Cu siguranţă majoritatea dintre noi am interacţionat, mai mult sau mai puţin, cu primăriile de sector. Uneori am avut interacţiuni bune, alteori dezastroase. Dar, de cele mai multe ori, indiferent de rezultatul final, ne-am confruntat multe drumuri şi multe zile de aşteptare. Se pare că eficienţa nu face parte din cultura managerială a primăriilor din Bucureşti. Culmea, nu? Ne-am fi aşteptat ca, dacă tot sunt coordonate de acelaşi partid politic, să existe o comunicare mult mai eficientă între ele. Din povestea pe care o voi prezenta foarte succint în cele ce urmează, veţi trage voi concluzia finală. Însă, din culise, vă spun de pe acum că omul s-a plimbat şi tot plimbat până a reuşit oficial să-şi treacă maşina peste şine, din Sectorul 1 în Sectorul 6.

Totul a început atunci când Domnul X decide să facă o schimbare în viaţa lui, îşi vinde apartamentul pe care îl deţinea în Sectorul 6 şi se mută în sectorul vecin, Sectorul 1. Odată cu această mutare, Domnul X era conştient că au să vină multe bătăi de cap, însă el este decis să le înfrunte cu mult curaj şi multă răbdare. Toate ca toate, însă, ajuns la capătul răbdărilor, cedează atunci când decide să modifice actele maşinii pe care o deţine familia sa. Asta l-a determinat să îmi povestească mie pas cu pas toată întâmplarea, iar cu acordul dumnealui, am redactat în detaliu cei 9 paşi pe care trebuie să îi parcurgă un cetăţean astăzi pentru a-şi modifica talonul maşinii.

Drumul 1. Domnul X a fost nevoit să depună o cerere prin care înştiinţează Primăria Sectorului 6 că el a părăsit graniţele, fapt pentru care maşina dumnealui nu va mai exista în dosarele acestei autorităţi publice locale. Aşadar, scoaterea din evidenţă a trebuit făcută manual, personal şi în termen de 30-40 de zile.

Drumul 2. Domnul X s-a deplasat după cele 40 de zile din nou la Primăria Sectorului 6 pentru a ridica hârtia conform căreia maşina familiei nu mai figurează sub evidenţa administraţiei publice locale a Sectorului 6.

Drumul 3. Dacă în primă fază scoaterea din evidenţă s-a făcut aşa, cu una, cu două, înscrierea avea să fie puţin mai complicată deoarece maşina figura pe numele soţiei. Pentru ca soţul să poată opera toate modificările, are nevoie de o procură notarială prin care soţia îl împuterniceşte pe soţ să depună toate actele necesare operării acestor modificări. Aşadar, cel de-al treilea drum are loc până la notar.

Drumul 4. Domnul X, cu toate actele şi cu împuternicirea, se duce la Primăria Sectorului 1 şi depune o cerere pentru luarea în evidenţă. Termen de soluţionare? Infinit. După o lungă aşteptare nejustificată, Domnul X decide să sune la registratură. Răspunsul este unul sec: nu este gata!

Drumul 5. Domnul X se duce personal la Primăria Sectorului 1 să vadă unde i s-a blocat cererea. Timpul de aşteptare deja era mult prea mare. Ajuns la Primărie este rugat să aştepte în antecameră pentru că responsabilul este plecat. Aşteaptă şi aşteaptă, până se adună vreo oră şi jumătate. Deranjat, pe bună dreptate, domnul X decide să sune la interfonul din lobby. I se răspunde sec: „primăria a trimis deja prin poştă decizia de impunere… de săptămâna trecută.”

Drumul 6. Cum niciun plic nu ajunsese în cutia poştală a domnului X în ultima săptămână, decide intuitiv că ar fi bine să se ducă direct la oficiul poştal de pe raza căruia figurează locuinţa în care se mutase. Aici, după o căutare în detaliu făcută de către şefa oficiului şi o doamnă de la ghişeu, se identifică plicul care trebuia să ajungă la el acasă. Dar care nu a ajuns.

Drumul 7. Cu decizia recuperată, Domnul X se îndreaptă fericit către DRPCIV Sector 1. Conştiincios îşi face de acasă programare online. Depune la dosar toate actele solicitate. Procură, copie după buletin. Ştiţi, după cum este cutuma birocratică românească. Perfect. I se transmite că trebuie să revină pentru a-şi ridica talonul şi CI Auto la câteva zile după ce a plasat strategic un dosar perfect regulamentar.

