Comisia Europeană promovează încălzirea centralizată: Gazele rămân combustibilul de bază, electricitatea nu e o soluţie

FOTO Shutterstock

În lunile reci de iarnă, asigurarea căldurii este esenţială, iar gazele naturale au dovedit de-a lungul deceniilor că sunt o sursă de încălzire de încredere, mai ales în perioadele în care furtunile au pus la pământ reţeaua de electricitate.

Introducerea gazelor naturale în sistemele noastre de încălzire ne-a permis să ne încălzim confortabil şi, totodată, cu un impact redus asupra mediului. Astăzi, gazele naturale reprezintă combustibilul cel mai utilizat pentru încălzire în Uniunea Europeană, inclusiv în sistemele de încălzire centralizată.

În prezent, gazele naturale asigură aproape jumătate din necesarul de încălzire a locuinţelor din Europa, în condiţiile în care căldura reprezintă circa 70% din consumul de energie în sectorul rezidenţial.

La nivelul UE, clădirile deţin cea mai mare cotă din consumul total de încălzire, iar 88% din necesar este acoperit de boilere individuale şi 12%, prin sisteme centralizate de încălzire, conform datelor Comisiei Europene. După cum arată şi datele din graficul de mai jos, gazele naturale reprezintă sursa de energie principală în sistemele centralizate de încălzire, iar România se află printre statele care au cea mai ridicată cotă, respectiv de circa 80%.

La nivel agregat, gazele naturale deţin cea mai ridicată cotă în mixul de surse energetice utilizat pentru încălzirea centralizată în UE-27, respectiv 30,1%, conform graficului următor, publicat în acest an de către Comisia Europeană.

Importanţa planificării sistemelor de încălzire în zonele urbane şi rurale

Dat fiind impactul ridicat pe care sectorul energetic îl are asupra mediului, prin emisiile de gaze cu efect de seră, încălzirea centralizată este văzută de Comisia Europeană ca un instrument cheie pentru tranziţia energetică. Calitatea aerului în oraşe va fi îmbunătăţită prin extinderea încălzirii centralizate, cu sisteme moderne şi inteligente, în zonele urbane.

„Trebuie să creştem investiţiile în noi sisteme de încălzire şi răcire centralizată dacă vrem să decarbonizăm Europa într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor. Avem nevoie de mai multă încălzire şi răcire centralizată, de multe economii de energie şi, de asemenea, trebuie să distingem între zonele urbane şi rurale. Multă căldură se pierde pentru că nu avem reţele de încălzire centralizată. Căldura reziduală ar putea acoperi jumătate din necesar (acolo unde este disponibilă)”, notează Comisia Europeană, în textul amendat al Directivei privind energia din surse regenerabile.

Comisia Europeană subliniază şi rolul planificării pentru asigurarea surselor optime de încălzire. În Danemarca, de pildă, prima reglementare privind furnizarea de energie termică a fost introdusă în 1979 şi, până la mijlocul anilor 1980, aproape toate municipalităţile daneze (aproximativ 300 la vremea aceea) au dezvoltat planuri pentru încălzire. Obiectivul principal a fost de a determina ce zone pot fi aprovizionate prin sisteme centralizate sau gaze naturale şi ce alte arii trebuiau să folosească în continuare surse individuale de încălzire. Un parametru cheie de selecţie în această planificare a fost densitatea energetică în diferite zone ale unei municipalităţi. Abordarea principală a fost că zonele cel mai dens populate ar trebui să fie aprovizionate din surse districtuale. Dacă, iniţial, scopul acestei planificări a fost de a reduce dependenţa de petrol, ulterior a fost acela de a reduce impactul de mediu, în speţă amprenta de carbon, a surselor de încălzire.

