Lecţii de macroeconomie. Adevărul despre buffer (care nu a scăzut, ci a crescut) şi despre datoria guvernamentală (n-a crescut, ci a scăzut)

Este ca la Radio Erevan, este invers faţă de manipulare. Datoria guvernamentală nu a crescut, ci a scăzut de la 37,4% din PIB în 2016 la 34,9% în iunie 2018, iar bufferul nu a scăzut cu 2 miliarde euro, ci a crescut cu 3,5 miliarde lei. În epoca fake news, ne mai miră ceva?

În ultimele săptămâni am citit declaraţii publice sau am auzit /văzut la TV foşti demnitari care se arătau îngrijoraţi cu privire la evoluţia datoriei guvernamentale (în creştere) sau a diminuării bufferului (rezervei financiare pentru vremuri grele) cu 2 miliarde de euro.

Să analizăm puţin fiecare evoluţie în parte şi vom trage fiecare concluziile de rigoare.

1. Sustenabilitatea datoriei publice se măsoară doar prin dinamica datoriei guvernamentale în PIB. Este o greşeală elementară să priveşti creşterea datoriei guvernamentale a unei ţări prin modificarea în sumă absolută. Să luăm un exemplu. Păi dacă România s-a împrumutat în anul 2017 cu 15,81 miliarde lei iar producţia (PIB) obţinută a fost mai mare cu 96,32 miliarde lei adică de 6 ori mai mult este un lucru rău? În condiţiile în care ponderea datoriei guvernamentale în PIB a scăzut de la 37,4% din PIB în 2016 la 35% din PIB în 2017 (cifre Eurostat 2018) o fi pericol? Să o luăm şi mai simplu. Dacă dumneavoastră împrumutaţi o sumă de 10.000 lei pentru a vă cumpăra un aparat de tuns iarba şi cu el produceţi 60.000 lei asta înseamnă că împrumutul a fost iraţional din punct de vedere economic? Nu şi-a "scos" banii şi în plus a mai adus în gospodărie 50.000 lei adică un plus de 5 ori mai mare decât împrumutul? Mai mult, mergând pe ultimele date oficiale furnizate de Ministerul Finanţelor Publice în primele 6 luni ale acestui an datoria guvernamentală a crescut cu 4,72 miliarde lei în condiţiile în care PIB luat în considerare conform metodologiei a crescut cu 16,43 miliarde lei. O fi ceva îngrijorător?

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice, 2018

2. Dacă datoria guvernamentală a unei ţări este mare sau mică se vede şi raportând-o la acelaşi indicator în cazul altor ţări. În situaţia României, ţară membră UE, ar fi cazul să analizăm comparativ situaţia faţă de aceste ţări. Conform ultimelor date oficiale Eurostat de la sfârşitul lunii iulie 2018, România are a patra cea mai mică pondere a datoriei guvernamentale în PIB. Deci nu e panică. Că dacă ar fi panică la noi, ce să mai spunem de media UE28 de 81,5% din PIB, de ponderea datoriei Greciei de 180% din PIB, a Italiei de 133% din PIB, a Portugaliei de 126% din PIB, a Belgiei de 106% din PIB, a Spaniei de 99% din PIB, a Franţei de 98% din PIB s.a.? Ultimele date Eurostat arată că în Q1 2018 faţă de Q1 2017 datoria guvernamentală a Italiei a crescut cu 41 miliarde euro, a Franţei cu 40 miliarde euro, a Spaniei cu 34 miliarde euro şi a Belgiei cu 9 miliarde euro. Sunt numai câteva exemple, dar aceasta înseamnă că ţările respective au o problemă de sustenabilitate?

Sursa: Eurostat, 2018

Să mai spunem că 15 ţări UE nu îndeplinesc criteriul datoriei guvernamentale de 60% din PIB iar 10 ţări din UE nu îndeplinesc regula fiscală privind reducerea ponderii datoriei guvernamentale în PIB spre 60% şi ar trebui să fie în Procedura de Deficit Bugetar Excesiv? Nu, mai bine o lăsăm aşa cum a picat.

3. Orice persoană cu minime cunoştinţe de economie cunoaşte că atunci când afirmi că o ţară are o pondere mare sau mică a datoriei guvernamentale trebuie să o compari cu o referinţă, cu un prag de sustenabilitate. Ori pragul de sustenabilitate al datoriei guvernamentale a României a fost estimat de Banca Naţională a României la 45% din PIB. Regula la nivel european (desi rezultată în anumite ipoteze) este de 60% din PIB. Deci de unde îngrijorarea dacă România are sub 35%?

4. Da, ar fi fost îngrijorător dacă ne uitam în structura datoriei publice la maturităţi şi vedeam că un sfert din datorie era pe termen scurt, aşa cum aveam în perioada crizei de lichiditate din 2010. Era alertă pentru că însemna că aveam o presiune de finanţare imediată, România putând astfel să fie captivă jocurilor de interese ale creditorilor internaţionali. Ori ce să vezi, astăzi România are o pondere de doar 3,33% din total datorie pe termen scurt, restul fiind pe termen mediu şi lung. În 2016 raportul datorie pe termen scurt / datorie pe termen lung era 7% versus 93% iar în 2015 (6% versus 94%). O pondere mai mică a datoriei guvernamentale pe termen scurt înseamnă o probabilitate mai mică de a intra în criză de lichiditate şi costuri mai mici cu dobânzile la buget. Un alt motiv de reflecţie ar fi fost acela prin care observam că România cădea captivă anumitor creditori, cu alte cuvinte exista monopol / oligopol cooperant în situaţia celor care dau bani cu împrumut României. Nu este cazul, România are astăzi un portofoliu diversificat de deţinători de obligaţiuni, ceea ce înseamnă încredere în politicile economice şi în economia românească.

5. Cât despre bufferul din Trezorerie - să ne reamintim, este vorba despre o rezervă financiară într-un cuantum care este recomandat de FMI să acopere minimum 4 luni din necesarul de finantare, cu scopul minimizării riscului de intrare în criză de lichiditate a României, aşa cum am văzut în 2009-2010. Eh, am citit zilele trecute că acesta a scăzut cu 2 miliarde euro. Manipulare prin omisiune, mit, legendă.

Să analizăm puţin. Bufferul din Trezorerie este format din lei şi valută (euro, dolari, yen s.a). Acum structura bufferului pe lei / valută este dinamică, depinzând de structura /calendarul de rostogolire / refinanţare a emisiunilor de obligaţiuni din trecut ce ajung la scadenţă în prezent. Astfel, la sfârşitul lui 2017 soldul contului de trezorerie total (lei plus valută- echivalent în lei) era de 27,5 miliarde lei (3 miliarde lei plus 5,25 miliarde euro echivalent) iar la sfârşitul lunii august 2018 ajungea la aproape 31 miliarde lei (15,3 miliarde lei plus 3,35 miliarde euro echivalent). Deci informaţia a fost prezentată trunchiat. A scăzut la valută dar a crescut mult mai mult în lei, pentru că aceasta a fost nevoia de rostogolire / refinanţare, acesta a fost arbitrajul de finanţare.

În concluzie, este ca la Radio Erevan, este invers faţă de manipulare. Datoria guvernamentală nu a crescut, ci a scăzut de la 37,4% din PIB în 2016 la 34,9%, în iunie 2018, iar bufferul nu a scăzut cu 2 miliarde euro, ci a crescut cu 3,5 miliarde lei. În epoca fake news, ne mai miră ceva?