Drumul 8. Domnul X se duce nerăbdător să îşi ridice noile documente, după cum i-a fost transmis la drumul 7. Ajuns la ghişeu, îi întinde doamnei cartea de identitate şi recipisa primită anterior (chitanţa de 37 de lei). I se răspunde sec: „nu aveţi împuternicire!” Domnul X îi răspunde respectuos că a depus-o la dosarul perfect regulamentar pe care l-a lăsat cu doar câteva zile înainte unei colege din direcţie. I se răspunde sec: „Doar noi nu stăm să căutăm prin arhivă dosare.”

Drumul 9. Domnul X se întoarce cu împuternicirea, recipisa şi cartea de identitate. Actele îi sunt eliberate, maşina a fost oficial trecută peste şine, din Sectorul 6 în Sectorul 1. Ba nu! Staţi. Domnul X verifică talonul. Numărul străzii e trecut greşit, din 1-17, l-au transformat în 1-7. Nedumerit, se duce agale şi sleit de puteri să-i întrebe pe cei de la informaţii dacă această greşeală este una capitală care necesită modificare. Vă imaginaţi că Domnul X se gândea deja la alte drumuri pe care trebuia să le facă, alţi bani cheltuiţi, alt timp pierdut. Apare un funcţionar. Îi ia actele şi le trimite „la corectat”. Domnul X îl avertizează cu ultimele puteri că nu mai are o altă procură. Funcţionarul îi înmânează sec procura depusă anterior şi îl invită să ridice documentul corectat într-o oră şi jumătate. Domnul X aşteaptă calm. Actele îi sunt într-un final corectate şi înmânate.

Acum Domnul X m-a contactat personal şi mi-a spus că nu l-a supărat nicio secundă faptul că au fost greşite documentele, pentru că a greşi este uman, sau faptul că s-a întors acasă pentru o procură, învinuindu-se pentru faptul că nu a fost suficient de bine informat. Indignarea a apărut atunci când a calculat pe de o parte toate taxele şi impozitele pe care statul român i le solicită pentru servicii publice de calitate, iar pe de altă parte tot timpul pierdut şi toţi banii aferenţi acestor drumuri prin care el a rezolvat probleme care se pot soluţiona şi online.

Dincolo de latura satirică a acestei poveşti, lucrurile nu stau deloc bine. Într-un stat european funcţional, astfel de relatări ar trebui să fie doar simple fabule, însă ştim cu toţii că, din păcate, aceasta este realitatea cu care ne confruntăm noi astăzi în Bucureşti. O administraţie publică locală deloc reformată, în care totul se rezolvă doar după drumuri infinite şi teancuri de hârtii depuse la fiecare ghişeu. O administraţie în a cărei arhivă cu siguranţă fiecare dintre noi avem cel puţin 10 copii după certificatul de naştere şi alte 10 după cartea de identitate. Este de datoria generaţiei noastre să venim cu soluţii integrate care să conecteze în primul rând toate primăriile din Bucureşti într-o bază de date pe care cetăţeanul să o poată accesa cu uşurinţă de acasă, iar astfel de modificări să poată fi rezolvate în 3-4 click-uri.

Domnul X a trecut prin furcile caudine pentru a rezolva o problemă simplă. Iar atunci când a întrebat, în Primăria Sectorului 1: de ce nu se face ceva pentru a simplifica acest proces? De ce nu comunică Primăriile între ele, un funcţionar i-a răspuns sec: „fiecare cu a ei!”. Nedumerit întreabă: „cum adică?” Funcţionarul îi răspunde iar sec: „Fiecare cu bugetul ei!”, după care începe să urle: „lasă-mă dom’le, că nu eu fac legile!”

Concluzia pe care o trag după tot acest scenariu de film este că statul trebuie să îşi conecteze întreg aparatul, de la cel central, la cel local. Iar aici, dincolo de conectarea digitală, are nevoie să conecteze oamenii din aparatul de stat din punct de vedere al mentalităţii faţă de cetăţean. Trebuie înţeles odată pentru totdeauna, că, indiferent de instituţia pe care o deserveşte, funcţionarul trebuie să fie în serviciul cetăţeanului.