Nu parcurilor de copii pentru bătrâni, patinoarelor fără gheaţă, terenurilor în pantă…

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Astăzi, există multe voci care bocesc la mormântul în care a fost îngropată risipa. Văicărelile legate de tăierile în cheltuielile de investiţii sunt total nejustificate, mai ales în contextul în care vorbim de tăieri la investiţiile cu efecte de multiplicare zero sau negative.

Subscriu la tagma economiştilor intervenţionişti, a celor care consideră că statul trebuie să aibă un rol activ în economie, prin investiţii publice cu efect de multiplicare ridicat, programare economică orientativă, ţinte stabilite în strategii sectoriale, politică industrială activă şi un rol important al companiilor publice în sectoare strategice din economie.

Nu pot totuşi să fiu de acord cu investiţiile publice ineficiente şi cu managementul prost la nivelul companiilor de stat. De aceea am susţinut şi cred în continuare în efectele pozitive ale prioritizării investiţiilor publice, pentru a mări eficienţa banilor colectaţi de stat de la noi şi firme.

Ne aducem aminte cu toţii de celebrele alocări de fonduri publice de 2-3 miliarde de euro în lunile noiembrie decembrie ale fiecărui an, de 5 ori peste media celorlalte zece luni din an. Ne aducem aminte de celebrele săli de sport în sate fără copii, parcuri de distracţie pentru copiii “bătrâni”, de panseluţele schimbate la două săptămâni, de toaletele de zeci de mii de euro în şcoli închise, de parcurile în păduri s.a.m.d  Ineficienţă crasă a cheltuirii banului public, risipa este un cuvânt soft aici.

Am două argumente prin care cred că o să conving bocitoarele să tacă.

Primul, este unul ştiinţific. Am mai spus, o mai spun încă o dată. Da. Într-o economie puternic structurată, cheltuielile de capital mai mici ar conduce, potenţial, la o creştere economică mai redusă. Însă, în cazul României experienţa ultimilor ani arată o corelaţie inversă între alocările pentru cheltuielile de capital şi valoarea adăugată adusă creşterii economice, dezvoltării infrastructurii sau capitalului uman (studii econometrice arată că, la 1 euro investiţie publică, s-au întors în economie maxim 0,7 euro).

Este ştiut că investiţiile publice au un puternic efect multiplicator pe termen scurt asupra cererii agregate şi un efect multiplicator pe termen lung asupra ofertei agregate, mai ales când determină reducerea costurilor de tranzacţie. Se mai ştie că economiile care se caracterizează prin lipsa unei programări multi-anuale a cheltuielilor de investiţii sau prin schimbarea radicală a destinaţiei fondurilor publice în funcţie de ciclurile electorale vor înregistra un efect multiplicator limitat, iar investiţiile statului vor fi percepute de către agenţii economici privaţi drept o risipă. Aceştia nu vor dori să îşi sporească nivelul contribuţiei din taxe pentru proiectele viitoare, iar orice decizie de majorare a fiscalităţii va antrena sporirea evaziunii fiscale.

Conform estimărilor realizate într-un studiu al OECD pe baza modelului DSGE (2009), multiplicatorul investiţiilor publice este subunitar pe termen scurt în majoritatea ţărilor analizate (0,7 în Belgia, Olanda şi Irlanda, 0,8 în Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie, 0,9 în SUA) şi unitar pe termen mediu în Germania, Franţa, Italia, Spania şi Marea Britanie. Multiplicatorul investiţiilor publice în ţările emergente din Estul şi Centrul Europei, precum Cehia, Ungaria, Slovacia şi Polonia este de 0,7 în anul în care are loc investiţia.

Din punctul de vedere al cheltuielilor pentru investiţii publice, România a fost prima ţară din UE atât din punct de vedere a cunatumului acestora în PIB (5,4% din PIB în 2009 faţă de o medie comunitară de 2,9% din PIB), cât şi a ponderii acestora în totalul cheltuielilor statului (13% în 2009, faţă de o medie comunitară de 6%). În plus, România a fost în anul 2011 (şi nu numai, vorbim aici de o perioadă mai mare din urmă) lider în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte relaţia negativă dintre ponderea cheltuielilor de capital în PIB şi calitatea infrastructurii.

