Cum îşi bate joc statul de arhiva cu secretele resurselor naturale ale României. Litoteca de carote, un proiect abandonat din prostie şi nepăsare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Definiţia haosului instituţional: SGG are în subordine ANRM, dar există zvonuri că Ana Maria Lambru urmează să fie schimbată, Nicolae Burnete şi-a dat demisia din funcţia de ministru al Cercetării, iar Ministerul Economiei, deşi a lucrat la Legea Minelor, la Legea Redevenţelor şi la Legea Apelor Minerale, s-a trezit că aceste proiecte au fost transferate în sarcina SGG-ului.
Definiţia haosului instituţional: SGG are în subordine ANRM, dar există zvonuri că Ana Maria Lambru urmează să fie schimbată, Nicolae Burnete şi-a dat demisia din funcţia de ministru al Cercetării, iar Ministerul Economiei, deşi a lucrat la Legea Minelor, la Legea Redevenţelor şi la Legea Apelor Minerale, s-a trezit că aceste proiecte au fost transferate în sarcina SGG-ului.

România este pe punctul de a pierde o comoară. Litoteca Naţională, adică locul unde sunt colectate mii de tone de roci şi sedimente care oferă, practic, radiografia structurii solului naţional şi a resurselor minerale care se găsesc în subsol, este la un pas să dispară, iar Ministerul Cercetării, Ministerul de Finanţe, Ministerul Economiei şi ANRM zac în propria ignoranţă.

Într-o lume unde se pune din ce în ce mai mult accent pe cercetare, inovaţie, dezvoltare şi noi tehnologii, în România, instituţiile statului atât de incapabile sunt, încât ar fi în stare să distrugă toate secretele geologice ale acestei ţări.

Dacă ar vrea cineva să cuantifice proporţiile dezastrului din domeniul cercetării de stat nu are decât să se uite la Litoteca Naţională de Carote.

Soarta arhivei este în ceaţă. Tone de roci trebuie mutate în timp record deoarece Litoteca este ameninţată cu evacuarea, ministrul Cercetării şi-a dat demisia şi a plecat acasă după rectificarea bugetară, fondurile alocate mutării nu sunt suficiente iar Ministerul Economiei şi ANRM-ul nu au construit un sistem prin care să pună în valoare avantajele acestei Litoteci pentru a crea linii de business. 

La ce foloseşte Litoteca Naţională a României?

Institutul de Geologie a României a adunat, începând cu anul 1934, sinteza tuturor forajelor care s-au făcut pe teritoriul ţării noastre. Aşa s-a constituit Litoteca Naţională, acolo unde sunt grupate peste 1300 de tone de carote de foraj, adică probe de roci, de formă cilindrică, extrase din găuri de sondă pentru cercetarea caracteristicilor terenului, peste 70.000 de alte eşantioane de roci şi fosile adunate din lucrări miniere, şi preparate de microfosile adunate de-a lungul a 112 ani, incluzând, aici, şi colecţii de pe fundul Mării Negre.

Într-un stat care ar fi fost condus de profesionişti şi nu de neaveniţi, valorificarea potenţialului resurselor naturale ar fi însemnat o colaborare perfectă între Ministerul Cercetării, Ministerul de Finanţe, Ministerul Economiei, ANRM şi un serviciu geologic bine pus la punct.

Adică, Ministerul Economiei şi Ministerul de Finanţe ar fi elaborat sistemul de taxare, ANRM ar fi organizat licitaţiile pentru concesiuni şi s-ar fi ocupat de tactici comerciale iar serviciul geologic ar fi secondat toate aceste instituţii, oferindu-le documentări privind structura geologică a perimetrelor.

Aceste informaţii inestimabile, care se regăsesc la Litotecă, ar fi trebuit să însemne linii de business care să fi constat în servicii oferite pe bani grei companiilor care exploatează resurse minerale,  producătorilor de petrol şi gaze, dar şi companiilor care elaborează studii de fezabilitate şi lucrări de infrastructură pentru construcţia de autostrăzi, tuneluri sau magistrale de metrou. 

