Cine câştigă cel mai mult din creşterea preţurilor la gaze?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Adesea la această întrebare, răspunsurile se îndreaptă către companii de gaze din România sau proprietarii lor. Întreţinerea acestei ideii este una permanentă  şi realizată de către cei care ar trebui să joace un rol hotărâtor  în protejarea consumatorilor în general şi a celor vulnerabli în special, dar care profită cel mai mult de pe urma liberalizării: Guvernele.

Ani de zile a fost vehiculată falsa obligaţie a României, impusă de Uniunea Europeană, de a ridica preţul gazelor naturale la nivelul preţului gazelor de import.

DIRECTIVA 2009/73/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale în motivaţia aprobării sale precizează la aliniatul 1 „Piaţa internă a gazelor naturale, care a fost implementată treptat în întreaga Comunitate începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Uniunea Europeană, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilităţi reale de alegere, pentru a asigura obţinerea de progrese în materie de eficienţă, preţuri competitive şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi pentru a contribui la siguranţa alimentării şi la dezvoltarea durabilă.”

Astfel, nu regăsim obligaţia României de a alinia preţul gazelor la nivelul celui de import, ci de a crea posibilitatea de a se obţine un preţ echitabil care să aloce eficient resursele pe termen scurt şi lung.

TVA-ul, impozitele pe profit, impozitele pe clădiri etc. şi-au atins rând pe rând maximul sub aspectul colectării şi reprezentanţii statului înţelegând că printre puţinii bani, pe care se mai pot baza, sigur, în România, sunt cei obţinuţi din sectorul energetic.

Guvernanţii înţelegând că printre puţinii bani, pe care se mai pot baza, sigur, în România, sunt cei obţinuţi din sectorul energetic. TVA-ul, impozitele pe profit, impozitele pe clădiri etc. şi - au atins rând pe rând maximul sub aspectul colectării şi reprezentanţii statului au fost  puşi în situaţia de a identifica alte soluţii. Astfel, s-a ajuns să se introducă de către Guverne, calendarul de „liberalizare” a preţului gazelor naturale din producţia internă - până la nivelul preţului gazelor de import - urmând ca sumele obţinute urmare a creşterii preţurilor la gaze, să ajungă la bugetul de stat banii, prin o tehnică de supraimpozitare. Premeditarea acestei metode de a scoate bani din buzunarul clienţilor, a fost vizibilă de la prima redactare a textului Ordonanţei de Guvern, prin care se prevedea să se supraimpoziteze 100% preţul de livrare după începerea liberalizării faţă de preţul de referinţă al gazelor de la momentul începerii procesului. Ulterior prin negocierea cu producătorii de gaze privaţi, s-a ajuns ca acest procent să fie de 60%. O supraimpozitare de până la 100%, ar fi putut fi înţeleasă, în situaţia în care cel puţi o parte din aceşti bani s-ar fi întors la consumatori şi ar fi determinat îmbunătăţirea viitoare a situaţiei lor, prin programe de creştere a eficienţei şi reducere a consumurilor de energie, astfel încât aceştia să fie pregătiţi pentru viitoare situaţii critice. 

Plecând de la calendarul de dereglementare a preţului la gazele produse în intern, am estimat pentru anul 2014 o potenţială creştere a profitului  operaţional pentru producătorii de gaze. În condiţile de producţie şi consum estimate pentru această perioadă, dar ţinând seama şi de taxele, suprataxele, impozitele, TVA etc. (am considerat că acestea inclusiv ca şi valoare/pondere se vor menţine în viitor) am estimat că ponderea câştigurilor proprietarilor companiei în preţul gazelor de intern la sfarşitul perioadei de dereglementare a preţului pentru consumatorii non casnici (31 decembrie 2014) va fi de cca. 10%.

Plecând de la acelasi calendar de dereglementare a preţului la gaze şi însumând taxele, suprataxele, redeventele, impozitele, TVA etc. , respectiv ponderea sumelor care merg la bugetul  de stat  din preţul gazelor de intern, estimăm ca la sfarşitul perioadei de dereglementare a preţului pentru consumatorii non casnici acest va fi de cca. 70%.

Data de la care se aplica noile preturi la gaze din productia interna Pretul gazelor din productia interna din Calendarul de dereglementare pentru consumatorii non casnici (lei/MWh) Ponderea estimată a câştigurilor proprietarilor companiei în preţul gazelor de intern (%) Ponderea estimată a sumelor care merg la bugetul  de stat  din preţul gazelor de intern (taxe, suprataxe, redevente, impozite, dividende, accize, TVA etc.) (%) Pretul de la care a pornit dereglementarea preturilor 45,71 8% 45% 1 ianuarie 2014 72 9% 58% 1 aprilie 2014 89,4 10% 64% 1 iulie 2014 109 10% 69% 1 octombrie 2014 119 10% 70%

Bugetul de stat, principalul câştigător al liberalizării pieţei de gaze.

Dereglementarea preţului gazelor din intern determină obţinerea unor profituri suplimentare la nivelul proprietarilor firmelor care efectuează activităţi de exploatare, dar determină venituri suplimentare şi mai mari pentru bugetul de stat. Dar ce se întâmplă cu aceşti bani?  

Apreciem că principalul beneficiar al aplicării calendarului de „liberalizare” a preţului gazelor naturale este Guvernul, care poate astfel să şi asigure surse sigure la bugetul de stat pe seama consumatorilor de gaze.

Aparenţele, persuasiunea, lipsa unei minime culturi energetice etc. ascunde alţi importanţi beneficiari ai liberalizării pieţei, „Made in România”, care în spatele unor principii pozitive ai liberalizării pieţei, îşi făuresc profiturile nevisate în alte ţări.

În tentativa de a salva elementele pe care le poate prezenta liberalizarea pieţii gazelor, pentru toţi clienţii finali, prin desconspirarea metodelor persuasive folosite în România, vom prezenta aceşti „beneficiari”.

Liberalizarea pieţei de gaze demon sau înger, după cum doresc să o facă instituţile.

Acest text a fost publicat pe www.dumitruchisalita.ro

       

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite