Dependenţa României de importul produselor agroalimentare poate aduce blocaje pe lanţul de aprovizionare

FOTO Shutterstock

Balanţa comercială a României cu produse agroalimentare rămâne în continuare înclinată în favoarea importurilor. O pandemie, ca cea cu SARS CoV-2, poate să ne arate cât de bine ar fi fost să avem o balanţă echilibrată, dacă nu excedentară, a declarat pentru „Adevărul” Conf.univ.dr. Simona Roxana Pătărlăgeanu.

Potrivit specialistului în Economie agroalimentară, dependenţa de importuri poate avea efecte multiple, pe întregul lanţ de aprovizionare, producţie şi desfacere, într-o astfel de perioadă, deoarece obţinerea de input-uri pentru agricultură este mai greoaie, obţinerea hranei pentru animale poate avea întârzieri, iar accesul la pieţe poate fi restricţionat.

Exportăm materie primă şi importăm produse finite

România exportă materia primă, ca mai apoi să importe produsele prelucrate. Astfel, deficitul se accentuează pentru că exporturile au o valoare mică de piaţă, în timp ce importurile corespund unui preţ mult mai mare. Spre exemplu, în timp ce producţia de animale vii are un efect pozitiv asupra balanţei, producţia de carne accentuează deficitul. 

Deşi în anul 2019 au fost exportate animale vii în valoare de aproximativ 429 milioane euro, în acelaşi timp au fost importate produse din carne în valoare de 941 milioane euro. Neexploatarea prelucrării propriilor materii prime din agricultură determină accentuarea deficitului balanţei comerciale cu produse agroalimentare. 

În lipsa surplusului balanţei comerciale cauzat de exportul de cereale (1,955 mld. euro), deficitul total al celorlalte 23 de clase a fost în 2019 de 4,43 mld. euro, potrivit studiului privind balanţa comercială cu produse agro-alimentare a României, coordonat de Prodecanul Facultăţii de Economie Agroalimentară şi a Mediului, este rezultatul colaborării dintre Academia de Studii Economice Bucureşti şi Penny România.

Un top al exporturilor făcute de ţara noastră anul trecut pune pe primul loc „carnea şi măruntaiele comestibile” (13,78% din totalul exporturilor, în valoare de 0,78 miliarde de euro), pe locul 2 numărându-se fructele (0,6 miliarde de euro), pe 3 lapte şi produse lactate, ouă şi miere naturală (0,44 miliarde de euro), pe 4 legumele şi tuberculii (0,43 miliarde de euro).

Prodecanul Pătârlăgeanu a explicat pentru „Adevărul” că pentru a stimula exportul este necesar să alegem una sau o combinaţie din următoarele abordări:

1. Creşterea producţiei pentru cele 4 clase pentru care Romȃnia înregistrează surplus comercial. Datorită poziţiei geografice, această producţie poate creşte, iar surplusul, deja înregistrat, arată existenţa cererii externe pentru aceste produse.

2. Creşterea producţiei pentru celelalte 20 de clase, astfel încȃt deficitul comercial se va diminua prin satisfacerea cererii interne, iar apoi, pe măsură ce produsele vor cȃştiga cota de piaţă, vor putea satisface şi cererea externă. 

3. Realizarea de parteneriate, atȃt la nivel guvernamental cȃt şi la nivel local, astfel încȃt importul unui produs să fie însoţit de exportul unui produs din aceeaşi clasă sau dintr-o clasă diferită. Poate este utilă asocierea producătorilor cu hypermarket-urile, nu numai pentru a satisface cererea internă, dar, mai ales, pentru realizarea acestor parteneriate.

O schemă de ajutor de stat pentru stimularea producţiei interne de produse care contribuie la deficitul comercial trebuie să aibă la bază o serie de criterii, printre care: finanţarea întreprinderilor româneşti care au ca obiect de activitate procesarea şi comercializarea produselor agricole; susţinerea fermierilor în vederea practicării agriculturii de precizie; trecerea la eAgriculture; dezvoltarea de aplicaţii inteligente menite să optimizeze rezultatele economico-financiare şi să îmbunătăţească procesul decizional.

Finanţarea întreprinderilor româneşti care au obiectul de activitate procesarea şi comercializarea produselor agricole este necesară şi oportună, mai ales în contextul în care România este capabilă să producă mai multe cereale decât consumă şi poate redirecţiona această supraproducţie prin efectuarea de investiţii în direcţia prelucrării acestor produse brute (cereale), comercializării interne cu preparatele din cereale rezultate şi, în funcţie de disponibilitate, exportarea acelei cantităţi excedentare, astfel încât valoarea adăugată la export în cazul acestor produse să fie mai mare decât dacă s-ar exporta materialele brute (cerealele).

România a pierdut sume considerabile prin nevalorificarea producţiei de cereale, deoarece acestea au fost exportate la un preţ mic şi importante la un preţ mare, sub forma produselor preparate pe bază de cereale, prelucrate de către alte ţări care au investit în tehnologii de procesare a produselor agricole. Într-o similară se află şi preparatele din legume, carne, preparate diverse.

Susţinerea fermierilor români în vederea practicării agriculturii de precizie va facilita accesul acestora la instrumente noi şi măsurători precise în activităţile agricole întreprinse, inclusiv prin utilizarea sistemelor GPS şi GNSS prin satelit (prognoza meteo detaliată, dozarea cantităţilor de îngrăşăminte şi apă necesară pentru irigaţii, monitorizarea constantă a stării culturilor, identificarea bolilor şi dăunătorilor etc.).

Împreună cu automatizarea agriculturii, este astfel facilitată colectarea şi prelucrarea multor tipuri de date statistice importante în activitatea de cercetare, crearea de hărţi topografice, urmărirea precisă şi evaluarea stării solului şi a culturilor (în vederea însămânţării precise), aplicarea cantităţii optime de îngrăşământ şi multe alte avantaje.