Spre exemplu, Litoteca poate să argumenteze modul în care să fie refăcut aproape orice tunel de fugă sau de aducţiune şi să scutească firma în cauză să cheltuiască bani pentru a săpa o galerie paralelă. Se estimează că, pentru realizarea de lucrări de foraj, se pot cheltui aproximativ 6.000 de euro pentru un metru liniar or, atât statul cât şi companiile ar putea fi scutite de o asemenea cheltuială. Practic, arhiva de carote valorează miliarde de lei!

Numai că, rolul Litotecii, odată cu trecerea anilor, s-a diminuat şi această arhivă a ajuns un proiect abandonat de autorităţi, care mai supravieţuieşte numai graţie eforturilor supraomeneşti ale celor de la Institutul de Geologie.

Statul nu găseşte 1 milion de euro pentru relocarea Litotecii

Problemele au apărut încă din anul 1996. Atunci când a fost privatizată societatea Prospecţiuni S.A. reprezentanţii statului au băgat acolo, de-a valma, şi Litoteca de carote. Terenul a ajuns în proprietatea omului de afaceri Ovidiu Tender care a permis, totuşi, continuarea activităţii pe proprietatea dobândită. Odată ce Prospecţiuni S.A. a intrat în faliment, iar Tender a primit o condamnare cu închisoarea, terenul unde se află Litoteca a fost cumpărat în anul 2017 de o companie care activează în sectorul imobiliar.

În actul de vânzare-cumpărare se specifică faptul că acestă Litotecă nu va fi evacuată de noul proprietar până în anul 2020, doar că el s-a răzgândit şi, printr-un ordin al unui executor judecătoresc, a somat Institutul de Geologie să mute Litoteca.

Imagine indisponibilă

Problema este că nu e chiar floare la ureche să muţi 60 de kilometri de roci şi sedimente de pe azi pe mâine! Şi mai ales când nici nu ai cu cine să discuţi, pentru că Institutul de Geologie aparţine de Ministerul Cercetării, al cărui ministru a demisionat după rectificarea bugetară!

Chiar dacă cei de la Institut au găsit terenul unde să fie mutată Litoteca, acolo trebuie să fie construită o hală care să susţină o asemenea greutate. Numai întocmirea studiului de fezabilitate va lua între 6 şi 8 luni, după care urmează intabularea, construirea drumului de acces, construcţia mobilierului metalic şi operaţia de mutare efectivă a carotelor. Dar, o altă problemă este că, în tot Institutul, nu mai este angajat decât un singur paleontolog!

Fondurile necesare pentru această operaţiune ar fi de 4,5 milioane de lei, din care abia s-au alocat 1,3 milioane! Şi asta într-o ţară unde s-au găsit ultra-rapid 40 de milioane de euro pentru un referendum!

E uimitor cum reuşeşte ANRM să mai scoată la licitaţie concesiuni

Statul român a neglijat sistematic Institutul de Geologie, încremenindu-l în timp, deşi importanţa lui este colosală. Dacă am sta să analizam ce servicii furnizează USGS (United States Geological Survey) ne-am lua cu mâinile de cap. Enumăr doar câteva servicii, precum hărţile interactive despre resursele de apă, despre resursele minerale şi despre programul de exploatare a resurselor energetice, acces la date care oferă informaţii în timp real şi alerte care te informează despre hazardele naturale, studii şi analize. Sigur, fondurile alocate sunt colosale, de miliarde de dolari, 

La noi, nimeni nu a luat în considerare ca, măcar o fracţie din veniturile obţinute de stat din exploatarea resurselor naturale să se ducă spre cercetare. Mai mult, Institutul de Geologie şi ANRM-ul ar fi trebuit să lucreze în tandem dar acest lucru nu prea se întâmplă. De ce ar fi fost important acest lucru?

