Ieşim din pandemie, dar intrăm într-un „război rece“. Ce este inevitabil şi ce este neclar

Gândurile de faţă sunt scrise la solicitarea ZF şi privesc consecinţe ale războiului din Ucraina, ale tentativei Rusiei de a redesena harta geopolitică a Europei, într-un context global cu incertitudini tot mai mari, cu o “ordine mondială” plină de frământări.

Invazia militară din Ucraina vine după suita de crize ce au cuprins lumea –Pandemia şi criza energetică generată de creşterea brutală a preţului relativ al energiei, care, în esenţă, înseamnă o scumpire a vieţii. Ieşirea din pandemie, ce este anticipată pentru acest an în Europa, este urmată, ca într-un vis urât devenit aievea, de intrarea într-un “război rece”, cu ipostaza de război “cald” şi o criză umanitară în Ucraina.

 
Constatări/prognoze privind implicaţiile acestui război ţin de bun simţ, sună ca platitudini, însă merită să fie repetate: redresarea economică va fi încetinită (în  scenarii optimiste cu între 0,5-1%; alte scenarii cresc ajustarea prognozelor), costuri de tranzacţie mai mari, comerţul este afectat negativ, inflaţia capătă tracţiune sporită. Explicaţii sunt evidente: problema energetică devine mai complicată, greutăţi accentuate în aprovizionare cu materii prime de bază, criză majoră pe piata cerealelor (Rusia şi Ucraina fiind mari exportatori) şi, nu în cele din urmă, incertitudini exacerbate ce măresc aversiunea faţă de risc. Dintr-o perspectivă istorică mai amplă se poate vorbi  de un nou “ciclu secular” (a la Kondratiev), care împleteşte efecte ale unor mari schimbări tehnologice cu evenimente economice şi politice de amploare.  
Într-un scenariu dintre cele nefavorabile se poate ajunge la cvasi-stagnare economică, deşi eu continui să cred că în ţările UE nu va fi consemnată, în ansamblu, o asemenea evoluţie în acest an. Este de văzut însă mersul Războiului, dacă şi când se va ajunge la un armistiţiu, în ce condiţii şi tot felul de implicaţii. Care va fi impactul sancţiunilor… Depinde şi de măsuri luate la nivel UE (în domeniul energiei în special), de armonizarea de politici, de implementarea planurilor naţionale de redresare şi rezilienţă care să atenueze impactul Războiului, al reverberaţiilor pe pieţe, de reacţii ale mediului de afaceri --–mai ales în state ce sunt în imediata vecinătate a conflictului militar. Cooperarea între UE şi SUA, cu alte state, intra în acest tablou schiţat.

Băncile centrale vor avea o misiune mai dificilă în a controla inflaţia, care era prefigurată, înainte de criza ucrainiana, să se îndrepte către ţintele urmărite abia în 2023. Întărirea politicilor monetare nu va fi probabil întreruptă, dar existând un trade-off ce priveşte dinamica economică vor rezulta adaptări. Contează aici flerul şi priceperea bancherilor centrali în a găsi o cadenţă a paşilor de luptă cu inflaţia care să nu împingă economiile, dinamica PIB, în teritoriu negativ. În Cehia, Polonia, Ungaria băncile centrale au crescut iar, drastic, rate de politică monetară. Menţionez aceasta întrucât BNR nu are cum să ignore diferenţiale de rate de politică monetară în ţările vecine, mai ales în condiţii de mari incertitudini şi când mişcări de capital pot pune presiune mare pe monedele naţionale.

 
În cazul nostru operează şi vulnerabilitatea ce decurge din “deficitele gemene”. Deficitul de cont curent a fost probabil în jur de 7% din PIB în 2021, cu deteriorare a finanţării negeneratoare de datorie externe; deficitul bugetar, cash, a fost de 6,7% din PIB în 2021. Ambele deficite au componentă structurală semnificativă . Războiul din Ucraina nu anulează nevoia de consolidare fiscală/bugetară, care trebuie să fie realizată în câţiva ani, cu paşi vizibili. Iar anunţata creştere necesară a cheltuielilor pentru apărare, la circa 2,5% din PIB, îngreunează acest proces.

 
Consiliul Fiscal, în mod repetat, a subliniat că avem nevoie de un buget public robust, cu venituri proprii substanţial mai mari. Vedem şi acum că evenimente extraordinare, ca acest război, ilustrează fragilitatea bugetului public al României. Aşa cum efecte ale schimbării de climă, ale tranziţiei energetice, reclamă venituri bugetare mai mari. Nivelul foarte jos al veniturilor fiscale (inclusiv contribuţii este de cca 27% din PIB) este o problemă de securitate naţională. Mai este de notat ceva important: politica monetară nu poate compensa inconsecvente, erori în politica bugetară. Un derapaj bugetar major pune presiune pe moneda naţională, iar o intervenţie a băncii centrale prin întărirea în exces a politicii monetare, pentru a compensa un derapaj bugetar, nu este lipsită de efecte indezirabile. Să ne gândim, de pildă, la costul creditării. Este necesar deci un policy-mix chibzuit, prin considerarea trade-off-urilor.

