Ştiri economice

articolul anterior articolul urmator

ANALIZĂ Cum a bâjbâit statul timp de 15 ani încercând să salveze Valea Jiului

2
26 Apr 2015 17:30:24
Autor: Daniel Ionascu

Statul a tot divizat şi fuzionat minele şi termocentralele care foloseau cărbunele extras încercând să salveze Valea Jiului. Acestea au înghiţit ajutoare de miliarde de lei, dar situaţia nu este acum nici pe departe rezolvată, fiind una sistemică.

Autorităţile se află în faţa unei situaţii fără scăpare, fiind nevoite să pompeze din nou ajutoare de stat pentru salvarea Văii Jiului, în condiţiile în care în ultimii ani a tot încercat să rezolve această problemă divizând şi apoi recombinând unităţi din sectorul minier şi din cel energetic, fără a avea succes. 
 
Problema nu poate fi însă rezolvată, oricât de mulţi bani ar arunca statul şi oricum ar regrupa societăţile, deoarece este una sistemică, singura soluţie fiind modernizarea unităţilor şi restructurarea. Situaţia este cu atât mai stringentă cu cât cărbunele este o resursă strategică pentru România, fiind necesar pentru independenţa energetică şi securitatea furnizării.
 
Comisia Europeană a aprobat săptămâna trecută un ajutor în valoare de 167 de milioane de lei pentru salvarea Complexului Energetic Hunedoara, deţinut de Ministerul Energiei. Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, a explicat că societatea are nevoie rapidă de bani pentru achiziţia de certificate de emisii de carbon, astfel încât să evite o amendă usturăroare din partea autorităţilor de la Bruxelles. Un certificat de emisii reprezintă dreptul companiei de a arunca în atmosferă o tonă de dioxid de carbon, fiind practic dreptul societăţii de a polua, deci de a funcţiona. O tonă de carbon se elimină la producerea unui MWh de energie. 
 
Acum, Complexul Energetic Hunedoara are la dispoziţie şase luni pentru a returna banii, în caz contrar fiind nevoită să prezinte un plan viabil de restructurare, de care trebuie să se şi ţină. Societatea operează patru mine de huilă în Valea Jiului, respectiv Lonea, Livezeni, Lupeni şi Vulcan, şi termocentralele Deva şi Paroşeni, care acoperă circa 5% din producţia naţională de electricitate.
 

O nouă divizare?

Andrei Gerea, ministrul Energiei, declara recent că societatea ar putea fi divizată, acesta fiind ultima răsturnare de situaţie într-o epopee care a început în urmă cu 15 ani. De altfel, potrivit unui proiect elaborat de instituţie, Complexul Energetic Hunedoara este obligat să îşi separe activităţile miniere de celelalte activităţi. 
 
„Ajutorul de stat individual pentru salvarea societăţii nu se acordă în sectorul cărbunelui şi, pentru a putea demonstra că acest ajutor de stat individual pentru salvare nu va fi utilizat în sectorul minier, după autorizarea ajutorului de stat individual pentru salvare de către Comisia Europeană şi după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, societatea iniţiază demersurile pentru separarea legală a activităţii miniere din cadrul societăţii de celelalte activităţi, şi va lua toate măsurile necesare pentru a separa legal activitatea minieră şi va depune toate diligenţele pentru a atinge acest rezultat în cel mai scurt timp posibil în termenul legal prevăzut de legislaţia în materie“, potrivit notei de fundamentare.
 
Noua divizare vine în condiţiile în care, la vizita din luna februarie, delegaţia Fondului Monetar Internaţional (FMI) a cerut intrarea în insolvenţă a companiei şi restructurarea sa masivă. Compania americană Quintana Minerals Corporation era interesată anul trecut de preluarea părţii de extracţie a cărbunelui.
 

Separări şi fuziuni

Noua separare a părţii miniere, prevăzută în documentul ministerial, vine după ce statul abia le fuzionase în urmă cu câţiva ani.  Guvernul a creat Complexul Energetic Hunedoara în anul 2011, prin unificarea Electrocentrale Deva cu Electrocentrale Paroşeni. În forma actuală, complexul a luat fiinţă în 2013, când Complexul Energetic Hunedoara a absorbit Societatea Naţională a Huilei, care deţinea cele patru mine viabile.
 
Epopeea a început, însă cu mult înainte. Iniţial, statul a spart colosul de stat RENEL în anul 1998 în trei: CONEL, Nuclearelectrica şi Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN). CONEL conţinea atunci tot restul sistemului energetic. În anul 2000, CONEL s-a spart iarăşi, în Hidroelectrica, Termoelectrica, Electrica şi Transelectrica. Spargerea s-a făcut tocmai pentru ca statul să poată descoperi „găurile“ financiare.
 

CNH şi Termoelectrica, găuri financiare

Mai departe, Termoelectrica s-a spart în mai multe companii, iar în anul 2002, compania a transferat către consiliile locale centralele electro-termice (CET) care alimentau cu căldură marile oraşe. Ulterior, atât Guvernul Tăriceanu, cât şi Cabinetul Boc au dorit să recombine minele de cărbune cu o serie de termocentrale şi hidrocentrale, fie pentru crearea unui „jucător regional“ (varianta Tăriceanu), fie pentru crearea a doi „campioni naţionali“ (varianta Videanu).
 
În acel moment, unităţile de producţie a cărbunelui erau grupate în principal în Compania Naţională a Huilei (CNH) şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO). De-a lungul timpului, CNH a devenit cel mai mare datornic la buget, cu un miliard de euro, fiind urmată de către Termoelectrica. 
 
