În vizită la Tigrul Est European. De ce nu trebuie să se supere Uniunea Europeană

Premierul chinez, Li Keqiang, întâmpinat luni, 25 noiembrie, de omologul său, Victor Ponta, pe Aeroportul Internaţional „Henri Coadă” din Otopeni FOTO Reuters

Colosul chinez este la Bucureşti prin Premierul Li Keqiang, după 19 ani de băltire a relaţiilor comerciale România – Republica Populară Chineză. Aceste relaţii sunt încă sub potential, desi ele au crescut in 2013.

În primul semestru al anului 2013, volumul total al schimburilor comerciale a înregistrat valoarea de 1,518 miliarde USD, din care export românesc pe piaţa chineză de 300 milioane USD (în creştere cu 18%) şi import de 1,2 miliarde USD (în scădere cu 9,6%).

România – Tigrul est European - are nevoie de valoarea adaugată adusă de investiţiile chineze şi de diversificarea exporturilor către această zonă. Agregând şi memorandumurile de investiţii chineze în România, semnate în aceste zile, vom observa că Guvernul şi-a respectat principala ţintă din Planul Naţional de Investiţii strategice (interne şi externe) şi creare de locuri de muncă.  

Avem în faţă o economie dinamică. Economia chineză a generat în ultimul deceniu o valoarea adaugă ridicată, exprimată printr-un tablou macroeconomic bun: ritm mediu de creştere de 10% anual, o politică de investiţii de tipul „Go Global”, rezerve record de peste 3,4 trilioane USD, o rată de economisire de 50% din PIB, record la nivel mondial. O economie în care 45% din PIB vine din industrie, 45% din servicii şi 10% din agricultură generând un excedent de cont curent (încasări minus plăţi din/în străinatate) de 213 miliarde dolari. Republica Populară Chineză are un stoc de investiţii directe în strainatate de 502 miliarde dolari. Sigur, sunt şi puncte vulnerabile în funcţionarea miracolului chinez - creşterea economică scade spre 7-8%, iar modelul economic este oarecum inegal (Indice Gini privind inegalitatea veniturilor de 47 puncte), doar 5% dintre gospodării având un venit mediu de peste 2000 dolari pe lună.

Uniunea Europeana nu are rost să trimită depeşe prin care să-şi exprime îngrijorarea legată de Summitul de la Bucureşti China-Europa Centrală şi de Est.

în primul rând, pentru ca mai multe investiţii în România înseamnă creştere economică mai mare, înseamnă locuri de muncă, înseamnă dezvoltarea infrastructurii şi creşterea veniturilor populaţiei. Înseamnă o cerere solvabilă mai mare şi o stabilitate macroeconomică accentuată.

în al doilea rând, Comisia Europeană nu are de ce sa uite atât de repede care a fost contribuţia Chinei la reducerea efectelor negative ale crizei din modelul European şi nu numai. În perioada 2008-2012, China a acordat 1 mld dolari Ucrainei pentru construcţia de autostrăzi, dar şi 1 mld dolari Moldovei, Belarus; investiţii în Bulgaria, Albania şi Muntenegru – interese în domeniul proiectelor industriale şi transportului maritim; în Turcia - dezvoltarea unui sistem de cale ferată transcontinental în valoarea de 35 mld. Dolari pentru a facilita comerţul între Europa- Orientul Mijlociu- Asia. Alte interese: construcţia unei centrale nucleare. China a creat un proiect industrial în Irlanda, la care utilizează 2000 de lucrători chinezi (la care vor lucra şi 8000 de lucrători irlandezi); construcţii de autostrazi în Polonia cu 44% mai puţin decât devizul iniţial; China a acordat un împrumut de 1,7 mld euro pe 15 ani Ecuadorului pentru investiţii, la o rată a dobânzii de 6,9%; perioada de graţie – 5 ani); Ghana: China a acordat un împrumut Ghanei de 10 mld euro pentru investiţii pe 20 de ani (la aproximativ 4% dobândă); Serbia: 2010 – credit de 150 milioane de dolari la o rată a dobânzii de 3% şi o perioadă de rambursare de 15 ani; în total, începând cu 2009, au fost semnate acorduri în jur de 1,3 miliarde de dolari între China şi Serbia, inclusiv pentru modernizarea sistemului feroviar. Grecia: Portul Pireu de la M. Mediterană a semnat în 2009 un parteneriat strategic cu COSCO, care a preluat managementul unei porţiuni din port acceptând să investească 400 mil de euro şi să plătească în următorii 35 de ani 2,5 miliarde de euro. Alte interese ale Chinei s-au îndreptat către: portul Salonic, căile ferate, sectorul telecomunicaţiilor (prin compania Huawei). La finalul anului 2011 băncile chineze au oferit un fond de 5-10 miliarde de dolari, care a ajutat companiile de transporturi navale din Grecia sa cumpere nave construite în China. China a achiziţionat obligaţiuni în valoare de 25 mld euro (aproximativ 20% din datoria statului), la o dobândă mai avantajoasă decât cea de 10% din momentul achiziţiei de pe piaţă.

China a cumpărat obligaţiuni de care alţi investitori au fugit în Grecia, Spania, Portugalia. Spania şi China au semnat acorduri comerciale în valoare de 7,5 miliarde de dolari în domenii precum sectorul bancar, energetic şi turism. Mai mult, China, care deţinea deja 13% din datoria suverană a Spaniei, a dat asigurări că va încerca să cumpere în continuare obligaţiuni de stat spaniole. China a achizitionat în iulie 2010 obligatiuni pe 10 ani din Spania în valoare de 420 de milioane de euro. Portugalia: Bank of China acordă la sfârşitul anului 2012 un împrumut de 800 mil de euro către Energias de Portugal (EDP), cea mai mare companie de electricitate şi gaz (după ce in 2011 compania China Three Gorges Corp. a achiziţionat 21,5% din EDP pentru 2,69 miliarde euro). China s-a oferit să achiziţioneze obligaţiuni emise de guvernul portughez. Norvegia: 2011- China National Chemical Corporation a cumpărat pt 2,2 miliarde dolari compania norvegiană producătoare de polisilicon (componenta cheie în producerea de panouri solare) Elkem. Alte 3 investiţii făcute de statul chinez prin China Investment Corporation (CIC) – fondul suveran de investiţii: 2012: a achiziţionat 10% din Heathrow Airport Holdings (Marea Britanie) şi 8,68% Thames Water; 2011: acord cu GDF Suez Group (Franţa) pentru a achiziţiona 30% din GDF Suez Exploration&Production, pentru 3,15 mld. dolari. Şi aşa mai departe ...

Planul National de Investitii strategice (interne si externe) si creare de locuri de munca al Guvernului ro... by Noémi Varga