Iancu Guda: 10 priorităţi pentru România în următorul deceniu
0
România are nevoie, în următorii zece ani, de o serie de măsuri esenţiale pentru ca ţara să se dezvolte pe termen lung, este de părere economistul Iancu Guda, care a făcut o selecţie de zece astfel de măsuri.
„Anul 2020 este critic din perspectiva semnalului pe care îl lansează cu privire la dezvoltarea României pentru următorul deceniu. Guvernul actual (interimar) a început bine şi a rezolvat o parte din problemele acumulate în ultimii ani, dar încă nu-şi asumă măsuri revoluţionare curajoase de teamă să nu piardă voturi. Mentalitatea trebuie schimbată, iar teama de voturi pierdute trebuie înlocuită de curajul şi ambiţia de a câştiga voturile tururor românilor. Avem nevoie de măsuri vizionare şi sustenabile al căror efecte pozitive depăşesc ciclul electoral şi generaţie actuală. De ce? Pentru că o guvernare cu obiective stabilite doar pe termen scurt va cauza falimentul pe termen lung! În ultimele trei decenii majoritatea planurilor de guvernare au vizat perioada mandatului politic, puţini au fost cei preocupaţi de ce lasă în urmă! Majoritatea au guvernat pentru electoratul lor, nu pentru toţi românii. Mandat după mandat, orizontul pe termen lung arată efectele negative acumulat în ultimele trei decenii. Numărul de companii active scade constant, veniturile sunt concentrate din ce în ce mai mult la marile companii, pătura de mijloc se subţiază, populaţia activă (angajaţii în sectorul privat) este îngenuncheată de segmentul susţinut (numărul pensionarilor şi angajatilor la stat), majoritatea companiilor mari deţinut de stat sunt găuri negre care generează pierderi enorme în fiecare an (sindicatele fac jocurile politice), avem cel mai slab sistem de educaţie din UE (din cauza subfinanţării şi lipsei de măsuri vizionare) şi infrastructura (publică şi rutieră) este dezastruoasă!”, afirmă Iancu Guda, într-un articol publicat pe blogul său.
10 măsuri pentru dezvoltarea României
În acest context, economistul a prezentat pe larg o listă cu 10 măsuri pe care le consideră esenţiale pentru dezvoltarea României pe termen mediu-lung.
„1. Reluarea investiţiilor publice şi creşterea transparenţei acestora: autostrăzi, spitale, sport şi şcoli moderne (infrastructură în sport şi educaţie financiară).
Degeaba măriţi salariile doctorilor, dacă nu sunt structurate corect (câştiguri în funcţie de numărul şi complexitatea intervenţiilor, lucrezi doar la stat / privat, modernizarea spitalelor cu condiţii decente pentru pacienţi, achiziţii de echipamente necesare la preţul corect).
În educaţie s-au mărit salariile şi ce am obţinut? Creşterea analfabetismului la 42%! Trebuie schimbat din rădăcini sistemul educaţional prin adaptare la nevoile pieţei (ex.: şcoli profesionale cu specializări în funcţie de specificul zonei), introdusă educaţia financiară obligatorie, dezvoltarea abilităţilor practice (nu memorie fără logică la toate materiile).
Sportul, educaţia, sănătatea şi infrastructura trebuie să fie priorităţi naţionale şi asta trebuie să se reflecte în buget!
2. Reducerea PNDL (colcăie gândacii din contracte oferite prietenilor politici) şi creşterea absorbţiei fondurilor europene prin debirocratizare şi corp specializat de consultanţă companii, cu strategie comercială agresivă proactivă (evenimente de educare şi promovare prin Camerele de Comerţ).
Toate aceste investiţii necesită capital, iar România şi-a bătut joc de banii disponibili gratuit din perspectiva ratei ruşinoase de atragere a fondurilor europene. Aici avem nevoie de un program agresiv antreprenorial de promovare al acestor fonduri, consiliere profesionistă, reducerea birocraţiei şi informatizare, evenimente de popularizare şi informare în rândul antreprenorilor.
3. Demografic, suntem îngenuncheaţi din cauza dezechilibrelor demografice şi Pilonul I (sistemul public de pensii) este falimentar în maxim 15–20 de ani!
