Cu siguranţă majoritatea dintre noi am
interacţionat, mai mult sau mai puţin, cu primăriile de sector. Uneori am avut
interacţiuni bune, alteori dezastroase. Dar, de cele mai multe ori, indiferent
de rezultatul final, ne-am confruntat multe drumuri şi multe zile de aşteptare.
Se pare că eficienţa nu face parte din cultura managerială a primăriilor din
Bucureşti. Culmea, nu? Ne-am fi aşteptat ca, dacă tot sunt coordonate de
acelaşi partid politic, să existe o comunicare mult mai eficientă între ele.
Din povestea pe care o voi prezenta foarte succint în cele ce urmează, veţi
trage voi concluzia finală. Însă, din culise, vă spun de pe acum că omul s-a
plimbat şi tot plimbat până a reuşit oficial să-şi treacă maşina peste şine,
din Sectorul 1 în Sectorul 6.
Totul a început atunci când Domnul X decide să
facă o schimbare în viaţa lui, îşi vinde apartamentul pe care îl deţinea în
Sectorul 6 şi se mută în sectorul vecin, Sectorul 1. Odată cu această mutare,
Domnul X era conştient că au să vină multe bătăi de cap, însă el este decis să
le înfrunte cu mult curaj şi multă răbdare. Toate ca toate, însă, ajuns la
capătul răbdărilor, cedează atunci când decide să modifice actele maşinii pe
care o deţine familia sa. Asta l-a determinat să îmi povestească mie pas cu pas
toată întâmplarea, iar cu acordul dumnealui, am redactat în detaliu cei 9 paşi
pe care trebuie să îi parcurgă un cetăţean astăzi pentru a-şi modifica talonul
maşinii.
Drumul 1. Domnul X a fost nevoit să depună o
cerere prin care înştiinţează Primăria Sectorului 6 că el a părăsit graniţele,
fapt pentru care maşina dumnealui nu va mai exista în dosarele acestei
autorităţi publice locale. Aşadar, scoaterea din evidenţă a trebuit făcută
manual, personal şi în termen de 30-40 de zile.
Drumul 2. Domnul X s-a deplasat după cele 40 de
zile din nou la Primăria Sectorului 6 pentru a ridica hârtia conform căreia
maşina familiei nu mai figurează sub evidenţa administraţiei publice locale a
Sectorului 6.
Drumul 3. Dacă în primă fază scoaterea din
evidenţă s-a făcut aşa, cu una, cu două, înscrierea avea să fie puţin mai complicată
deoarece maşina figura pe numele soţiei. Pentru ca soţul să poată opera toate
modificările, are nevoie de o procură notarială prin care soţia îl
împuterniceşte pe soţ să depună toate actele necesare operării acestor
modificări. Aşadar, cel de-al treilea drum are loc până la notar.
Drumul 4. Domnul X, cu toate actele şi cu
împuternicirea, se duce la Primăria Sectorului 1 şi depune o cerere pentru
luarea în evidenţă. Termen de soluţionare? Infinit. După o lungă aşteptare
nejustificată, Domnul X decide să sune la registratură. Răspunsul este unul
sec: nu este gata!
Drumul 5. Domnul X se duce personal la Primăria
Sectorului 1 să vadă unde i s-a blocat cererea. Timpul de aşteptare deja era
mult prea mare. Ajuns la Primărie este rugat să aştepte în antecameră pentru că
responsabilul este plecat. Aşteaptă şi aşteaptă, până se adună vreo oră şi
jumătate. Deranjat, pe bună dreptate, domnul X decide să sune la interfonul din
lobby. I se răspunde sec: „primăria a trimis deja prin poştă decizia de
impunere… de săptămâna trecută.”
Drumul 6. Cum niciun plic nu ajunsese în cutia
poştală a domnului X în ultima săptămână, decide intuitiv că ar fi bine să se
ducă direct la oficiul poştal de pe raza căruia figurează locuinţa în care se
mutase. Aici, după o căutare în detaliu făcută de către şefa oficiului şi o
doamnă de la ghişeu, se identifică plicul care trebuia să ajungă la el acasă.
Dar care nu a ajuns.
Drumul 7. Cu decizia recuperată, Domnul X se
îndreaptă fericit către DRPCIV Sector 1. Conştiincios îşi face de acasă
programare online. Depune la dosar toate actele solicitate. Procură, copie după
buletin. Ştiţi, după cum este cutuma birocratică românească. Perfect. I se
transmite că trebuie să revină pentru a-şi ridica talonul şi CI Auto la câteva
zile după ce a plasat strategic un dosar perfect regulamentar.
Drumul 8. Domnul X se duce nerăbdător să îşi
ridice noile documente, după cum i-a fost transmis la drumul 7. Ajuns la
ghişeu, îi întinde doamnei cartea de identitate şi recipisa primită anterior
(chitanţa de 37 de lei). I se răspunde sec: „nu aveţi împuternicire!” Domnul X
îi răspunde respectuos că a depus-o la dosarul perfect regulamentar pe care l-a
lăsat cu doar câteva zile înainte unei colege din direcţie. I se răspunde sec:
„Doar noi nu stăm să căutăm prin arhivă dosare.”