De ce trecerea la electricitate nu reprezintă soluţia momentului

Utilizarea gazelor naturale în sistemele de încălzire centralizată prezintă numeroase avantaje. În primul rând, centralele pe gaze naturale au abilitatea de a porni rapid atunci când e nevoie de ele. Apoi, au emisii reduse de carbon şi alte gaze cu efect de seră. De regulă, pentru încălzirea centralizată sunt folosite termocentrale în cogenerare, care produc energie termică şi electrică în acelaşi timp, iar gradul de eficienţă al acestora ajunge astăzi până la 95%. Pentru cartierele rezidenţiale sau consumatorii comerciali, sunt disponibile şi microcentrale în cogenerare.

În zonele fără acces la încălzirea centralizată, reducerea emisiilor se poate obţine prin înlocuirea boilerelor individuale pe cărbune sau a celor pe lemne cu unele pe bază de gaze naturale. De asemenea, „prin înlocuirea boilerelor tradiţionale pe gaz cu unele moderne în condensare, emisiile de CO2 pot fi reduse cu până la 20%, îmbunătăţind calitatea aerului, dat fiind că, faţă de alte tehnologii, nu emit particule de emisii, oxizi de sulf (SOX) sau de nitrogen (NOX)”.

Apoi, dat fiind că gazele naturale sunt furnizate prin conducte subterane, sistemele de încălzire pe bază de gaze naturale sunt de încredere în zilele geroase de iarnă, când avem cea mai mare nevoie de căldură, spre deosebire de reţeaua de electricitate, vulnerabilă în faţa furtunilor.

„Nu putem înlocui pur şi simplu sarcina de încălzire pe care o acoperă gazul prin trecerea la electricitate. Reţeaua de gaz poate transfera mult mai multă energie către cea de electricitate. Orice modificare a politicii de favorizare a electrificării ar trebui să ia în considerare costul şi impactul asupra mediului al creşterii infrastructurii electrice. Reţeaua de gaz este proiectată pentru a satisface cerinţele maxime de energie ale încălzirii. Comutarea sarcinii de încălzire pe gaz la sistemul de electricitate ar necesita o creştere semnificativă a reţelei electrice existente în prezent. Reţeaua de gaze naturale, care, desigur, este subterană, oferă o sursă sigură şi durabilă de energie, cu capacitatea de a satisface vârfurile şi golurile de cerere de energie pe care sistemele de încălzire le necesită iarna”, arată şi asociaţia Eurogas.

În acest context, adoptarea pe scară largă a pompelor de căldură, de pildă, ar pune sub presiune reţeaua de electricitate. „Dacă încălzirea în toate clădirile din Europa ar fi trecută la electricitate folosind pompe de căldură, cererea maximă de energie electrică de iarnă ar creşte cu peste 60%”, conform raportului World Energy Outlook (2019) al Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

Parteneriatul cu energia din surse regenerabile

Aşadar, gazele naturale rămân un combustibil de bază pentru asigurarea energiei termice, iar avantajul încălzirii centralizate este că poate utiliza diferite surse de încălzire, nefiind limitată la un singur tip de combustibil. Un alt avantaj al gazelor naturale e că reprezintă partenerul ideal pentru energia din surse regenerabile, putând fi integrate în reţea în amestec cu gaze „verzi” şi hidrogen, ceea ce va conduce la un grad şi mai mare de decarbonizare a sistemelor centralizate de încălzire.

Apoi, industria gazelor naturale inovează permanent, pentru a se adapta nevoii de reducere a emisiilor. Astfel, tehnologiile actuale de încălzire pe bază de gaze naturale (boilere, pompe de căldură, centrale hibride şi microcentrale de cogenerare) pot opera cu gaze regenerabile, dar şi în parteneriat cu alte surse de încălzire, precum energia solară. În plus, gazele naturale pot fi utilizate optim în sinergie cu eficienţa energetică, ce trebuie să se îmbunătăţească prin renovarea clădirilor.

Aşadar, fiecare sursă de energie are avantajele şi dezavantajele ei, de aceea este important să combinăm şi să utilizăm optim sursele disponibile, astfel încât să fie acoperită cererea de energie a fiecărui oraş, cartier şi clădire. Iar până la decarbonizarea completă a surselor de energie, gazele naturale vor mai juca un rol important vreme de câteva decenii.