Finanţele modifică legislaţia privind insolvenţa băncilor. În caz contrar, România va plăti sume uriaşe Uniunii Europene DOCUMENT

Ministerul Finanţelor modifică legislaţia privind insolvenţa băncilor, astfel încât să se alinieze cerinţelor Uniunii Europene pentru a nu plăti, în urma declanşării procedurii de infringement, sume uriaşe şi penalităţi zilnice.

„Adoptarea prezentului act normativ în regim de urgenţă se justifică: întrucât cauza 2019/0083 se află în ultima etapă a fazei precontencioase (aviz motivat, cu răspuns transmis Comisiei), fără ca un act de transpunere să fie în prezent în vigoare, iar astfel următorul pas este decizia acestei instituţii UE de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) ce poate decide să aplice statului membru vizat sancţiuni pecuniare sub forma unei sume forfetare şi/sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu (pentru România minimum 1.651.000 EUR, iar penalităţile pot varia între 1.994 EUR şi 119.654 EUR pe zi de întârziere după pronunţarea hotărârii CJUE)”, arată ministerul Finanţelor în nota de fundamentare a proiectului de act normativ.

Astfel, Ministerul Finanţelor reglementează modalitatea în care se vor plăti creanţele, în cazul falimentului următoarelor instituţii:

a) instituţii de credit şi firme de investiţii, persoane juridice române;

b) instituţii financiare, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit, ale unei firme de investiţii ori ale uneia dintre societăţile prevăzute la lit. c) sau d) şi care sunt acoperite de supravegherea la nivel consolidat a întreprinderii- mamă în conformitate cu art. 6-17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

c) societăţi financiare holding, societăţi financiare holding mixte şi societăţi financiare holding cu activitate mixtă, persoane juridice române;

d) societăţi financiare holding-mamă din România, societăţi financiare holding-mamă din Uniunea Europeană, societăţi financiare holding mixte-mamă din România, societăţi financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române;

Concret, în ceea ce priveşte băncile, în cazul declanşării procedurii de insolvenţă, creanţe se plătesc în următoarea ordine:

„În cazul falimentului unei instituţii de credit, creanţele se plătesc în lei, în următoarea ordine:  

1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, precum şi plata onorariilor persoanelor angajate în condiţiile legii, inclusiv ale lichidatorului judiciar;  

2. creanţele rezultate din depozitele acoperite în sensul prevederilor cuprinse în legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor, inclusiv creanţele schemelor de garantare a depozitelor rezultate din subrogarea în drepturile deponenţilor garantaţi şi/sau din finanţarea, potrivit legii, a măsurilor de rezoluţie a instituţiei de credit debitoare, precum şi creanţele izvorâte din raporturi de muncă pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii; 

3. creanţele reprezentând acea parte a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii care depăşeşte plafonul de acoperire prevăzut în legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor şi depozitele persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii, care ar fi depozite eligibile dacă nu ar fi fost făcute prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii ale unor instituţii stabilite în Uniune; 

4. creanţele rezultând din activitatea debitorului după deschiderea procedurii;  

5. creanţele bugetare, creanţele schemelor de garantare a depozitelor, altele decât cele prevăzute la pct. 2, precum şi creanţele Băncii Naţionale a României decurgând din credite acordate de aceasta instituţiei de credit;  

6. creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, din operaţiuni interbancare, din operaţiuni cu clientelă, operaţiuni cu titluri, alte operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, precum şi alte creanţe chirografare;  

7. creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit; 

8. creanţe negarantate care rezultă din instrumente de datorie care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 234;

9. creanţele decurgând din instrumente de datorie şi din împrumuturi, având la bază convenţii care prevăd o clauză de subordonare potrivit căreia, în caz de lichidare sau faliment al instituţiei de credit, astfel de creanţe urmează să fie plătite după creanţele tuturor creditorilor chirografari nesubordonaţi şi, după caz, ale altor creditori chirografari subordonaţi, în cadrul acestei categorii de creanţe, plata acestora se va efectua cu respectarea ordinii de preferinţă stabilite prin clauza de subordonare aferentă fiecărei creanţe; 

10. creanţele acţionarilor instituţiei de credit în faliment, respectiv creanţele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment, derivând din dreptul rezidual al calităţii lor, potrivit prevederilor legale şi statutare”.