Drumul 9. Domnul X se întoarce cu împuternicirea,
recipisa şi cartea de identitate. Actele îi sunt eliberate, maşina a fost
oficial trecută peste şine, din Sectorul 6 în Sectorul 1. Ba nu! Staţi. Domnul X
verifică talonul. Numărul străzii e trecut greşit, din 1-17, l-au transformat
în 1-7. Nedumerit, se duce agale şi sleit de puteri să-i întrebe pe cei de la
informaţii dacă această greşeală este una capitală care necesită modificare. Vă
imaginaţi că Domnul X se gândea deja la alte drumuri pe care trebuia să le
facă, alţi bani cheltuiţi, alt timp pierdut. Apare un funcţionar. Îi ia actele
şi le trimite „la corectat”. Domnul X îl avertizează cu ultimele puteri că nu
mai are o altă procură. Funcţionarul îi înmânează sec procura depusă anterior
şi îl invită să ridice documentul corectat într-o oră şi jumătate. Domnul X
aşteaptă calm. Actele îi sunt într-un final corectate şi înmânate.
Acum Domnul X m-a contactat personal şi mi-a spus
că nu l-a supărat nicio secundă faptul că au fost greşite documentele, pentru
că a greşi este uman, sau faptul că s-a întors acasă pentru o procură,
învinuindu-se pentru faptul că nu a fost suficient de bine informat. Indignarea
a apărut atunci când a calculat pe de o parte toate taxele şi impozitele pe
care statul român i le solicită pentru servicii publice de calitate, iar pe de
altă parte tot timpul pierdut şi toţi banii aferenţi acestor drumuri prin care
el a rezolvat probleme care se pot soluţiona şi online.
Dincolo de latura satirică a acestei poveşti,
lucrurile nu stau deloc bine. Într-un stat european funcţional, astfel de
relatări ar trebui să fie doar simple fabule, însă ştim cu toţii că, din
păcate, aceasta este realitatea cu care ne confruntăm noi astăzi în Bucureşti.
O administraţie publică locală deloc reformată, în care totul se rezolvă doar
după drumuri infinite şi teancuri de hârtii depuse la fiecare ghişeu. O
administraţie în a cărei arhivă cu siguranţă fiecare dintre noi avem cel puţin
10 copii după certificatul de naştere şi alte 10 după cartea de identitate.
Este de datoria generaţiei noastre să venim cu soluţii integrate care să
conecteze în primul rând toate primăriile din Bucureşti într-o bază de date pe
care cetăţeanul să o poată accesa cu uşurinţă de acasă, iar astfel de
modificări să poată fi rezolvate în 3-4 click-uri.
Domnul X a trecut prin furcile caudine pentru a
rezolva o problemă simplă. Iar atunci când a întrebat, în Primăria Sectorului
1: de ce nu se face ceva pentru a simplifica acest proces? De ce nu comunică
Primăriile între ele, un funcţionar i-a răspuns sec: „fiecare cu a ei!”.
Nedumerit întreabă: „cum adică?” Funcţionarul îi răspunde iar sec: „Fiecare cu
bugetul ei!”, după care începe să urle: „lasă-mă dom’le, că nu eu fac legile!”
Concluzia pe care o trag după tot acest scenariu
de film este că statul trebuie să îşi conecteze întreg aparatul, de la cel
central, la cel local. Iar aici, dincolo de conectarea digitală, are nevoie să
conecteze oamenii din aparatul de stat din punct de vedere al mentalităţii faţă
de cetăţean. Trebuie înţeles odată pentru totdeauna, că, indiferent de
instituţia pe care o deserveşte, funcţionarul trebuie să fie în serviciul
cetăţeanului.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
3 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
O interconectare a bazelor de date ale tuturor sectoarelor într-o bază de date unică a primăriei capitalei, conectată la rândul ei la o bază de date pe întreaga țară ar fi benefică pentru cetățean, nu însă și pentru o grămadă de funcționari care și-ar pierde obiectul muncii constituit din a pretinde, înregistra, plimba, arhiva, etc niște hârtii (care deja în multe locuri au ajuns să sufoce spațiile de depozitare) și ar trebui să-și caute alt loc de muncă. La noi „a nu ști stânga ce face dreapta” este o strategie numai bună pentru a ascunde incompetența, atât a legiuitorilor cât și a executanților. Într-o bază de date se vede totul, inclusiv tâmpeniile făcute de unul sau altul la o anumită dată. M-am lovit și eu de o problemă similară, sector 6 versus sector 3, dar menționez că în ambele locuri am avut norocul să dau peste funcționare amabile care m-au ajutat să nu fac atâtea drumuri câte se menționează în articol. Și apropos: sistemul electronic de vot din parlament funcționează?
Brava stamule! Ai mai învățat încă ceva. ”Cân” te apuci dă treabă, stamule că de observatori ca tine este plin Parlamentul Republicii, guwernerul și președinția României( ”ale mieu”)?! Tu ești omul de care are țara nevoie!
...si in tot acest timp, Elon Musk pleaca spre Marte!