De ce? Scăderea constantă a numărului contribuabililor falimentează Pilonul I, care nu mai poate livra conform obligaţiilor viitoare. Conform estimărilor demografice, în 2035 o să avem cel putin 7 milioane de pensionari, comparativ cu 5,2 milioane astăzi. Boomul decreţeilor din anii ’70 (decretul 770 / 1996 care interzicea întreruperea sarcinii) a dus la creşterea natalităţii la aproape 0,4 mil. nou-născuţi / an în perioada respectivă. Având în vedere vârsta de pensionare actuală (65 de ani la bărbaţi, 63 la femei), se estimează că aproximativ 1,8 mil. dintre aceştia vor ajunge la pensie între 2030–2035.
Valoarea prezentă a pensiilor viitoare („datoria nevazută”) va ajunge la aproape 600 mld. € în 2021 din cauza dublării punctului de pensie între 2019–2021. Enorm! Mult peste ce pot susţine generaţiile următoare fără a suferi (extindere vârstă pensionare, noi taxe, etc.).
Problema sistemului public de pensii nu se poate regla decât prin:
- încurajarea sistemului privat de acumulare (contribuţiile pentru Pilonul II trebuie să ajungă la minim 6%);
- supraimpozitarea pensiilor speciale şi corelarea cu principiul contributivităţii, eliminarea cuplării pensiei şi salariului la stat, modificarea Legii Pensiilor pentru calibrarea creşterilor programate în toamnă în funcţie de baza actuală, deci majorarea pensiilor mici şi amânarea majorării sau majorarea procentual mai mică a pensiilor deja mari.
Să fie clar: nu putem majora anul următor toate pensiile cu 40% fără să aruncăm în aer bugerul public! Piaţa nu o să finanţeze un deficit peste 6%, sau dacă o face o să ardă cu dobânzi enorme!
4. Reforma în aparatul public prin dimensionarea angajaţilor şi modificarea grilelor de salarizare în funcţie de performanţă! Rapid (în 2020) se poate implementa o reducere a aparatului public supradimensionat (cel puţin 10%) prin audit la toate posturile de muncă ocupate în ultimii 5 ani!
Numărul bugetarilor a crescut cu aproape 200.000 pe sold în ultimii 5 ani!
De ce? În sectorul public se câştigă cu 80% mai mult decât la privat.
Merită? Haideţi să vedem — cel puţin un sfert din câştigul lunar trebuie să fie variabil, adică bonus pe bază de performanţă evaluată lunar cu KPI.
5. Demografic stăm dezastruos! Avem de lucru la: reducerea emigrării (putem stimula angajarea românilor repatriaţi prin acordarea de beneficii fiscale oferite angajatorilor); creşterea natalităţii — trebuie să stimulăm natalitatea în primul rând în rândul familiilor care dovedesc că pot avea grijă de educaţia copiilor (o măsură justă în acest sens este oferirea de stimulente fiscale pe venitul părinţilor în funcţie de numărul copiilor, garantate până la vârsta majoratului, acestora din urmă – dacă au plătit taxe mai mari, înseamnă că părinţii respectivi au muncit şi au înregistrat venituri superioare, deci putem încuraja natalitatea în rândul păturii de mijloc care poate aduce valoare adăugată prin generaţiilor viitoare!).
6. Reducerea taxării muncii (mai ales pe segmentul minim) şi creşterea taxării capitalului (în special dividend, pentru stimularea reinvestirii capitalului în business)!
Taxăm foarte mult pătura de jos (muncă–salariaţi) şi extrem de puţin capitaliştii (1–3% pe micro şi 5% pe dividend). Aceasta va descuraja munca la negru, iar dezvoltarea companiilor o să fie stimulată prin reinvestirea capitalului.
7. Responsabilitate fiscală prin politici anticiclice şi predictibilitate fiscală! Doar un exemplu cu privire la predictibilitate — majorarea salariului minim a fost efectuată de 15 ori în ultimul deceniu. De fiecare dată din pix şi într-un termen foarte scurt.
