Cum a ajuns energia atât de scumpă şi ce influenţe au avut liberalizarea şi acţiunile speculative ale traderilor de energie

Foto Shutterstock

Preţurile energiei au înregistrat fluctuaţii considerabile în ultima perioadă, influenţate fiind de mai mulţi factori, inclusiv liberalizarea pieţelor după ce ANRE ţinuse preţurile sub nivelul pieţei şi acţiunile speculative ale traderilor de energie, arată consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu în analiza „Preţurile energiei şi provocările securităţii energetice”.

Principalele aspecte care se desprind din această analiză (redată în continuare) sunt următoarele:

1. Liberalizarea a eliminat reglementările în formarea preţurilor. Aceste preţuri erau stabilite sub nivelurile de tranzacţionare de pe OPCOM, ceea ce a temperat preţurile la nivelul pieţei;

2. Încurajaţi de preşurile mici reglementate de ANRE mulţi furnizori au ales să cumpere energie pe piaţa spot a OPCOM, astfel încât cererea a crescut, ducând implicit şi la creşterea preţurilor;

3. Văzând că pe OPCOm se vinde energie la preţuri mari, traderii care achiziţionaseră deja energie pe termen lung au denunţat contractele pentru a vinde energia la preţuri mai mari decât au cumpărat. Asemenea comportamente speculative ale producătorilor şi traderilor de energie au potenţat şi mai mult scumpirea energiei electrice;

4. Cuplarea  pieţei energiei din România la UE a făcut ca preţurile din România să se alinieze celorlalte, care erau deja mult mai mari.

Cosmin Marinescu: Factori endogeni ai creşterii preţurilor la energie în România

Un factor cheie este reprezentat de mecanismul de formare a preţurilor pe piaţa en gros a energiei electrice, care se aliniază la producătorii mai slab competitivi, cei care produc pe bază de combustibil fosil, în raport cu producătorii competitivi de hidroenergie şi energie nucleară. Problema ţine de formarea preţului în funcţie de nivelul costului marginal, cel care corespunde costurilor mari ale producătorilor mai slab competitivi.

Concret, este vorba despre strategia de ofertare a producătorilor, care aleg să tranzacţioneze pe piaţă după ce producătorii pe bază de cărbune, mai puţin competitivi, stabilesc un „preţ marginal” cu efect de reper.

Astfel, producătorii competitivi, cum ar fi Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi producătorii din surse regenerabile, ajung să obţină „profituri cu caracter excepţional”, deoarece preţul acestora nu se raportează la costurile lor reduse, ci la costurile mari ale producătorilor pe bază de cărbune (CE Oltenia, CE Hunedoara).

În condiţii de cerere ridicată, atunci când intră în piaţă toate capacităţile de producţie, inclusiv cele bazate pe costuri înalte, preţurile se aliniază în sus. Astfel, nu se manifestă concurenţa între producătorii diferiţi tehnologic.

Acelaşi mecanism de formare a preţurilor pornind de la preţul marginal întâlnim şi pe piaţa gazelor naturale. De exemplu, preţul gazelor naturale din import constituie şi el un reper în stabilirea preţurilor, în special în perioadele cu consum mărit, când producţia internă este insuficientă.

De aceea, în contextul liberalizării pieţelor, acest mecanism îşi arată limitele, afectând puternic consumatorii şi economia, în general.

În dezbaterea publică, aşa cum a fost aceasta organizată, liberalizarea pieţei energiei electrice, începând cu 1 ianuarie 2021, a fost asociată aproape exclusiv cu procedura de schimbare a contractelor şi a furnizorului de electricitate. Acesta este însă doar aspectul concurenţial de suprafaţă.

În realitate, liberalizarea este dată de eliminarea unor reglementări în formarea preţurilor. Până la începutul lui 2021, ANRE reglementa preţurile şi chiar cantităţile de energie electrică vândute în special de Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Aceste preţuri erau stabilite sub nivelurile de tranzacţionare de pe OPCOM, ceea ce a temperat preţurile la nivelul pieţei.

