Ştiri economice

articolul anterior articolul urmator

Când locul de muncă este ultima grijă

5
12 Nov 2020 09:45:16
Daniela Şerban
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Ne plângem adesea că suntem forţaţi să stăm în casă. Cum ar fi dacă nu am avea deloc o casă?! Ne frustrează că nu mai putem petrece ca înainte sau că mergem mai rar la restaurant. Cum ar fi dacă nu am avea ce mânca?!

Ne lamentăm că nu mai putem călători şi nu mai avem libertate de mişcare. Cum ar fi dacă nu am putea merge deloc, nu am avea cu ce să ne îmbrăcăm sau chiar nu am putea vedea?! Sunt oameni care trec prin toate aceste situaţii, oameni de lângă noi pe care nu îi vedem, pe care nu îi auzim, care nu îşi cer drepturile. Pentru că nu pot.

Locul de muncă devine ultima grijă când ai probleme grave de sănătate, dizabilităţi sau eşti victima violenţei. Cu a doua cea mai mare rată a populaţiei sărace din Europa conform unui raport al Băncii Mondiale (39%), efectele pandemiei şi crizei economice se vor simţi şi mai acut în cazul persoanelor vulnerabile din România. Pe lângă dificultăţile inerente stării lor sociale sau de sănătate, se adaugă şi provocarea asigurării unui venit lunar. La nivelul discursului public, există tendinţa de a generaliza că persoanele cu dizabilităţi sau din categorii defavorizate preferă să primească ajutor social şi nici nu îşi doresc un loc de muncă. În realitate, situaţia familială a acestor persoane implică un cumul de probleme care trebuie rezolvate şi pe care angajatorii preferă să le evite. Statul le oferă o protecţie mult prea mică, mediul de muncă este  parţial adaptat nevoilor lor, iar societatea are tendinţa de a-i respinge.

Unul dintre rolurile întreprinderilor sociale de inserţie este să încerce să rezolve aceste probleme şi să facă tranziţia, după câţiva ani, de la un loc de muncă protejat la un loc de muncă pe piaţa liberă a muncii. Întreprinderile sociale de inserţie, prin lege, au obligaţia să angajeze minim 30% persoane din categorii vulnerabile şi să-i ajute ca după 2-3 ani să poată fi angajaţi în câmpul muncii. Aceste întreprinderi nu numai că înfiinţează locuri de muncă pentru persoanele vulnerabile, ci le asigură şi un pachet de servicii sociale, de orientare profesională, de calificare, pentru a-şi menţine locul de muncă. Am discutat recent cu reprezentanţii federaţiei RISE (Reţeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserţie - care reuneşte mai multe întreprinderi sociale de inserţie) despre necesitatea dialogului real cu factorul politic. Am aflat mai multe despre activitatea a trei întreprinderi - UtilDeco din Iaşi, Caritas Câmpulung şi Ateliere fără Frontiere din Bucureşti – toate generează atât profit economic, cât şi social, cu o puternică componentă de inovare socială.

Despre aceşti oameni care caută soluţii se vorbeşte prea puţin. Delăsare, superficialitate, necunoştinţă? Poate toate.

Devine o urgenţă ca statul român să-şi respecte măcar propria legislaţie, impusă de UE şi transpusă local. Deşi avem legislaţie pentru achiziţiile publice, este vorba de directiva europeană privind contractele rezervate cu clauze sociale, aceasta nu este utilizată, aşa cum se întâmplă în alte ţări din UE, pentru a susţine activitatea economică a întreprinderilor sociale de inserţie, entităţi care pregătesc persoanele vulnerabile pentru angajare. Contractele rezervate presupun ca o autoritate publică să bifeze în caietul de sarcini că licitaţia este rezervată pentru unităţi protejate şi întreprinderi sociale de inserţie. În acest caz, pot participa doar aceste tipuri de entităţi care vor concura între ele. Directiva europeană recomandă să nu se utilizeze criteriul pentru selecţie ˂preţul cel mai mic˃ ci ˂value for money˃, departajarea fiind făcută după clauze sociale. Ce înseamnă clauze sociale? De exemplu, entitatea care are cei mai mulţi angajaţi, primeşte puncte în plus; dacă are cele mai multe persoane cu dizabilităţi angajate mai primeşte alte puncte în plus, etc. Astfel de clauze vor face ca întreprinderea socială, care întruneşte condiţiile tehnice şi financiare pentru produsul sau serviciul prestat şi în acelaşi timp are şi cel mai mare impact în comunitate, să poată participa la licitaţie şi de ce nu să câştige acel contract care îi va da posibilitatea să dea de muncă la rândul său mai multor persoane vulnerabile.

Dacă ne îndoim de reuşita acestor acţiuni atunci haideţi să ne uităm la celelalte state europene. Exemple de bune practici vedem în Spania care a replicat la scară naţională modelul implementat în Barcelona. Capitala Cataluniei a adoptat în 2015 un decret prin care 75% din bugetul achiziţiilor anuale este alocat contractelor rezervate, care stimulează în special angajarea persoanelor din grupuri vulnerabile. Până în 2018, peste 500 mil. Euro au fost cheltuite în licitaţii care conţin clauze sociale şi peste 770 de persoane aflate în risc de excluziune socială au fost integrate în piaţa muncii.