Odată ce îşi iau licenţa într-un perimetru, companiile producătoare de petrol şi gaze, de exemplu, recuperează în urma forajelor un nisip pe care îl separă de lichidul de foraj şi care se numeşte proba de sită. Geologii analizează această probă şi se uită la microfosile, încercând să calculeze momentul în care activitatea de foraj va ajunge să dea de hidrocarburi. Aici, un rol important, prin livrarea documentaţiei necesare, ar fi trebuit să-l aibă Litoteca şi Institutul de Geologie.

Dar, conform Legii Minelor din anul 2003, ANRM este instituţia care înregistrează datele şi informaţiile privind resursele şi rezervele minerale şi organizează fondul geologic naţional. Aşa s-a ajuns ca, la Litotecă, oficial să se colecteze carote şi elemente geologice până în anul 2001,iar la ANRM să se găsească documente după această dată. Din 2001, tot ce înseamnă colectare de carote a căzut în sarcina companiilor care exploatează resursele naturale, ele construindu-şi propriile litoteci. După această dată, s-au mai depozitat carote la Litotecă doar în baza relaţiilor personale ale celor de la Institut cu firmele producătoare. 

ANRM tot promite, însă, că vrea să scoată noi perimetre la concesionat însă o nouă rundă de licitaţii nu va avea loc decât atunci când va fi gata noua Lege a Redevenţelor. În acest context, Litoteca ar fi trebui să joace un rol central mai ales că, după separarea de Institutul de Geologie Marină, toate sedimentele şi carotele din Marea Neagră au rămas în Litotecă.

litoteca

În altă ordine de idei, poate ar merita să ne întrebăm şi cum a reuşit, totuşi, ANRM să mai scoată concesiuni la licitaţie în condiţiile în care harta substanţelor minerale utile nu a mai fost actualizată din 1984? Şi oare cum reuşeşte INS să îşi construiască datele în domeniu, în condiţiile în care nu există un organism desemnat prin lege care să consulte datele de la ANRM cu cele ale rapoartelor publice întocmite pentru acţionariatul companiilor care operează în domeniul resurselor naturale?!

Anul trecut, Ministerul Economiei a lucrat la Legea Minelor, fiind prevăzută, acolo, existenţa unui serviciu de geologie. Actul normativ stă în faza de dezbatere publică încă de atunci. Tot în 2017 s-a vorbit şi despre o nouă Lege a Redevenţelor, care, dacă ar fi fost adoptată, i-ar fi permis ANRM-ului să scoată noi perimetre la licitaţie, în special în Marea Neagră, pentru explorare.În lucru mai este şi Legea Apeloer Minerale.

Responsabil de aceste două proiecte legislative este Secretariatul General al Guvernului. De la 18 martie, a preluat de la Ministerul Economiei sarcina elaborării acestor acte normative. Dar, atât în fruntea SGG, cât şi la Ministerul Economiei, cât şi la ANRM, au fost numiţi oameni pe criterii politice, nu profesioniste. Andruşcă şi Gigi Dragomir au fost „plantaţi” acolo de baronul Ionel Arsene, de la Neamţ, cu bunăvoinţa lui Liviu Dragnea, iar Andreea Lambru s-a remarcat printr-un scandal sordid.

Ideea e că dacă vom continua aşa, să subfinanţăm Cercetarea şi să aducem în paragină institute care în alte ţări generează venituri de miliarde de euro, României îi va fi imposibil să se dezvolte economic şi se va îndepărta cu graţie de mult visatul rol de a fi un furnizor de securitate regională. De ce? Pentru că, la noi, cercetătorii sunt puşi pe fugă de tot felul de „cercetaşi” numiţi politic care comunică numai atunci când îşi activează „şpicărul” de la telefon sau prin intermediul unor purtători de cuvânt sau secretari de stat care sunt, mai degrabă, interpreţi sau logopezi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite