Guvernul stoarce bani şi din alambicul de ţuică al românilor. Cât vor plăti gospodarii la acciza pe rachiu, începând din 1 septembrie

Din fiecare litru de ţuică produsă în alambicurile românilor, Guvernul vrea să câştige cel puţin 5,5 lei

Acciza pe ţuica şi rachiurile obţinute în gospodărie, pentru consum propriu, creşte de la 375 la 500 de euro pe hectolitrul de alcool pur. Măsura îi scandalizează pe gospodari.

Odată cu majorarea cotei-standard a accizei pe alcool, pe care o plătesc marii producători de spirtoase, de la 1 septembrie va creşte şi cota redusă, datorată de gospodarii care fac ţuică pentru propriul consum, în limita a 50 de litri de alcool pur.

Cota-standard creşte de la 750 la 1.000 de euro/hectolitrul de alcool pur, iar cota redusă – pe care trebuie s-o plătească gospodarii – va ajunge la 500 de euro/hectolitru de alcool pur, de la 375 de euro, cât este în prezent.

Ţuica nu va putea fi mai ieftină de 5,5 lei/litru

Concret, dacă un gospodar umple damigeana de 50 de litri de ţuică la 25% alcool, el are, din punct de vedere fiscal, 12,5 litri de alcool pur pentru care va trebui să plătească echivalentul a 62,5 euro (aproximativ 275 de lei).

Iar dacă în damigeană va avea pălincă la 60% concentraţie de alcool, atunci se consideră că are 30 de litri de alcool pur şi va trebui să plătească echivalentul a 150 de euro (660 de lei). Adică 5,5 lei/litru la ţuica slabă, respectiv 13,2 lei/litru la cea tare vor însemna doar accizele. Ceea ce înseamnă că, dacă s-au plătit accizele aferente, litrul de ţuică slabă nu va putea fi mai ieftin de 5,5 lei, iar cel de pălincă nu va putea fi sub 13,2 lei.

Lucrurile se complică dacă producţia gospodarului trece de 80 de litri în cazul pălincii, respectiv de 200 de litri în cazul ţuicii cu concentraţie de 25% alcool, pentru că se depăşeşte pragul celor 50 de litri alcool pur pentru care acciza e doar la jumătate din cota-standard.

De la aceste cantităţi în sus, acciza creşte la 1.000 de euro/hl de alcool pur, dar numai pentru cantitatea care depăşeşte pragul celor 50 de litri. Spre exemplu, în 80 de litri de pălincă de 60 de grade (60% alcool) sunt conţinuţi doar 48 de litri de alcool pur, astfel că acciza se calculează la 500 de euro/hl (în total, 240 de euro), însă la 85 de litri de pălincă deja depăşim pragul cotei reduse. Cota-standard va fi plătită doar pentru cei câţiva litri de alcool pur cu care se depăşeşte pragul de 50 de litri.

„Desigur, foarte puţini gospodari şi-au declarat producţia din alambicuri, dar asta nu înseamnă că principiul de bază al accizei s-a schimbat cu ceva sau că nu se mai respectă. Cota redusă se aplică, de regulă, pentru primii 50 de litri de alcool pur din cantităţile mari şi foarte mari produse în fabricile de băuturi, dar şi pentru a-i stimula pe micii producători să se înregistreze“, ne-a declarat consultantul fiscal Adrian Benţa.

Buletinul de analiză, la control!

Potrivit Codului fiscal, orice gospodar sau operator economic implicat în fabricarea alcoolului este obligat ca, înainte de producţie, de vânzare sau de utilizarea produselor să adreseze o solicitare pentru încadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor.

„Solicitarea este însoţită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a produsului efectuată de autoritatea vamală centrală, precum şi de avizul unui institut ori al unei societăţi comerciale prevăzute la art. 206*22 alin. (3*2) din Codul fiscal“, se arată în normativul citat.
 

Ţăranii: „Ne vom ascunde din nou cazanele în pivniţe“

Mulţi dintre românii care fac în fiecare an ţuică pentru consumul propriu cataloghează acciza drept o nouă taxă împovărătoare şi nu ştiu că această exista de fapt şi înainte, în cuantum mai redus, pentru că nimeni nu „le-a controlat“ până acum alambicul. Dacă Fiscul va începe controalele, ţăranii spun că-şi vor ascunde iar cazanele în pivniţe, ca pe vremea lui Ceauşescu, dar nu vor plăti acciza.

„Eu nu cred că cineva o să aibă curaj să intre în curtea amărâtului acela care face 10 litri de ţuică pentru a-i pune taxe, că îl ia ţăranul cu furca de la poartă“, ne-a spus Vasile Corhană, din comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea. „După ce că suntem săraci lipiţi pământului, mai ales în zona asta, a Moldovei, mai suntem şi împovăraţi de tot felul de biruri. Chiar sunt curios cum o să facă să vină să îmi ia aceşti bani. Dacă reuşesc, le fac cadou toţi cei patru litri de ţuică“, ne-a spus şi Vasile Matei (48 de ani), din localitatea vasluiană Puşcaşi.

Chiar dacă acciza pe ţuica produsă pentru consum propriu se percepe de ai mulţi ani, mulţi români nu ştiau despre aceasta şi, drept urmare, nu au plătit-o. „La Şişeşti, din 1.200 de proprietari de cazane, doar doi plătesc. Cine o să se ducă să cântărească ţuica oamenilor? Aceeaşi problemă ca la amenzile pentru asigurările pe clădiri“, a spus Marian Răducanu, primarul comunei mehedinţene Şişeşti.

Cei mai mulţi locuitori de la sate fac ţuică pentru că nu au ce face cu prunele culese toamna. „Eu fac ţuică pentru că nu merită să vând prunele. Pe piaţă nu pot intra cu ele că e plin de intermediari. Îmi oferă 30-40 de bani pe kilogram. E ca şi cum le-aş da de pomană“, spune Marian Motoarcea (65 de ani), din judeţul Braşov.

„Am un cazan mic şi an de an fac între 8 şi 15 litri de ţuică. Eu culeg prunele de la poartă să nu rămână în pom să se strice“, spune şi Lucian Lunga, din cartierul arădean Micălaca. El a mai spus că românii vor ajunge să procedeze ca pe vremea lui Ceuşescu, când ţuica era făcută noaptea, pe ascuns.

De aceeaşi părere este şi Ioan Vidrighin (56 de ani), din comuna teleomăneană Poroschia: „Asta e ca pe vremea lui Ceauşescu, când ni se interzicea să facem ţuică în casă. Atunci nu ne cereau bani, doar ne interziceau. Acum, dacă cer cine ştie ce sume pentru 20 de litri de ţuică, cam tot aia, că te dai bătut să mai faci“.

Pălinca, lovită de accize

Maramureşul este unul dintre judeţele cele mai cunoscute pentru palincarii săi. La nivelul acestei regiuni există peste 500 de pălincii şi poate de trei ori mai mulţi palincari. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei au redus drastic producţia în ultimii ani, iar acum aceştia spun că nu ştiu ce vor mai face. Chiar şi aşa, unul dintre producătorii maramureşeni recunoaşte că va mai face palincă, chiar dacă nu va plăti nicio taxă.

„Apoi, ce să mai poţi zice de guvernanţii ăştia? Bine că nu inventează o taxă să plătim pe fiecare fruct cules, pe fiecare măr, prună şi altele din care facem pălinca. La sapă de lemn suntem deja, deci nu ştiu unde ne mai putem duce în jos. Eu, pe vremuri, împreună cu tata şi unchiul făceam peste 350 de litri pe an, din ce adunam de pe la fiecare, dar de vreo şapte ani nu fac decât 40 -50 de litri, cât să avem noi“, spune Isăilă Prună, un locuitor din Suciu de Sus, judeţul Maramureş.

El mai spune că, în condiţiile în care accizele cresc, românii vor ajunge să consume din import, deşi pălincă cum se face în Maramureş nu mai găseşti nicăieri în lume.

Corespondenţi „Adevărul“

PĂREREA EXPERTULUI

Emilian Duca
emilian.duca@taxation.ro

Ce trebuie să facă micii producători de ţuică

Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, producţia de ţuică şi rachiuri de fructe, din vin (ori subproduse de vinificaţie) realizată de gospodăriile individuale pentru consum propriu a fost supusă unor reglementări speciale. Gospodăriile individuale pot realiza o astfel de producţie în afara antrepozitelor fiscale dacă deţin livezi de pomi fructiferi şi suprafeţe viticole.
În cazul producţiei destinate vânzării, gospodăria individuală trebuie să se autorizeze ca mică distilerie
În primul rând, producţia pentru consum propriu a gospodăriilor individuale trebuia realizată:
fie:
a) utilizând o instalaţie deţinută în proprietate, care îndeplineşte condiţiile tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (instalaţii de tip alambic), fie
b) utilizând facilităţile de producţie ale unui antreprozit fiscal de producţie (în acest caz, acciza se achită la data preluării produselor finite de la antrepozit).
În al doilea rând, producţia de ţuică şi de rachiu este supusă accizelor indiferent de cantitatea produsă.
Pentru cantitatea produsă de până la 50 de litri se aplică o acciză redusă (50% din acciza standard pentru alcool). În acest context, trebuie precizat că recenta modificare a normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal a avut ca scop doar actualizarea valorii accizelor pentru producţia destinată consumului propriu, ca urmare a majorării accizei standard începând cu data de 1 septembrie 2013.
În fine, gospodăriile individuale care deţin instalaţii de producţie au obligaţia de a se înregistra la autoritatea vamală teritorială (autoritatea fiscală competentă – după reorganizarea ANAF). În plus, pe perioada în care acestea nu funcţionează, instalaţiile urmează să fie sigilate de către autorităţile vamale (fiscale).
Pentru determinarea accizei datorate, producătorul va trebui să deţină şi mijloacele legale necesare pentru măsurarea cantităţii şi a concentraţiei alcoolice a produselor obţinute.
După cum se observă, legea are la bază conformarea voluntară a persoanelor fizice, deoarece presupune ca aceştia să declare organelor de bună voie că deţin instalaţii de producere a ţuicii şi rachiurilor din fructe/vin (alambicuri). Dacă gospodăriile nu declară aceste instalaţii, întreg sistemul de colectare a accizelor devine nefuncţional. Din punct de vedere practic, verificarea existenţei alambicurilor la domiciliul persoanelor fizice este aproape imposibilă, deoarece – conform art. 57 alin. (3) Cod de procedură fiscală – persoanele fizice pot refuza intrarea organelor fiscale în domiciliu sau reşedinţă.
Pe de altă parte, sancţiunile pentru încălcarea legii sunt deosebit de aspre. Astfel, deţinerea de produse accizabile, în afara unui regim suspensiv de accize, pentru care accizele nu au fost percepute conform legii este sancţionată cu amendă contravenţională între 20.000 şi 100.000 de lei. În plus, este prevăzută sancţiunea complementară a confiscării produselor ori veniturilor obţinute din comercializarea acestora.

Emilian Duca este consultant fiscal