După ce sindicaliştii şi Fondul Proprietatea au blocat în justiţie în anul 2010 formarea celor doi campioni naţionali, autorităţile au luat decizia de a fuziona minele de cărbune cu termocentralele care folosesc această materie primă. Aşa au apărut Complexul Energetic Oltenia – din fuziunea carierelor de lignit din Oltenia cu termocentralele pe lignit, şi Complexul Energetic Hunedoara – din unificarea termocentralelor pe huilă cu minele care le alimentează. Acum, statul se pregăteşte din nou să le separe.
 

Ajutoare de miliarde, probleme strategice

Statul a pompat de-a lungul timpului, direct şi indirect, ajutoare în valoare de miliarde de lei pentru sectorul cărbunelui. Comisia Europeană a aprobat în anul 2008 un ajutor de stat în valoare de 1,29 de miliarde de lei pentru perioada 2007-2010 sub formă de subvenţii. 
 
Acestea nu au ajutat prea mult compania, iar statul a cerut voie la Bruxelles să acorde noi sume de bani. În 2012, Executivul comunitar a dat undă verde pentru acordarea unui nou ajutor de stat, în valoare de 1,17 miliarde de lei, pentru închiderea până în 2018 a trei mine neviabile din Valea Jiului, respectiv unităţile din Petrila, Uricani şi Paroşeni din fosta CNH.
 
De asemenea, în anul 2013, Guvernul aproba o hotărâre prin care o anumită cantitate de energie termo, produsă atât de către Complexul Energetic Hunedoara, cât şi de Complexul Energetic Oltenia, era preluată cu prioritate în sistemul energetic prin acordarea unui acces garantat „pentru menţinerea nivelului de siguranţă a sistemului electroenergetic naţional“. 
 

De ce este vital cărbunele

Producţia termo are un dezavantaj imens faţă de celelalte tipuri de energie din cauza costurilor mai mari. De asemenea, reducerea consumului de energie în ultimii ani şi subvenţiile masive acordate sectorului regenerabil au dus la scăderea preţului la energie electrică pe bursa de specialitate OPCOM, astfel că acum Complexul Energetic Hunedoara are probleme în a intra pa piaţă.
 
Pe de altă parte, Valea Jiului este zonă monoindustrială, astfel că statul nu-şi permite să închidă pur şi simplu minele. Mai nou, cărbunele are şi o componentă strategică din cauza conflictului dintre Rusia şi Ucraina, fiind necesar pentru asigurarea securităţii strategice.
 

Forfota minerilor din Valea Jiului

** 1997 concedieri masive au loc în sectorul cărbunelui. Guvernul a demarat restructurarea sectorului minier întrucât nu era rentabil şi genera pierderi şi arierate la bugetul de stat. A început cu reducerea sectorului, astfel că 89.000 din cei 171.000 de mineri au plecat voluntar. Acestora li s-a oferit un pachet generos, de maximum 20 de salarii lunare compensatorii. Programul de restructurare al Guvernului a început să fie sprijint în 1999 de Banca Mondială, care a acordat un împrumut pentru închiderea şi ecologizarea a 29 de mine şi reducerea problemelor sociale, potrivit Greenpeace.
 
** ianuarie 1999 Minerii intră în grevă generală, nemultumiţi de salarii şi de intenţia  Guvernului Radu Vasile de a închide două mine. Are loc o nouă mineriadă, când 15.000 de mineri pornesc spre Bucureşti. Are loc celebra „bătalie“ de la Costeşti, când minerii străpung barajul forţelor de ordine. Se încheie pacea de la Cozia.
 
** februarie 1999 A şasea mineriadă, după ce instanţele l-au condamnat pe Miron Cozma, liderul minerilor, supranumit Luceafărul Hulei, la 18 ani de închisoare. Marşul este oprit de forţele de ordine la Stoeneşti, judeţul Olt. Cozma este capturat la Caracal.
 
** 2004 Guvernul adoptă o strategie pentru sectorul minier, având în vedere că România urma să adere la UE, iar subvenţiile urmau să fie eliminate în 2010. Strategia a adus un plan de închideri de mine, constrângeri bugetare pentru companiile miniere şi un plan de regenerare socio-economică pentru zonele afectate.
 
** 2007 Romania aderă la UE
 
** 2008 CNH intră în administrare specială, cu datorii de un miliard de euro la bugetul general al statului
 
** 2013 Proteste ale minerilor, după ce Complexul Energetic Hunedoara, proaspăt constituit, a importat huilă din altă ţară, în loc să cumpere din Valea Jiului
 
** 2014 Au loc la Petroşani manifestări ale minerilor împotriva închiderii minelor şi a lipsei de investiţii de la nivelul Complexului Energetic Hunedoara
 
** 2015 Noi proteste ale minerilor la Petroşani în luna aprilie. Minerii se blocaseră în subteran la mina Lonea, iar ortacii din Vulcan au refuzat să intre în mină. Au renunţat la protest după ce li s-au promis prime de Paşte.
 
Mai puteţi citi: 
 
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Doina Golpoian
27.04.2015, 07:47:48

Comentariu considerat abuziv.

Cafeacucaana
27.04.2015, 10:19:11

Îmi pare rău că nu am exact linkurile. Am făcut un curs despre etica energetică pe un site de cursuri online. Aşa că va trebui să mă credeţi pe cuvânt! Cărbunele este cea mai ietină sursă de energie. Treaba asta cum că e scump să scoţi cărbune este un mit! Până acum nu a fost un mit deoarece componenta ecologică nu interesa pe nimeni. Însă dacă stai să calculezi cât consumă maşinile pt. extracţie, transport, producţie/ energia emisă, veţi constata că este atât de rentabil cărbunele încât poate înghiţi energia nucleară, hidroelectrică şi desigur solară care nu poate susţine o industrie. Aşa că, poate pun mâna nişte băieţi care mai citesc şi realizează importanţa cărbunelui!

Modifică Setările