Ştiri economice

articolul anterior articolul urmator

Planul Maiei Sandu pentru ca Republica Moldova să înlocuiască România ca furnizor de securitate energetică regională cu gaze naturale

37
5 Nov 2019 21:46:42
Vlad Epurescu

Numirea Maiei Sandu în fruntea guvernului de la Chişinău a avut darul de a reseta atât spectrul politic din Republica Moldova, cât şi agenda de priorităţi a ţării pe care o conduce. Una dintre ele a fost transformarea unei vulnerabilităţi, cea a securităţii aprovizionării cu gaze naturale, într-o carte geopolitică foarte complexă.

La începutul lunii iunie, o alianţă absolut surprinzătoare închegată între PAS şi PSRM, înfăptuită în numele interesului naţional, mătura guvernul Pavel Filip, punând astfel capăt unei incertitudini politice de durată.

Din acel moment, Maia Sandu s-a străduit să transforme Republica Moldova într-o placă turnantă între Rusia, Ucraina şi România. Dintr-o ţară mică, lipsită de opţiuni şi înghesuită la colţ de posibilitatea de a nu mai fi alimentată cu gaze naturale la iarnă, Maia Sandu şi-a deschis un front larg de acţiune, dezvoltând, pe un ton diferit, trei tipuri de dialog total distincte cu fiecare ţară în parte menţionată.

Jocul de idei al Republicii Moldova cu Rusia, Ucraina şi România

Una dintre primele interacţiuni diplomatice de calibru ale Maiei Sandu, în calitatea ei de premier, a fost întrevederea avută cu Dimitri Kozak, emisarul Kremlinului pentru relaţia cu Republica Moldova.

Cu acest prilej, ea a definit, în câteva cuvinte, direcţiile de acţiune ale ţării. Ele vizează atât integrarea europeană şi implementarea Acordului de asociere la Uniunea Europeană cât şi dezvoltarea, în acelaşi timp, a unor relaţii reciproc avantajoase cu Federaţia Rusă. Interesul este, în special, pe zona de comerţ, deşi Moscova a penalizat Republica Moldova cu embargouri şi tarife vamale pentru apropierea de UE din 2014.

Vom restabili parteneriatul nostru strategic cu România şi Ucraina. În relaţia cu Rusia am reînceput dialogul care fusese redus la zero de către Guvernul precedent.

Cu aceste gânduri a pornit Maia Sandu în drumul său european, care a început pe 2 iulie la Bucureşti şi a continuat, apoi, cu o vizită la Kiev.  

La întâlnirea avută la Cotroceni, cu preşedintele Klaus Iohannis, premierul de la Chişinău a punctat că cele două ţări împărtăşesc valori, tradiţii şi o istorie comună, iar „relaţiile speciale şi privilegiate cu România” definesc ţara noastră drept „un aliat de bază în parcursul european” al Republicii Moldova.

Drept dovadă, România a avut un cuvânt greu de spus atunci când Parlamentul European a deblocat, în vară, asistenţa financiară alocată Republicii Moldova. Însă, parteneriatul strategic cu România este privit, la Chişinău, ca pe o interfaţă care garantează vecinilor de peste Prut posibilitatea de a se conecta la Bruxelles şi nimic mai mult.   

Două săptămâni mai târziu, la Kiev, Maia Sandu folosea un regim stilistic cu totul diferit pentru a caracteriza relaţia Republicii Moldova cu Ucraina. Întâlnindu-se cu proaspătul ales preşedinte ucrainean Volodimir Zelensky, Maia Sandu spunea despre Kiev că este „un pilon important al securităţii naţionale” pentru Republica Moldova.

Setând foarte clar pe agenda de interese a Republicii Moldova locurile Rusiei, Ucrainei şi al României, Maia Sandu a trecut la pasul doi, căutând soluţii pentru consolidarea aprovizionării cu gaze a ţării post-2019, unul dintre punctele nevralgice care influenţează politica de la Chişinău.  

De ce România nu mai este privită la Chişinău ca unicul furnizor de securitate energetică

Planul de acţiune elaborat de Maia Sandu este compus din trei paliere: reînnoirea acordului cu Gazprom pentru furnizarea de gaze ruseşti începând cu ianuarie 2020 la preţuri mai avantajoase, pe fondul relansării relaţiei comerciale cu Rusia, posibilitatea de a avea acces, pe termen scurt, la surse alternative de aprovizionare din Ucraina sau România dacă fluxurile de gaze ruseşti nu vor mai tranzita Estul pentru un număr limitat de zile şi transformarea Republicii Moldova într-un furnizor de securitate energetică pe termen lung pentru Transnistria şi, în special, pentru Ucraina.   

Primul obiectiv este aproape de a fi îndeplinit, Igor Dodon anunţând recent că a negociat la Moscova condiţiile unui nou contract. Pe de altă parte, există perspectiva ca, de la 1 ianuarie 2020, Estul Europei să fie nevoit să se alimenteze cu gaze prin alte rute şi din alte surse, pe fondul neconcretizării negocierilor dintre Gazprom şi Naftogaz cu privire la prelungirea acordului existent de livrare a gazelor naturale. În acest scenariu, Republica Moldova are nevoie să-şi diversifice sursele de import.

