Piaţa unică de energie electrică cu două viteze în UE?

O piaţă coordonată a energiei electrice în vestul Europei, la construcţia căreia interesul nostru naţional nu este luat în considerare, nu are cum să ne fie benefică.

Ieri, 8 iunie, în paralel cu reuniunea Consiliului UE pt. Energie de la Luxemburg, 12 state europene au semnat declaraţia comună privind iniţiativa regională de dezvoltare a unei pieţe unice de energie electrică. Europa de Est nu participă la demers. Din rândul statelor din grupul de la Vişegrad, a cărui logică o speram apusă la 7 ani de la aderarea României şi Bulgariei, doar Cehia şi Polonia sunt semnatare. Regăsim însă Elveţia şi Norvegia, ultima, probabil, datorită resurselor pe care le exploatează în Marea Nordului.

Iniţiativa germană, pe care ministrul economiei şi energiei, Sigmar Gabriel, o prevesteşte ca indicând „o nouă eră în politica energetică”, îşi propune, între altele, reducerea barierelor şi distorsiunilor din calea comerţului transfrontalier cu energie electrică, coordonarea în asigurarea securităţii energetice, integrarea pieţelor de energie regenerabilă, îmbunătăţirea procedurilor de alocare transfrontalieră a capacităţilor de transport, respectiv interzicerea stabilirii de preţuri maximale, care ar putea limita comerţul între statele în cauză.

Este îmbucurător că Vestul Europei pare a fi pregătit să facă paşi concreţi pentru a depăşi chestiuni aparent insolubile, care împiedică de mai multă vreme constituirea unei pieţe comune a energiei în UE. Este îngrijorător că iniţiativa se limitează doar la Europa de Vest, în timp ce Europa de Est, punct de maximă vulnerabilitate, rămâne în afară. Pe termen lung, cele 10 state membre UE semnatare (Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa, Germania, Austria, Suedia, Danemarca, Polonia şi Cehia), centrate în jurul binomului franco-german, au masă critică suficientă pentru a influenţa discuţiile privind Uniunea Energetică. Remarc faptul că cei 10 îşi propun să discute, în viitor, metodologii comune pentru a evalua necesarul de capacităţi de generare a energiei electrice la nivel regional.

Germania are interesul strategic de a asigura industriei naţionale energie electrică şi după promisa dezafectare a centralelor nucleare, în orizontul anilor 2020. Este greu de crezut că Franţa, cel mai mare producător de energie nucleară din Europa, poate fi singurul său funizor, în primul rând din raţiuni securitare.

Egalizarea preţurilor la energie electrică în Vestul Europei, cuplată cu o politică comună de alocare a capacităţilor de transport şi de gestionare a capacităţilor de producţie nu poate să fie decât benefică pentru toţi actorii locali, mai ales pentru marile companii germane şi franceze din domeniu. Rămâne de vazut dacă acest lucru nu va fi în detrimentul producătorilor din Europa de Est care, excluşi de la masa negocierilor, vor trebui să adere mai apoi la principii deja stabilite şi greu de renegociat. Iniţiativa germană îşi are rădăcinile ideologice şi strategice încă în începuturile UE, când o mână de state puneau bazele Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului. Deciziile înţelepte din acele vremuri au facut ca vechile state membre UE să-şi menţină timp îndelungat capacităţile de producţie în sectorul siderurgic, spre exemplu, în timp ce noii primiţi în club au fost fost obligaţi să reducă producţia înainte de aderare.

Iniţiativa semnalează încă o Europă cu două viteze

Germania pare a nu fi invitat alte state membre în acest demers, nici măcar cu statut de observator. Participarea Poloniei şi Cehiei nu va fi însă suficientă pentru a tempera temerile statelor membre din blocul estic rămase pe din afară. În plus, iniţiativa semnalează încă o Europă cu două viteze, dacă mai era nevoie de una, decupată cu foarfeca după aceleaşi vechi criterii.

România nu trebuie să se lase amăgită de actualul context autarhic în care ne regăsim. Aparent avem capacităţi de producţie instalate semnificativ mai mari decât cere nivelul actual al consumului. Dar aceste capacităţi sunt învechite, iar efortul de retehnologizare nu va fi uşor de suportat din punct de vedere financiar. O piaţă coordonată a energiei electrice în Vestul Europei, la construcţia căreia interesul nostru naţional nu este luat în considerare, nu are cum să ne fie benefică.

Mai devreme sau mai târziu, liberalizarea pieţei de energie electrică va deveni o realitate, o realitate în care unii actori se grăbesc să se consolideze, pentru a face faţă împreună noilor provocări, generând, la schimb, altele, pentru cei prinşi pe picior greşit.