calea către sancţiuni economice şi financiare împotriva oricărei companii europene ori a oricărei alte companii străine în cadrul proiectelor Nord Stream II şi Turk Stream, inclusiv împotriva companiilor care au lucrat la conducte înainte de adoptarea legii amintite şi din acest motiv au fost cruţate de sancţiuni.

„Acesta este un avertisment fără echivoc pentru companiile care ajută proiectele ruseşti cu o influenţă păguboasă şi care au acţiuni în acestea, că participarea lor este inacceptabilă: ieşiţi din aceste proiecte acum sau riscaţi consecinţe”, a declarat Pompeo, citat de G4Media.

Secretarul de stat a mai spus consideră că Turk Stream şi Nord Stream II „nu sunt proiecte comerciale”: “Sunt principalele instrumente ale Kremlinului pentru extinderea dependenţei Europei de energia rusă, instrumente care subminează Ucraina, opresc tranzitul gazelor prin această ţară democratică extrem de importantă, un instrument care, în cele din urmă, subminează securitatea transatlantică. Statele Unite sunt întotdeauna gata să-i ajute pe prietenii lor europeni să-şi satisfacă nevoile energetice”.

În replică, Rusia a definit sancţiunile SUA drept concurenţă neloială şi presiuni politice, iar Bruxellesul a anunţat că nu poate accepta sancţiunile împotriva unor companii care respectă legislaţia europeane.