 
Bugetul public trebuie să fie protejat, chiar în vremuri de mare vitregie. Am mare dificultate în a înţelege propuneri de diminuare de taxe în mod generalizat ( la TVA de pildă) şi impozite (la contribuţii). Reducerea accizei la carburanţi nu ar avea eficacitate. Scăderi de taxe şi impozite, ce privesc venituri permanente ale bugetului public, ar îndrepta deficitul bugetar în direcţia opusă unei consolidări bugetare. Iar pieţele ne-ar penaliza, ar reacţiona chiar dacă datoria publică este încă la un nivel gestionabil (sub 50% din PIB). Un argument că o inflaţie mai înaltă, un deflator mai mare decât cifrele pe baza cărora s-a construit bugetul, ar ajuta execuţia bugetară este înşelător. Iar că asemenea reduceri de fiscalitate ar fi numai temporare sună neconvingător.

 
În România trebuie să regândim regimul fiscal, prin eliminarea de privilegii necuvenite şi alte incoerenţe, să reducem masiva evaziune fiscală, ce lipsesc bugetul public de venituri importante. În condiţiile de acum ar fi nu numai un demers corect din punct de vedere al echităţii fiscale, dar şi absolut necesar în vremuri de mare adversitate.

Dacă măsuri de plafonare temporară şi compensare a unor facturi, în domeniul energiei, au temei (chiar dacă se poate discuta alcătuirea concretă a acestora), o plafonare a preţurilor la alimente este periculoasă. Riscăm să avem penurie, să încurajăm specula. Se poate în schimb recurge la vouchere de protecţie a cetăţenilor foarte vulnerabili, care să le permită acces la alimente de bază. Nu are sens să ajuţi pe cei care nu au nevoie, am risipi bani dintr-un buget public oricum sărac. Trebuie să ajutăm fermieri, care să beneficieze de carburanţi şi fertilizanţi la costuri rezonabile. Agricultura este o ramură vitală, ce priveşte securitate alimentară. Măsurile, în general, să fie ţintite.

Este aiurea opinia auzinta la unii că statul român ar fi ameninţat de faliment. Drept este că avem buget public fragil şi există deficite externe importante. Dar consolidarea bugetară nu este misiune imposibilă. În plus România face parte din UE şi aşa cum au dovedit anii 2009-2011, criza de lichiditate, ce putea deveni una de solvabilitate, a fost evitată printr-o corecţie macro, bugetară, chiar dacă foarte dureroasă, cu ajutorul primit de la UE şi instituţii internaţionale. Mai este o teză greşită: că banii din PNRR ar putea finanţa deficitul bugetar. Acele resurse ca şi fonduri structurale şi de coeziune pot sprijini redresarea economiei, reforme, tranziţia către energie verde şi digitalizarea economiei; pot sprijini balanţă de plăţi. Sunt însă resurse europene ce pot fi utilizate ţintit, în domenii sociale şi ajutorarea unor întreprinderi. Am putea imagina că unele cheltuieli militare, investiţii în domeniul de apărare, să între sub incidenţa unei reguli speciale, care să le excludă din măsurarea deficitului bugetar. Dar este nevoie de o decizie la nivelul UE în această privinţă. Oricum, bugetul public al României are nevoie de venituri proprii substanţial mai mari.

Revenind la contextul internaţional, situaţia din Ucraina accentuează alunecarea către blocuri economice şi politice –mai concret, între lumea democratică (SUA şi UE, alte state democratice), Rusia şi China, pe de altă parte; se intră într-un nou Război Rece, cu o “ordine mondială” mai vagă, cu accentuare a tendinţei de de-globalizare, regionalizare de fluxuri comerciale şi lanţuri de producţie, o competiţie aprigă pentru materii prime de bază, metale rare. Multora nu le place să vorbească despre sfere de influenţe, dar în în lumea reală Realpolitk operează. Confruntarea economică şi geopolitică se va intensifica pe pământ, în spaţiu, pe apă. Această confruntare va avea costuri economice, cu exprimare în viaţa cetăţenilor. Atacuri informatice (cyberfare) intră în registrul confruntării.
În lumina celor spuse mai sus, PNRR nu trebuie să fie un măr al discordiei politice; el este un sprijin excepţional pentru economia noastră având în vedere timpurile în care trăim. PNRR şi celelalte resurse europene ar putea duce investiţiile publice la peste 6% din PIB anual. Trebuie să valorificăm mult mai bine resursele naturale (inclusiv ţiţei şi gaz natural –onshore şi offshore, hidro, etc), să ne ocupăm în mod serios de industria agro-alimentară autohtonă, să avem rezerve strategice (alimente şi combustibil) asigurate --nu numai pentru iarnă următoare. Vedem cum iar ajungem la bugetul public.

UE trebuie să îşi reducă dependenţa energetică faţă de Rusia, dar nu va fi simplu. Sancţiunile au costuri de ambele părţi şi nu întâmplător Preşedintele Biden şi lideri europeni spun că apărarea democraţiei reclamă sacrificii.

Articol publicat în Ziarul Financiar din 6 martie 2022.