Referindu-se la aprovizionarea cu gaze naturale, Maia Sandu a folosit la Bucureşti cuvântul „interconectare” iar la Kiev a vorbit în termeni de „colaborare”.

România are două opţiuni teoretice pentru a alimenta Republica Moldova cu gaze naturale: prin viitorul gazoduct Ungheni – Chişinău şi prin operaţionalizarea fluxului invers de transport pe ruta Transbalkan T1 (inclusă de Comisia Europeană pe lista Proiectelor de Interes Comun) care trece prin Dobrogea (traseul este Ucraina – Moldova – România – Bulgaria).

Pentru a-şi asigura clemenţa în faţa opiniei publice ca o înţelegere cu Gazprom să fie mai uşor de acceptat dar şi pentru a indica faptul că Ungheni – Chişinău nu mai serveşte principalelor interese moldoveneşti, Maia Sandu a lăsat de înţeles la întrevederea avută cu fostul premier Viorica Dăncilă că securitatea energetică a Republicii Moldova este pusă la grea încercare de tentativele eşuate ale României de a optimiza acest gazoduct pentru a creşte volumul de gaze naturale ce ar urma să fie transportat până la Chişinău.

În spatele acestui joc al presiunii, ea bagatelizează importanţa gazoductului Ungheni – Chişinău, proiectul cu care diplomaţia românească a defilat ani la rând. Ea afirmă că acest proiect „nu poate asigura decât trei raioane”.

În realitate, el are o capacitate de transport de ~1.5 miliarde de metri cubi, suficientă pentru nevoile consumatorilor de malul stâng al Nistrului, dar insuficientă, însă, pentru noul obiectiv al Republicii Moldova, acela de a fi un furnizor de securitate pentru Ucraina şi Transnistria.

Ceea ce vrea să spună, de fapt, Maia Sandu, este că această conductă nu poate, tehnic, furniza gaze naturale şi pentru Transnistria, de-acolo de unde vine peste 50% din producţia de energie electrică a Republicii Moldova.

În plus, ea oricum va privi mereu gazoductul Iaşi – Ungheni – Chişinău ca pe o moştenire de la fosta guvernare cu care s-a trezit în braţe şi care, în configuraţia de astăzi, nu-i serveşte jocului geopolitic pe care vrea să-l interpreteze, aşa cum poate, Republica Moldova.  

Aşa că, printr-o serie de mişcări foarte abile, Maia Sandu a reformulat povestea gazoductului Ungheni – Chişinău, transformând un proiect menit să consolideze securitatea energetică a Republicii Moldova într-o afacere românească pentru care noi trebuie să îi plătim Moldovei un preţ, sub forma gazului pus la dispoziţie noilor oligarhi de la Chişinău, pe care aceştia să îl tranzacţioneze liber, cu colegii lor din Ucraina.

Din acest motiv, premierul moldovean a amintit la Bucureşti de operaţionalizarea fluxului invers pe T1, o conductă care are o capacitate de 5 ori mai mare decât Ungheni – Chişinău şi pe unde Republica Moldova poate fi alimentată cu gaze ruseşti, deoarece rezervarea de capacitate a acestei conducte a fost făcută, deja, pe termen lung, de Gazprom.

Argumentele sunt simple. Transnistria nu poate beneficia de gaze româneşti deoarece, conform legislaţiei moldovene, un consumator nu îşi poate schimba furnizorul dacă are datorii. Atâta timp cât consumatorii industriali din Transnistria care produc energie electrică pentru Republica Moldova sunt datori vânduţi Gazpromului, ei nu vor putea beneficia de gaze româneşti iar Republica Moldova riscă să rămână fără acces la electricitate.

În plus, Republica Moldova va fi tot timpul alimentată de Rusia la comun cu Transnistria deoarece Gazprom nu va fi niciodată interesat de separarea contractelor de furnizare între malul stâng şi malul drept al Nistrului.

În antiteză cu România, Ucraina este transformată de Maia Sandu într-o opţiune viabilă pentru Republica Moldova. Premierul a avansat ipoteza de a depozita gaze naturale în Ucraina pe care să le achiziţioneze mai devreme, la un preţ mai mic, dacă va exista o întrerupere a livărilor de gaze ruseşti.