În prezent, are loc suprapunerea celor două procese – cel referitor la eliminarea reglementării preţului de către ANRE şi cel referitor schimbarea furnizorului de către consumator. Acest proces concurenţial de „portare” a contractelor de la un furnizor la altul a creat un context specific pe piaţa energetică internă, care de altfel a şi favorizat concluzia paradoxală, evident eronată, că mai multă concurenţă conduce la preţuri mai mari.

Deloc de neglijat sunt mişcările de pe piaţa spot a energiei electrice – Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU) – a căror amploare depăşeşte semnificativ nivelurile pe pieţele la termen. Avem de-a face cu o piaţă volatilă, extrem de sensibilă la modificările cererii de consum, ale cărei fluctuaţii vor avea impact asupra preţului final plătit de consumator, casnic sau non-casnic.

În acest caz, comportamentul de piaţă din partea furnizorilor are un rol deosebit de important. În actualul context concurenţial, puternic dinamizat de liberalizare, mai mulţi furnizori s-au bazat în mod semnificativ pe piaţa spot pentru achiziţia de energie, încurajaţi şi de traiectoria descendentă a preţurilor pe această piaţă în anii 2019-2020. Însă, de data aceasta efectul a fost creşterea excesivă a cererii, cu impact major asupra preţurilor.

Creşterea preţurilor pe piaţa spot i-a determinat pe unii traderi, care aveau încheiate contracte la termen de vânzare a energiei, la preţuri mai mici, să denunţe unele contracte pentru a vinde energia la preţuri mai mari, pe piaţa spot. Asemenea comportamente speculative ale producătorilor şi traderilor de energie au potenţat şi mai mult scumpirea energiei electrice.

Nu în ultimul rând, urmare a cuplării pieţei energiei electrice din România cu pieţele din Europa Centrală, atât preţurile pe piaţa la termen, cât şi pe piaţa spot, urmează trendul preţurilor angro de pe pieţele respective, în special cele din Germania, Austria, Polonia. De unde rezultă că orice analiză a evoluţiei preţurilor impune contextualizare în plan european.

Liberalizarea pieţei de energie, care este parte a angajamentelor europene asumate de România, conform unui calendar stabilit prin Legea energiei electrice şi a gazelor naturale, a survenit în acest context dramatic, de criză pandemică şi de scumpire a produselor energetice la nivel european.

Pe fond, liberalizarea întârziată a pieţei de energie, în paralel cu utilizarea preţului reglementat al energiei ca mecanism de protecţie, au descurajat investiţiile în noi capacităţi de producţie. Astfel s-a perpetuat un deficit energetic cu implicaţii profunde la adresa securităţii energetice şi ale cărui consecinţe le resimţim astăzi, prin expunerea directă la fluctuaţiile pieţei.

Pe termen scurt, sunt necesare măsuri care să prevină comportamentele de piaţă abuzive, astfel încât situaţia din energie să nu degenereze într-o criză energetică, cu implicaţii devastatoare pentru întreaga economie.

În acest sens, dincolo de politicile necesare protejării consumatorilor vulnerabili, atât a celor casnici, cât şi a consumatorilor industriali, se impun revizuite radical acele proceduri şi comportamente de piaţă care induc deficienţe şi amplifică discrepanţele la nivelul dinamicii preţurilor. În context, ANRE şi Consiliul Concurenţei au un rol cheie, de care trebuie să se achite cu precădere în această perioadă.

Este însă esenţial ca măsurile corective din prezent să nu inducă efecte adverse asupra dezvoltării sectorului energetic pe termen mediu şi lung, să nu descurajeze investiţiile în noi capacităţi de producţie ori să pericliteze siguranţa în aprovizionarea cu energie şi securitatea noastră energetică.