România înregistrează deja cel mai mare salariu minim raportat la salariul mediu, prin comparaţie cu alte ţări din UE. Aceasta înseamnă că mediul de afaceri nu a putut ţine ritmul cu aceste majorări, iar efectele negative au fost multiple: o parte din salariu plătit la negru (mai ales că impozitul pe dividend este de 5%), reducerea investiţiilor (scăderea competitivităţii), inflaţie şi creşterea şomajului în rândul tinerilor (România înregistrând cel mai ridicat procent din UE la acest capitol)!
Creşterea salariului minim trebuie corelată cu indicatori de sustenabilitate (ex.: inflaţie şi productivitate)! Cu privire la politica fiscală anticiclică, aceasta implică realizarea de excedente în perioada de expansiune (România este singura ţară din UE care nu a realizat niciodată venituri peste cheltuieli publice în ultimii 30 de ani) şi deficite în recesiune (creşterea investiţiilor publice pentru relansare). Aceasta ar asigura o stabilitate mai bună în mediul de afaceri deoarece volatilitatea scade, respectiv nu mai trecem de la o extremă la cealaltă (creşteri economice peste potenţial, urmate de austeritate dură în recesiune). Un asemenea mediu este prielnic dezvoltării antreprenoriatului şi dezvoltării companiilor, deorece predictibilitatea permite asumarea unor riscuri pe un orizont mai lung de timp.
8. Reducerea economiei subterane (România este nr. 1 în UE la acest capital, prin raportarea economiei subterane la PIB). Aceasta se poate întâmpla prin digitalizarea, debirocratizarea şi reformarea ANAF! Profesioniştii din marile companii de consultanţă pe audit şi fiscalitate ar trebui numiti în poziţii cheie ANAF şi lăsaţi să-şi facă treaba independent, cu echipe noi formate!
Încurajarea comerţului electronic şi a plăţilor efectuate cu cardul, deoarece reduc monetarul din circulaţie şi scad economia subterană. Plăţile online trebuie încurajate iar plăţile în numerar trebuie descurajate! Economia subterană este crimă (serviciile publice sunt subdimensionate) şi descurajează investiţiile şi antreprenoriatul din cauza concurenţei neloiale.
9. Restructurarea companiilor de stat care înregistrează pierderi şi listarea lor graduală către bursă! Doar CFR, CEO, Metrorex şi Tarom ne costă 1 miliard € / an, bani din care se pot face minim 100km autostradă / an! În 5–6 ani putem să dublăm numărul de autostrăzi doar prin rezolvarea problemelor acestor companii. Listarea graduală la bursă, depolitizarea, guvernanţa corporativă şi investiţiile pe termen lung pentru tehnologizare şi competitivitate sunt măsuri obligatorii în aceste demersuri.
10. Dezvoltarea pieţei de capital şi încurajarea antreprenoriatului. Piaţa de capital se poate dezvolta ca urmare a măsurilor enumerate anterior (creşterea şi dezvoltarea Pilonului II, listarea unor companii de stat pentru cresterea lichidităţii, politica fiscală anticiclică pentru reducerea volatilităţii şi creşterea predictibilităţii în susţinerea investiţiilor pe termen lung buy-and-hold).
Mediul de afaceri poate fi dezvoltat prin sprijinirea companiilor la export şi reinvestirea capitalului în firme prin impozit pe dividend diferenţiat în funcţie de anul de înfiinţare (firmele embrionare trebuie încurajate să crească prin reinvestirea profitului)! Astfel, putem trece de la un model de creştere economică bazat de consum (#WageLedGrowth) la unul bazat pe investiţii şi exporturi (#InvestmentLedGrowth şi #ExportLedGrowth).
Totul este business şi trebuie să vorbim despre business! Companiile plătesc salarii către angajaţi (de unde gospodăriile plătesc taxe, consumă, economisesc şi investesc). Companiile generează profit şi plătesc dividende către acţionari (care sunt stimulaţi să investească mai departe). Companiile plătesc taxe (pe venit, profit, dividend, contribuţii, etc.) din care statul asigură infrastructura şi serviciile publice. O ţară nu poate fi mare fără un mediu de afaceri competitiv!”
Se încarcă comentariile...
