Oamenii nu mai sunt oameni. Homo economicus a învins

Pare ca sfârşitul umanului este aproape. Lumea s-a îndreptat greşit spre acea parte din bifurcaţie care o duce spre pieire. "Molecula morală" dă semne de oboseală, arată că este învinsă. Oamenii se îndepărtează de oameni. Oamenii nu mai sunt oameni. Creaţia / evoluţia îşi joacă limitele. Homo economicus a învins, dar totuşi, mai sunt şanse...

Individualismul, ura, trişarea, dominaţia banului, aroganţa şi mândria, genele egoiste în general au câştigat lupta cu cele altruiste. Scriam în 2010 ...

Criza actuală este în primul rând o criză de încredere. Am ajuns într-o lume în care individul creator este în subordine şi este din ce în ce mai rar. Chiar dacă el nu va imita şi reproduce, va fi în umbra celorlalţi. S-au domolit în noi nemulţumirea de sine, nemulţumirea că suntem aşa cum suntem, nevoia de a împăca ceea ce suntem cu ceea ce vrem să devenim. Nu mai găsim nici măcar ospitalitatea şi dreapta-credinţă. Acestea au fost înlocuite cu mândrie şi aroganţă; concilianţă peste măsură; îndemn spre viaţă uşoară; nici mânie, nici prietenie pe vecie; inconstanţă; curaj deosebit de mare la început şi căderea în “echilibru” după aceea etc.

Credeam că vom fi o generaţie echilibrată la un nivel superior, mai plină de curiozitate şi de personalitate. Acordând mult timp artificialismului de imagini constatăm apariţia unor fenomene de slăbire a voinţei; de depersonalizare a caracterului; la însuşirea iraţională a unui sistem de valori în mod sigur temporar; rezultate slabe ale sistemului de învăţământ etc.

Stereotipii care adorm gândirea, gusturi dintre cele mai dubioase, care schimbă scara de valori în societate invadează spaţiul public. Se ajunge la un anumit conformism al omului mijlociu, pasiv, mediocru, constant, fără voinţă, mulţumit de sine, aplatizat spiritual. Pentru cine o “vede”, este dureroasă alienarea omului modern de esenţa lui originară, de bucuriile originale ale vieţii, de comunicarea loială cu ceilalţi. Sufletul nostru este tot mai păcălit de aceste sentimente nestatornice şi periculoase.

Economia, nu numai cea românească, a devenit asocială şi aumană, pierzându-şi aproape iremediabil scopul pentru care a fost creată. Începe să devină tot mai pregnantă ideea distrugerii omului autonom şi construirea unei a comportamentului uman, care poate fi controlat din exterior. Oamenii sunt consideraţi mai mult ca obiecte ce pot fi manipulate decât ca indivizi cu care există relaţii empatice, apărând o lipsă de apreciere faţă de morala clasică, o slabă angajare pentru realizarea unor scopuri pe termen lung. Se consideră că oamenii nu-şi mai pot conştientiza propriile lor probleme, scopuri şi mai ales mijloacele pentru realizarea lor. Mai avem vreo şansă?

Şi da, chiar dacă după alţi cinci ani cred şi mai mult că şansele se diminuează dramatic, am totuşi speranţa că o nouă paradigmă va schimba mentalitatea / comportamentul / forma de organizare societală de azi.

Ştiu, mulţi vor spune că lumea a “înnebunit”. Ipoteza homo economicus constituie încă fundamentul ştiinţei economice / capitalismului chiar dacă din toate părţile se demonstrează că este o premisă falsă.

Omul nu este în mod exclusiv egoist, individualist, un robot care ia tot timpul decizii raţionale şi îşi urmăreşte doar propriul interes. Tot mai multe studii dinspre economie comportamentală, neuroeconomie, genetică, biologie evoluţionistă, psihologie, filosofie s.a. aduc indicii importante de sustinere a tezei că omul nu este nici atât de egoist, nici atât de lipsit de empatie, cooperare şi iraţionalitate pe cât se credea (a se citi pentru început studiile de popularizare publicate şi la noi Paul Zak - Molecula morală, Editura Humanitas, 2014, Edward O. Wilson – Cucerirea socială a Pământului, Editura Humanitas, 2013, Dan Ariely – Irationalul in mod imprevizibil, Editura Publica, 2014 şi altele).

Probabil vom putea să nu ne pierdem “lumea interioară” într-un comportament agresiv, violent şi să alegem să fim mai cooperanţi, mai empatici. Să reintegrăm umanul în tot ceea ce facem. Altfel, riscul ca dinamica genetică să conducă spre dominanţa alelelor egoiste este ridicată. Şi atunci, umanul va dispărea.