Dintr-un teritoriu al nimănui, măcinat de convulsii politice şi care se îndrepta spre o criză energetică iminentă şi profundă, Republica Moldova vrea să se metamorfozează în furnizorul de securitate pentru toţi cei din Est care se tem că vor rămâne descoperiţi odată ce Rusia decide să oprească tranzitul prin conducta „Prietenia”.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

37 Comentarii

_wakki m
5.11.2019, 22:42:18

o țară mică și lipsită de opțiuni poate ajunge foarte bine dar numai dacă oamenii arată, se poartă, gândesc și muncesc ca în Danemarca, Elveția etc. nu e deloc, dar chiar deloc, cazul lor fără sponsorizări și împrumuturi nerambursabile, ei cad complet putler pe care îl iubesc ei atât nu le dă decât propagandă acești oameni duplicitari și fățarnici trebuie lăsați să cadă complet

+4 (10 voturi)
Nici nu stiu
5.11.2019, 23:09:36

De obicei după ce o țară ocupă un nou teritoriu, are loc o relocare a populației pe teritoriul ocupat. Relocarea are loc pentru un control mai eficient asupra teritoriului ocupat. Această practică este larg răspândită și a fost folosită inclusiv de România. Republica Moldova este la fel un teritoriu ocupat pe care au fost relocați sute de mii de locuitori din diferite țări ale URSS. Îl iubesc pe Putin de obicei urmașii acestor locuitori relocați. Jumătate din locuitorii țării au plecat peste hotare și în această jumătate sunt cei mai mulți băștinași care au o gândire pro vest. Eu am locuit în teritorii ocupate unde erau relocați cetățeni ai populației ocupante. Ceea ce am remarcat în primul rând la ei a fost că nu erau o clasă intelectuală. Nu cred că este corect să fie numiți "oameni duplicitari și fățarnici" deoarece o mare parte sunt manipulați și ei sincer cred în ceea ce li se spune.

+4 (6 voturi)
Hoher Herman
5.11.2019, 23:15:48

Pe astia acoolicu' de Besescu ar vrea sa-i lipeasca la Romania. Doua milioane de moldoveni corciti. Doua milioane de rusi si de ukrainieni. Plus un milion detigani, turci, tatari, ceva bulgari si cazaci si menajeria este plina.

-6 (12 voturi)
Nici nu stiu
5.11.2019, 23:27:16

Prejudecățile nu îți permit să vezi starea reală a lucrurilor. Este adevărat că au o clasă social vulnerabilă dar faptul că jumătate din ei lucrează în țări străine spune că au și o clasă muncitoare. Mai au peste 2 milioane de teren arabil dar probabil nu prea cunoști istoria. Moldovenii de peste Prut și din România alcătuiau cândva Principatul Moldovei.

+6 (8 voturi)
constantin constantin
5.11.2019, 23:29:58

Ungurii și austriecii își fac planuri cu privire la gazele românești, moldovenii mai lipseau..... Dar noi avem planuri cu gazele românești? Îmi pare că nu. Acum vreo doi ani s-a pus problema creșterii redevențelor pentru cei care exploatează resursele naturale ale României și a ieșit un scandal..... A intrat Angi în Parlament și se dădea cu fundul de pământ că ne pleacă investitorii, că Ciuma roșie vrea răul României etc etc. Vorbim de redevențe stabilite de A. Năstase în anul 2004. Alea mici, mici....pentru care l-am înjurat pe Năstase, pe bună dreptate, atâția amar de ani. Unde suntem astăzi? Mi se pare extrem de suspect faptul că presa din România, TOATĂ, nu dezbate la modul serios problema gazelor românești. Problema....am zis bine. Pentru noi gazele românești din Marea Neagră au devenit o problemă, în timp ce toți vecinii noștri își calculează avantajele. Suntem proști, ticăloși, CUM SUNTEM? Guyana, o țară săracă din America de Sud, a descoperit niște rezerve de gaze și a început să facă planuri de dezvoltare: fond de investiții ca norvegienii, autostrăzi etc. Noi avem o singură preocupare: să nu crească redevențele, alea mici stabilite de Năstase în 2004. Îmi vine să plec în Guyana.... România nu mai arată ca o țară, noi nu mai suntem o națiune. Chiar toți au fost cumpărați în țara asta? Chiar și presa? Eu aș vrea să știu cum au stabilit norvegienii prețul gazelor, cât costă?, dar rușii? Noi unde ne aflăm? Voi nu ați fi interesați de un studiu comparativ? Dincolo de partidele cu care votăm, dați-le naibii de partide, aici este vorba despre viitorul nostru. Vindem sau ne vindem? Aș vrea ca Adevărul să dezbată această problemă la modul serios, ca să înțelegem și noi ceva. Suntem cetățenii acestei țări, de ce să nu știm? Stimabililor! Guyana își face planuri de viitor pentru rezervele de gaze abia descoperite.... Gazele românești dau speranțe ungurilor, austriecilor și moldovenilor! Nu vă vine să urlați de durere? Cine suntem? Mai suntem? Mai contăm? Referitor la moldoveni, eu am mai spus-o: trebuie să ne luăm gândul de la acel teritoriu. Moldovenii nu ne privesc ca pe frați, ci ca pe o afacere rentabilă pentru independența lor. Chiar așa am ajuns? PROȘTII TUTUROR!

+15 (15 voturi)

Vezi toate comentariile (37)