În acest sens, măsurile de intervenţie trebuie armonizate în plan european şi puse în acord cu legislaţia europeană, astfel încât problemele comune în plan european să fie tratate prin soluţii naţionale convergente, care să atenueze dezechilibrele de pe pieţele energetice, nu să le accentueze.

Provocări în privinţa securităţii energetice

• Ceea ce se întâmplă acum pe piaţa gazelor naturale şi a energiei electrice constituie un semnal de alarmă la nivel european, care trebuie să aibă un ecou puternic la nivelul strategic al deciziilor de politică în domeniu. Acest context energetic post-pandemic pune sub semnul întrebării însăşi poziţia UE pe harta competitivităţii economice şi a securităţii energetice.

• Urmare a creşterii puternice a preţurilor la energie, pe fondul asumării celor mai ambiţioase ţinte de tranziţie verde şi obiective de dezvoltare durabilă, prin politicile de mediu europene, competitivitatea economică a Uniunii va avea puternic de suferit în competiţia la scară globală. Pe fondul creşterii şi menţinerii preţurilor la energie la un nivel ridicat, cele mai puternice industrii europene ar putea ajunge să recurgă la relocări sau investiţii în noi capacităţi de producţie în afara UE.

• Problema pe fond ţine de dependenţa energetică deja critică a UE, în raport de care trebuie accelerate investiţiile în proiecte energetice curajoase şi de amploare, pentru asigurarea securităţii energetice la nivelul Uniunii, dar şi cu scopul de a reduce povara cu care energia scumpă apasă în prezent asupra calităţii vieţii în ţările membre.

• Este momentul T0 în energie pentru întreaga Uniune, moment care ar putea redeschide subiecte profunde şi cu mize pe termen lung, cum ar fi o eventuală reaşezare a calendarului şi a ţintelor de tranziţie verde, sau chiar recalibrarea de tip fine tuning a politicii certificatelor verzi, care vedem acum că are impact direct asupra competitivităţii industriilor europene.

• Contextul în care ne aflăm oferă perspectivele de regândire a securităţii energetice, cât şi premisele rearanjării priorităţilor de independenţă energetică, la nivelul întregii Uniuni. Este necesar un răspuns coordonat la o situaţie critică post-criză, ce ameninţă sistemic economiile europene.

• Paradoxul României este că, deşi beneficiem de un grad comparativ ridicat de independenţă energetică, ritmul de creştere a preţurilor la energie este disproporţionat de ridicat. Însă piaţa internă este reflectarea calităţii în actul reglementare şi control de la nivel naţional. Performanţa pieţei este, în ultimă instanţă, expresia fidelă a calităţii arhitecturii instituţionale şi a deciziilor administrative în plan sectorial.

• În paralel cu decizia de a interveni prin măsuri punctuale de protecţie a consumatorilor vulnerabili, strategia de urmat trebuie să se bazeze pe analiza profundă a oportunităţii de revizuire a modului de organizare şi funcţionare a pieţei, astfel încât concurenţa să genereze beneficii mutuale, iar fenomenul de „sărăcie energetică”, ce riscă să afecteze milioane de români, să fie evitat în mod sustenabil.

• Din perspectiva creşterii economice şi a stabilităţii financiare, trebuie luat în calcul impactul scumpirii produselor energetice asupra firmelor, întreprinderi mici şi mijlocii dar şi marea industrie, a căror competitivitate va fi puternic afectată în absenţa măsurilor compensatorii, cu riscul ca preţurile energiei să antreneze o spirală inflaţionistă greu de strunit, deja ameninţătoare pentru stabilitatea financiară şi macroeconomică.

• Din perspectiva procesului de tranziţie energetică, pe care şi România şi l-a asumat alături de celelalte state membre, criza energetică actuală este momentul adevărului în materie de Green Deal european, iar provocările actuale pot fi transformate în oportunităţi reale, dat fiind imperativul reformelor şi investiţiilor pentru funcţionarea competitivă a sistemului energetic şi asigurarea securităţii energetice la nivel naţional şi european.