În România, unde avem şi aşa puţine întreprinderi sociale de inserţie, fără o politică coerentă în acest sens impactul real este limitat. Chiar dacă avem prevederi legislative, la nivelul României există doar câteva zeci de astfel de entităţi iar întrebarea firească este ce putem face să încurajăm apariţia unora noi care să vină în sprijinul oamenilor acolo unde statul nu are suficiente resurse să o facă.

Este momentul să punem piciorul în prag şi să trecem la acţiune, nu doar la discursuri goale fără contact real cu realitatea societăţii noastre.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Ghita Bizonu'
12.11.2020, 15:32:23

Imi aduc aminte ca inainte iorbii nu erau handicapati. Aveau cooperativele lor , cu impozit zero, si clinetii lor care cumoprau cutii de carton si perii numa de la cooperativele orbilor. Apoi am zis "egalitate" si "sa ii ajutam". Si astfel noiste cetateni productivi (e si acesta un staut!) au devenit "asistati"

-3 (9 voturi)
Bank Arly
12.11.2020, 18:58:53

mai, Danielo... toti sunteti handicapati, majoritatea la educatie si cultura, la mintea cea de toate zilele...! toti! cum explici tu ca in tara ta se moare, cei infiati de Occident (handicapati si vanduti) ajung milionari...??? mai invata sa sugi biberoanele celor care TE platesc... mai, Danielo, mai...!

-8 (10 voturi)
LeShawn Zevescu
13.11.2020, 09:48:51

Arly, la ce te astepti? Ai citit prezentarea lu’ domnita? Uite-te la prezentarea dansei pe campul din dreapta sus : ‘ Inițiator și Președinte al Asociației pentru Relații cu Investitorii la Bursă din România – ARIR, singura asociație profesională din România dedicată celor mai bune practice în guvernanța corporativă’. Dupa care mergi pe websiteul ARIR, si gaseste ceva pe teme de guvernanta corporativa.Deci ei sunt dedicati, nu gluma, dar nu fac nimic (parerea mea este ca nu pricep conceptul). Ideea lu’ duduia, deducem, este ca guvernanta corporativa se limiteaza la relatiile cu investitorii si lobby guvernamental. Adica unde misca pestisorii, in special aia mai sensibili la blonde. Mi-e lene sa citesc directiva europeana la care se refera, o sa ma limitez a spune ca cel putin in jurisdictia mea, anglo-saxona de felul ei, ‘value for money’ e o categorie din calculul punctajului unor oferte care n-are nimic de-aface cu socialul, ci cu chestii gen ce servicii vin la pachet cu oferta, eg service, training pentru operatori, garantii etc. Ce spune mandra intra la o categorie distincta, cu puncte acordate distinct, si se cheama in mai multe feluri, gen social dividends, si sunt grupate cu considerente similare, eg buy local.

-10 (10 voturi)
Lucian Pufu
13.11.2020, 07:46:11

Si cum faci asta in conditiile in care, incepand din 2021, bugetul statului nu va mai putea plati nici macar salariile bugetarilor si pensiile+ajutoarele sociale? Tot din imprumuturi? Cine le ramburseaza si cand? Ar fi trebuit sa punem boii inaintea carului, nu-i asa? Din motive electorale, pentru a ajunge la "butoane", discursul politic le da oamenilor de inteles ca sunt bani, se vor face investitii si vor creste veniturile, fara ca ei sa faca nimic. Doar daca o fi devenit Isus prim-ministru in Romania si noi habar nu avem, sa ne imparta pestele din cos si cosul sa nu se goleasca!

-1 (1 vot)
Constantine Constantine
14.11.2020, 09:10:31

Ar fi necesara o lege prin care politicienii sa raspunda pentru ce fac in materie de legislatie. Hai sa luam legea salarizarii. Cind in plen s-a hotarit ca ecartul intre minim si maxim sa fie de 1/12 toti au votat in unanimitate. fara sa vada care este media UE. Daca salariul minim e 2230 cel maxim va fi a peste 26000 lei.De cite ori vor fi cresteri salariale diferentele se vor adinci. Acum 10 ani a fost 600 respectiv 7200. Daca cifrele actuale ar creste de 5 ori in urmatorul interval de timp noile salarii ar fi de 11000 respectiv 130000!!! Decalajul e infiorator! Iar la pensie unii vor muri de foame.Asa ca ar trebui trecut rapid la ecartul mediei UE care este de 1/6.-1,7 Conditionat de o ridicare a salariului minim brut si de o scadere drastica a salariilor uriase pe care le regasim in zona bugetarilor. care la urma urmei sint platiti din banii nostri.

-9 (9 voturi)
Modifică Setările