Lecţia de macroeconomie. Despre solidaritatea europeană, finanţare şi soluţii pentru revenirea economică postcriză

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este momentul solidarităţii europene. Este momentul emiterii de eurobonduri de tip coronabonds de 700 miliarde euro (5% din PIB ul UE). România poate accesa resurse de finantare de peste 10% din PIB pentru lupta contra coronavirozei şi revenirea economică. Este nevoie de protejarea persoanelor vulnerabile printr-un Venit Universal Minim ţintit pentru cei 4 milioane români aflaţi în deprivare materială severă. Împreună putem reuşi.

Criza de sănătate publică cu care se confruntă ţările Uniunii Europene este fără precedent. Puternică în sine, criza coronavirus potenţează criza multiformă ce se manifesta deja la nivel global (financiară, valutară, tehnologică, geopolitică, ecologică s.a.), aşa cum descrie Jacques Attali în “Cum ne apărăm de crizele următoare”, Editura Polirom, 2019. Revenirea economică postcriză trebuie realizată cât mai rapid iar pentru a face acest lucru este nevoie de cel puţin două lucruri fundamentale: viziune şi o finanţare consistentă.

Deşi ar părea ciudat, construcţia europeană poate beneficia de această criză pentru a se adânci integrarea. Solidaritatea la nivel european poate răsturna ascensiunea euroscepticismului chiar acum, în aceste condiţii dificile.

Articolul 121 din Tratatele Constitutive ale UE indică faptul că “Statele membre îşi consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun şi le coordonează în cadrul Consiliului”.

Articolul 122 din TCE arată “Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarităţii dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse”. Mai mult “în cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi sau este serios ameninţat de dificultăţi grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepţionale situate în afara controlului său, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistenţă financiară din partea Uniunii, în anumite condiţii”.

Ce-i de făcut pe plan extern privind finanţarea?

1.     Pornind de la aceste valori şi principii europene, Consiliul Uniunii Europene, în cooperare cu Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană trebuie să decidă emiterea unor euroobligaţiuni numite coronabonds în valoare totală de 5% din PIB ul Uniunii Europene, adică circa 700 miliarde euro. Eurobondurile corona vor fi folosite efectiv pentru asigurarea finanţării pe 3 direcţii: medical / sanitară, stimuli economici şi protecţie socială pentru cetăţenii europeni afectaţi.

Eurobondurile corona vor fi emise la nivelul UE şi vor avea o dobândă care va incumba atât nota ridicată acordată de pieţele financiare ţărilor sustenabile bugetar/ fiscal din UE cât şi nota redusă pe care pieţele financiare o alocă ţărilor UE cu datorii ridicate. Eurobondurile vor fi emise cu o maturitate de 10 ani şi vor fi garantate de către toate statele membre UE. Dobânda ce se va obţine va fi peste dobânda la care se împrumută Germania dar mult sub dobânda la care se împrumută România de exemplu. Dacă extragem datele Eurostat privind randamentul la obligaţiuni pe termen lung, 10 ani, observăm la nivelul Zonei Euro un randament de 0,01% iar la nivelul UE un randament de 0,31% (ultimele date disponibile sunt pentru luna februarie 2020). Este clar că nu se va obţine nici randamentul Germaniei de -0,47% dar nici cel la care se împrumută România, de 4,5% la maturitatea invocată mai sus. Probabil se va obţine un randament de 0,5-0,7% - unul satisfăcător în condiţiile date. Înclin să cred că emisiunea va avea succes, fiind suprasubscrisă, am aici în vedere nevoia ridicată şi stringentă a fondurilor de investiţii, a fondurilor de pensii private s.a pentru plasarea banilor în obligaţiuni cu risc zero.

Fiecare ţară membră UE va asigna la această emisiune de eurobonduri şi îi va fi alocată suma de 5% din PIB, asumată. Împrumuturile vor fi garantate de statele membre, se poate da de urgenţă şi un vot în Parlamentele Naţionale ale statelor membre pe această temă. România va putea beneficia astfel de un împrumut în condiţii decente de 11 miliarde euro, datoria guvernamentală va creşte de la 35,5% din PIB la 40,5% din PIB, iar la nivelul UE datoria guvernamentală va creşte de la 80,1% din PIB la 85,1% din PIB, în urma acestei emisiuni de obligatiuni corona.

Este clar ce câştigă, în principal, ţările mai puţin sustenabile din punct de vedere fiscal bugetar – se împrumută de urgenţă la costuri relativ reduse, urmând ca povara restituirii împrumutului să fie distribuită pe o perioadă lungă de timp, atunci când efectele negative ale crizei multiforme se vor fi disipat. În condiţiile economice şi sociale grave de azi, ar trebui să fie foarte clar şi de ce ar trebui să consimtă ţările dezvoltate din UE la acest mecanism de emitere de eurobonduri corona, comune, garantate la nivel de UE. Nu trebuie să uităm că adâncirea integrării UE s-a făcut şi trebuie să continue prin efectul net de creare de comerţ intra UE. Este în interesul ţărilor dezvoltate din UE ca economia tuturor statelor membre să funcţioneze, astfel încât schimburile comerciale să aibă loc, cererea şi oferta agregată să nu se prăbuşească. Este un joc win win. Cifrele oficiale evidenţiază că exporturile intra UE făcute de ţările membre UE în 2019 au fost de 3060 miliarde euro (59% din total exporturi ţările UE27) iar importurile intra UE de 3002 miliarde euro (61% din total importuri ţările UE27).

Să concluzionăm aici că se va implementa această propunere şi România va putea accesa acest împrumut de 11 miliarde euro.