Majorarea fondurilor alocate investiţiilor publice a coincis cu intensificarea fenomenului de sezonalitate în utilizarea acestor resurse. Prezenţa sezonalităţii este evidentă în contextul inexistenţei unei programări bugetare multianuale. Astfel, sumele necheltuite în primele trei trimestre ale anului, au fost utilizate în ultimul trimestru, această situaţie manifestându-se mai pregnant începând cu anul 2005. 

sezonalitatea

Estimarea multiplicatorului cheltuielilor de capital ale statului pentru România a reprezentat una dintre temele de cercetare ale unui coleg de la Catedra de Economie şi Politici Economice ASE Bucureşti. A utilizat seriile de date trimestriale ale PIB şi ale formării brute de capital fix a statului din perioada 2000:1 şi 2010:1, sursa acestora fiind Eurostat în cadrul unei regresii OLS şi a unui model VAR, cu ajutorul căruia a identificat funcţiile impuls-răspuns.

După parcurgerea procedurilor, programul econometric a returnat rezultatul care poate fi interpretat astfel: investiţiile publice nu au un impact imediat asupra ratei de creştere, influenţa transmiţându-se cu o întârziere de trei trimestre, ceea ce se explică prin existenţa unui lag între cheltuirea efectivă a banilor respectivi şi derularea proiectelor de investiţii ale statului. Elasticitatea PIB în funcţie de FBCF (Formarea Brută de Capital Fix) este de 0.016, altfel spus creşterea cheltuielilor pentru investiţii cu 1% determină o creştere economică suplimentară de 0.016% peste aproximativ nouă luni. Pe baza coeficientului de elasticitate a putut determina mărimea multiplicatorului investiţiilor publice (ΔPIB/ΔFBCF), la nivelul de 0,7, ceea ce înseamnă că majorarea cu 1 euro a cheltuielilor pentru investiţii a determinat creşterea cu numai 0,7 euro a PIB după trei trimestre, ceea ce constituie o dovadă a lipsei efectelor de antrenare ale investiţiilor realizate în perioada analizată şi a risipirii banilor publici.

Ulterior a alcătuit un model VAR în vederea estimării modului în care se transmite şocul investiţiilor publice asupra PIB pe baza funcţiei de impuls-răspuns. Se observă că majorarea cu 1% a investiţiilor publice în trimestrul n determină o creştere cu 0,011% a PIB în trimestrele n+3 şi n+4, după care se înregistrează o atenuare a şocului investiţiilor asupra PIB. Şocul variatiei formării brute de capital fix nu se mai regăseşte în PIB în trimestrul n+8 de la manifestarea acestuia. 

testare impuls reactie PIB la FBCF

Contrar teoriei, investiţiile publice nu au acţionat deloc anticiclic în economia românească în perioada analizată.

Al doilea este unul practic. Din 2012 a început lupta cu risipa în domeniul investiţiilor publice. S-a stopat acordarea de bani pentru cele 45.000 de proiecte eterogene, multe dintre ele lipsite de o minimă fundamentare tehnico-economică, cu efecte de multiplicare negative la nivel regional, economic, social şi politic.

Este în desfăşurare un program de prioritizare a investiţiilor, realizat împreună cu Banca Mondială.  Până la finalul lunii septembrie 2013 se va crea Direcţia de evaluare şi monitorizare a investiţiilor publice în cadrul Ministerului de Finanţe. Aceasta va avea ca sarcină stabilirea criteriilor de prioritizare a proiectelor de investiţii, iar proiectele selectate vor fi bugetate multianual. Se va implementa o bază de date cu proiectele de investiţii prioritizate atât la nivel central, cât şi local, iar lista cu proiectele incluse va fi publicată pe website, alături de alocările bugetare aferente pe 3 ani consecutivi. Nici un proiect de investiţii nu va mai fi aprobat fără avizul direcţiei.

În plus, viziunea noastră  este de a transfera finanţarea proiectelor eligibile din surse interne către finanţarea din fonduri europene, minimizând astfel cheltuielile suportate în viitor de la bugetul de stat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite