Astfel, reţelele de societăţi care s-ar ocupa cu înşelarea bunei credinţe a consumatorului s-ar întinde, asemeni unei pânze de păianjen, scrie Presseurop, din Moldova până în Italia, trecând prin Malta:

din aprilie, se ştie că Procuratura oraşului italian Pesaro, pe coasta Adriaticii, a deschis o anchetă nu asupra unuia, ci asupra a 23 de presupuşi membri ai unei reţele de fraudatori. Aceştia sunt toţi italieni, desigur, dar ei operează printre altele în Republica Moldova, Malta sau în Europa de Vest. Printre suspecţi apare chiar şi filiala moldovenească a unui organism italian de control al filierei bio, presupus în mod normal să dea în vileag şmecheriile fraudatorilor.

Ancheta este interesantă, cert, dar dincolo de declaraţiile procurorilor şi ale altor persoane din material, nu pot să nu remarc faptul că şi povestea aceasta seamănă teribil cu povestea cărnii de cal. Şi să mă întreb de ce oare nu avem şi vreun ecou, pe subiect, venind dinspre Moldova sau Malta...

În principiu, este adevărat că frauda este o floare otrăvită care apare cam peste tot unde este vorba de o cultură inovatoare, biologică sau nu, dar nu ar trebui, din start, să plecăm în orice anchetă, jurnalistică sau nu, de la prezumpţia de nevinovăţie?

Revista Economist, din Moldova, crede  că, de pildă, "agricultura ecologică nu este deloc o afacere profitabilă pentru moldoveni". Ceea ce mă îndeamnă să "cuget", cum zic moldovenii, asupra faptului că, aşa cum de fapt sugerează articolul din Die Tageszeitung (preluat de Presseurop), în spatele firmelor care se ocupă de filiera bio ar sta tot întreprinzători străini. O modalitate de a profita, se pare, încă o dată de credulitatea celor care cred că orice investiţie străină este o mană cerească...