2.     Banca Centrală trebuie să solicite Băncii Centrale Europene accesul la operaţiunile de swap si tranzactii repo cu BCE, operaţiuni ce ar mări lichiditatea în euro pe piaţa internă, la costuri reduse. BCE trebuie să reia aceste proceduri, experienţa crizei anterioare - în care de această facilitate au beneficiat Polonia, Ungaria şi ţările baltice – arată că procesul este sustenabil şi a avut succes.

3.     Împrumuturi de 2 miliarde euro pot fi accesate de la Banca Mondială, BEI, BERD pentru dezvoltari sectoriale pe industrie, agricultura, mediu, digitalizare, ANAF, spitale, medici de familie s.a. Există deja unele programe în funcţiune în acest sens, altele pot fi demarate.

4.     Parteneriatele public privat trebuie fundamentate şi implementate urgent pentru măcar 5 obiective de investiţii majore, prioritar în spitale. Aici amintesc că se pot atrage, conform noilor reglementări, peste 2 miliarde euro doar de la fondurile de pensii private din România, pe proiecte PPP fezabile.

5.     Programare economică pentru atragerea de investitii străine directe în clusterele de competitivitate definite. Deglobalizarea – destructurarea globalizării – va face investitorii europeni să se reorienteze către ţările membre UE. De investiţia Volkswagen de 1 miliard euro ce se mai aude? Din aceste ISD ar putea intra peste 5 miliarde euro doar în acest an.

Ce-i de făcut pe plan intern?

1.     Programarea Bugetară. Aşa cum fiecare dintre noi îşi regândeşte priorităţile şi bugetul atunci când se confruntă cu o criză, aşa trebuie procedat şi la nivel de stat. Cu calm, cu raţiune, trebuie făcută programarea bugetară inteligentă. Trebuie regândit bugetul de stat şi reaşezat în funcţie de noile priorităţi. Să nu se cheltuie bani pe măsuri şi proiecte care pot fi amânate. Banii la buget vor fi mai puţini decât în condiţii normale. Este necesară simularea de către Directia de Politici, Analiza şi Cercetare în Domeniul Finanţelor Publice a cel puţin două scenarii argumentate privind nivelul veniturilor bugetare în noile condiţii, generate de criza sanitară. Posibil un scenariu realist, de reducere a veniturilor la bugetul general consolidat cu 20% fata de proiecţia de buget iniţială şi un scenariu pesimist, de reducere cu 30% a veniturilor la BGC. Se poate stabili astfel pe ce venituri bugetare se poate baza Guvernul.

2.     Criza creeaza si oportunităţi. Trebuie propus Un program de relansare a producţiei în România. Acolo unde avem competitivitate şi în care avem deficit comercial ridicat. Să fie relansate prioritar industria de medicamente, de echipamente medicale, chimica, petrochimica, alimentara, de tractoare, masini, unelte si utilaje agricole, îngrasaminte s.a., pe langa clusterele de competitivitate pe care le avem acum in auto si piese, IT, energie s.a. Prioritară pe termen scurt – convertirea producţiei în condiţii normale în bunuri / echipamente de protectie contra coronavirozei – măşti, combinezoane, ventilatoare, aparatură medicale, dezinfectanţi s.a.

3.     Postcarantină, este prioritară accelerarea investitiilor publice astfel încât să se antreneze cât mai mult activitatea de multiplicare pe orizontală (nu vor mai fi la dispoziţie 50 miliarde lei investitii aşa cum este prins acum în buget, dar posibil că 40-45 miliarde lei vor putea fi alocaţi efectiv pentru investiţii în 2020).

4.     Un pachet de măsuri bazat pe stimularea ofertei si cererii în acelasi timp. Degeaba stimulam repornirea productiei dacă nu are cine şi cu ce să cumpere. Scanarea domeniilor strategice şi a companiilor strategice (noduri, cum li se spune) care antreneaza o retea densa de IMM uri în economia românească şi regândirea lanţurilor de producţie pe component interne plus creşterea nivelului de prelucrare, inclusiv tehnologică, la intern.

5.     Fundamentarea şi implementarea, împreună cu sindicatele, a unui program de mentinere a puterii de cumpărare a populatiei, atât ca forma de sprijin cât şi ca motor de cerere pentru perioada post criza coronavirus. Aici trebuie gândită o formă de sprijin adaptată a Venitului Minim Universal pentru categoriile sociale vulnerabile. Conform ultimelor date Eurostat, România are acum 3,3 milioane persoane aflate în stare de deprivare materială severă. Probabil că în câteva luni se va ajunge la 4 milioane personae iar până la sfârşitul anului – în condiţiile în care carantina durează mai mult  şi revenirea economică este greoaie – se va ajunge la îngrijorătoarea cifră de 5 milioane persoane. Acestor cel puţin 4 milioane români trebuie să li se acorde pe o perioadă de 3 luni câte 1000 lei/ lunar ca venit minim de subzistenţă. Aceasta înseamnă un impact de 4 milioane persoane x 1000 lei x 3 luni = 12 miliarde lei. Banii aceştia vor asigura un sprijin de subzistenţă pentru cei puternic afectaţi. Economic, aproape integral vor intra în economie şi se vor stimula, cererea, investiţiile şi creşterea economică.

Sunt câteva idei de măsuri / politici publice ce pot fi gândite şi implementate rapid. De coerenţa viziunii şi rapiditatea implementării măsurilor depind continuarea convergenţei reale cu media UE sau aruncarea României în periferie. Cu calm, cu raţiune, cu planificare strategică, putem reuşi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite