Oraşul policentric şi şcolile de cartier – soluţii pentru îmbunătăţirea vieţii bucureştenilor

Nu multă lume conştientizează impactul primăriei asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. 80% din viaţa noastră este afectată de felul în care este gestionată cetatea: drumurile, şcolile, parcurile, spitalele, parcările, mare parte din cultură etc. ţin strict de primărie (administraţia locală).

Astfel, primarii ajung să joace un rol determinant în viaţa noastră, influenţând felul în care se dezvoltă serviciile publice pe care le accesăm. În toate studiile, bucureştenii menţionează traficul şi locurile de parcare ca fiind principalele probleme pe care le au. La o analiză atentă observăm că 50% din trafic vine din felul în care este organizat oraşul. Încă din secolul al XIX-lea, oraşul nostru a fost gândit pe model francez cu toate instituţiile în centru. Vrei o şcoală bună, vii în centru, vrei un spital bun, vii în centru, vrei o universitate bună, vii în centru, vrei un restaurant sau cafenea bună, vii în centru, ai vreo treabă la primărie, vii tot în centru. Pur şi simplu, zilnic, zeci de mii de bucureşteni vin dinspre cartierele mărginaşe spre centru pentru a accesa serviciile publice. Ce generează toate aceste vizite ale cetăţenilor în centru? Trafic! Foarte mult trafic. Ore în şir din viaţa cetăţenilor se pierd în maşină pentru a-şi rezolva unele probleme administrative pe care tot statul îi obligă să le rezolve.

Viziunea mea implică două soluţii care pot rezolva parţial problema traficului infernal din capitală:

1. Crearea de noi centre de cartier, în sensul identificării unor zone în fiecare sector, care să fie dezvoltate de primărie pentru a deveni zone de intersecţie urbană. În aceste centre trebuie să construim atât spaţii de promenadă, cât şi “primării de cartier”, care să ofere toate serviciile primăriei cât mai aproape de locurile în care locuiesc cetăţenii. În plus este foarte important ca statul să aibă capacitatea de a construi „primării de cartier” – un spaţiu în care cetăţenii din sector să îşi poată rezolva toate problemele administrative, să plătească pe lângă taxele locale şi alte facturi la utilităţi. Acesta este doar un simplu exemplu incipient, pentru un proiect care poate fi extins mult mai mult . De asemenea, în aceste zone trebuie aduse şi cabinetele medicilor de familie şi stimulat mediul de afaceri pentru deschiderea/înfiinţarea unor zone de petrecere a timpului liber, cafenele, restaurante etc. În acest fel, lumea îşi va petrece mai mult timp în cartier , beneficiind de serviciile de proximitate care lipsesc în prezent.

2. Dezvoltarea şcolilor de cartier: cu toţii observăm că atunci când este vacanţă scade masiv traficul. Acest fenomen se petrece din cauza portiţei legislative prin care se permite viza de flotant pentru înscrierea la şcoală. Foarte mulţi părinţi circulă prin oraş pentru a-şi duce copiii la şcolile mai bune din centru. Avem şcoli în sectorul 1 cu 70-80% din elevi ai căror părinţi au viză de flotant la înscriere. Soluţia este foarte la îndemână pentru sectorul nostru: investiţia masivă în şcolile de cartier! Primăriile trebuie să construiască bazine de înot, clădiri speciale pentru laboratoare, să finanţeze cursurile de perfecţionare ale profesorilor şi să urmărească rezultatele acestora, dar şi să ofere cursuri de management şi marketing directorilor. În felul acesta, în 4-5 ani, după investiţii fizice şi în resursa umană, şcolile de cartier ar deveni competitive, iar cetăţenii ar avea încredere să îşi ducă acolo copiii. Astfel, creştem competiţia prin ridicarea standardelor la nivelul tuturor şcolilor din sector, îi scutim pe copii de drumurile zilnice obositoare până la şi de la şcoală şi nu în ultimul rând reducem ambuteiajele din trafic.

Dacă rezolvăm aceste două probleme, dezvoltând şcolile de cartier şi creând un oraş policentric, estimarea mea este că 50% din traficul din Bucureşti vă dispărea, eliberând astfel marile artere. Pentru aceasta este însă nevoie de capacitate administrativă în cadrul primăriilor de sector, dar şi de viziunea managerială a primarilor. Explicaţia este simplă: avem nevoie de oameni buni în primării!!!

Adevărata competenţă a unui primar este direct proporţională cu abilitatea sa de a genera proiecte în favoarea comunităţii, de a atrage în jurul său oameni pregătiţi  şi de a recunoaşte atunci când greşeşte!