Independenţă energetică prin închiderea robinetului de gaze

Strategia independenţei energetice a României începe cu speranţa oficialităţilor de scădere a consumului de gaze şi eliminarea astfel a necesităţilor de import de gaze a României.

Recent, Gabriel Dumitraşcu, directorul diviziei de privatizări din cadrul Departamentului pentru Energie afirma că „producătorii de energie şi de îngrăşăminte chimice ard gaze de pomană” şi lasă să se înţeleagă că eliminarea acestor consumuri de pe piaţă alături de o uşoară creştere a producţiei interne „nu am mai fi nevoiţi să importăm gaze”.

Economiile de succes se bazează pe valoarea adăugată obţinută prin valorificarea resurselor sale naturale şi umane şi obţinerea de produse cu valoare adăugată mare. Astfel, din acest punct de vedere prin procesarea metanului, valoarea adăugată a produselor obţinute este una ridicată comparativ cu folosirea gazelor în alte scopuri (cea mai redusă valoare adăugată a utilizării gazelor o regăsim la încălzirea imobilelor).

În acest fel să speri că se vor închide societăţile comerciale şi astfel vom obţine independenţă energetică şi ulterior să treci la exportul materiei prime brute în detrimentul produselor finite care pot fi obţinute din aceasta, este o acţiune care nu va crea bunăstare economică.

Strategia economică şi energetică trebuie să stimuleze folosirea gazelor naturale în România, în scopul dezvoltării producţiei industriale care realizează produse cu valoare adăugată mare, prin procese eficiente şi care să deruleze contracte comerciale echitabile de achiziţie a gazelor şi energiei electrice cu furnizorii de gaze şi electricitate.

Modul în care a fost concepută funcţionarea sectorului gazelor naturale din România, în anii `70, care nu a suferit modificări substanţiale, face ca necesarul de gaze din import, chiar şi în cazul eliminării  „producătorilor de energie şi de îngrăşăminte chimice ard gaze de pomană”,  să nu poată elimina total importurile de gaze.

Există o diferenţă semnificativă în abordarea bilanţieră a problematicii surselor şi consumului de gaze anual, şi asigurarea continuă şi sigură a gazelor la vârf de consum. Calculul conform căruia consumul de gaze anual în România, urmează să egaleze producţia de gaze şi îndreptarea astfel a României catre Independenţă Energetică se va lovi de două realităţi evidente:

• vârfurile de consum din România depăşesc cu 10 – 15 mil mc/zi potenţialul de asigurare cu surse exclusiv din intern;
• presiunea medie a gazelor în punctele iniţiale ale conductei, nu permit transportul gazelor, prin actualul SNT pe distanţe mari la vârf de consum, ceea ce face ca acele gaze, care chiar dacă există sub aspect bilanţier, să nu curgă continuu şi în cantităţi suficiente până la locurile de consum (respectiv zone de consum din Moldova, Banat, Bihor, Satu Mare, Baia Mare, Slobozia etc.).

Reducerea dependenţei de import, până la eliminarea sa, este un obiectiv realist, dar într-o altă construcţie a sectorului gazier: tehnic – juridic – economic şi nu trebuie realizat în detrimentul bunăstării economice a românilor.

Această abordare poate să ia în considerare regândirea sistemului de transport, astfel încât tranzitarea gazelor de la vest la est şi de la sud la nord, dar şi vice versa, să asigue energia necesară ca suport de transport şi de echilibrare între diverse zone, coroborat cu dezvoltarea sistemelor locale care să permită preluarea gazelor naturale de la zăcămintele locale şi transportul lor pe distanţe relativ restrânse. Această abordare trebuie să fie posibilă din punct de vedere tehnic şi atractivă din punct de vedere al tarifelor practicate.

Regândirea sistemului de transport sub aspect juridic (reguli distincte pentru fiecare categorie de sistem) – tehnic (regimuri tehnologice, abordări investiţionale, operaţionale şi de mentenabilitate diferite pe categorii de sisteme) - economic (metodologii de tarifare, redevenţe, taxe, tarife distincte pe categorii de sisteme), ar permite preluarea gazelor din zăcămintele locale şi transportul lor în funcţie de presiunile disponibile, dar şi tranzitul bidirecţional printr-un sistem naţional compatibil cu sistemele de transport ale ţărilor vecine, preluarea eventualelor gaze descopeirte în noi zăcăminte de gaze convenţionale şi neconvenţionale, interconectarea cu sistemele actuale şi viitoare de transport gaze TAP, TANAP, South Stream, ar asigura funcţionarea sectorului gazier în concordanţă cu principile de business promovate de Directivele şi Regulamentele Europene, dezvoltarea economică a României şi securitatea energetică a României (inclusiv prin reducerea dependenţei energetice).

Strategia „trecerii timpului” prin care să se rezolve de la sine problemele energetice ale României, urmare a opririi şi reducerii consumului de gaze ar trebui înlocuită cu abordarea reală şi profesionistă a acestui subiect, acceptând transpunerea principilor globalizării şi la nivelul sectorului gazelor naturale şi dezvoltarea unei strategii energetice coroborate cu strategia economică a României, pentru români.