Proiectele energetice mamut iniţiate de Ceauşescu, din nou pe masa Ministerului Economiei

România ar avea nevoie de investiţii totale în sectorul energetic între 15 şi 30 miliarde euro pentru perioada 2018-2030, cu o estimare centrală de aproximativ 20 miliarde euro, arată ”Strategia Energetică a României 2018-2030, cu perspectiva anului 2050”, document publicat în dezbatere de Ministerul Energiei.

Între proiectele de investiţii mamut considerate importante sunt înşirate reactoarele 3 şi 4 de la centrala nucleară din Cernavodă, hidrocentrala cu acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti şi grupul de 600 MW de la Rovinari, proiecte de care se vorbeşte de mai bine de zece ani, dar care nu au fost demarate fizic.

”Strategia identifică investiţii substanţiale ce sunt necesare pentru modernizarea şi retehnologizarea sistemului energetic românesc în următorii 15 ani. Analiza scenariilor alternative de dezvoltare estimează investiţiile totale în sectorul energetic (exclusiv ceea ce ţine de consumul energiei) între 15 şi 30 miliarde euro pentru perioada 2018-2030, cu o estimare centrală de aproximativ 20 miliarde euro”, arată documentul.

Prin Strategia Energetică a României, sunt considerate investiţii strategice de interes naţional următoarele obiective: finalizarea Grupurilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă; realizarea hidrocentralei cu acumulare  prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti; realizarea grupului de 600 MW de la Rovinari; realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Măgurele-Nicopole.

„Strategia Energetică a României 2018-2030, cu perspectiva anului 2050” este un document programatic care defineşte viziunea şi stabileşte obiectivele fundamentale ale procesului de dezvoltare a sectorului energetic.

”În afară de utilizarea capitalului privat şi/sau de stat, alte surse importante de finanţare sunt cele puse la dispoziţie prin programele de investiţii europene – fonduri structurale şi cel pentru investiţii strategice (care este de aşteptat să fie prelungit până în anul 2020 şi suplimentat), respectiv cele ale băncilor de investiţii şi de dezvoltare (BEI, BERD etc.). Un rol important îl pot juca şi parteneriatele public-private, respectiv scheme de investiţii precum cele de tip ESCO pentru creşterea eficienţei energetice a imobilelor”, spun autorii strategiei.

Statul poate defini şi mecanisme de sprijin pentru anumite tipuri de investiţii, precum cele de garantare a veniturilor.

România are o strategie energetică aprobată de Guvern în 2007 (pentru perioada 2007 – 2020), actualizată ulterior pentru perioada 2011 – 2020.

În primăvara anului 2014, ministrul delegat pentru Energie - Răzvan Nicolescu - anunţa că, până la sfârşitul lunii septembrie, cel târziu luna octombrie, va fi întocmit draftul consolidat al strategiei.

Ulterior, Departamentul pentru Energie le cerea consumatorilor, producătorilor, operatorilor şi altor responsabili din domeniul energetic să sugereze cum ar trebui elaborată noua strategie energetică, fără a ţine cont de demersurile deja făcute anul trecut de fostul ministru Constantin Niţă.

Draftul a fost luat la mână de toţi foştii miniştri ai Energiei, fără a se fi ajuns însă la vreun rezultat.

Construcţia reactoarelor 3 şi 4 a demarat în 1984 - 1985

În ceea ce priveşte proiectul reactoarelior 3 şi 4 de la Cernavodă, discuţiile cu chinezii de la CGN durează de mai bine de doi ani şi jumătate, construcţia fiind demarată încă de pe timpul lui Ceauşescu.

Construcţia reactoarelor 3 şi 4 a demarat în perioada 1984 – 1985, unităţile fiind trecute în conservare în 1992, când rata totală de finalizare na lucrărilor era de circa 15% pentru unitatea 3 şi 14% pentru unitatea 4.

Discuţiile pe tema dezvoltării unităţilor 3 şi 4 a fost reluată în 2003. Studiul de fezabilitate realizat de Deloitte&Touche şi prezentat Consiliului de Administraţie al SNN SA în luna martie 2006, a identificat ca solutie optimă pentru realizarea Unităţilor 3 şi 4, înfiinţarea unei Companii de Proiect formată din investitori locali şi străini, proiect asumat de Guvern la 14 septembrie 2006.

Guvernul a aprobat în 2007 strategia de atragere a investitorilor în vederea realizării Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă, inclusiv graficul de înfiinţare a noii companii responsabile cu finalizarea proiectului.  

În urma depunerii ofertelor,  6 companii au fost selectate, fiecare investitor obţinând un procent din numărul total de acţiuni, proporţional cu capitalul investit: Nuclearelectrica (51%), ArcelorMittal România (6.2%), CEZ  Republica Cehă (9.15%), GDF SUEZ Belgia (9.15%), ENEL Italy (9.15%), Iberdrola Spain (6.2%) şi RWE Power Germany (9.15%).

La 29 martie  2009 a fost înregistrată compania de proiect sub denumirea SC EnergoNuclear SA şi a fost desemnată echipa managerială. 

În 2011 însă, investitorii GDF SUEZ, CEZ, RWE si Iberdrola s-au retras din proiect, motivându-şi decizia prin necesitatea concentrării investiţiilor în ţările de origine, pe fondul crizei economice.

În 2013, şi investitorii rămaşi (ENEL şi ArcelorMittal) au decis să iasă din proiect, astfel că SN Nuclearelectrica SA a devenit unicul acţionar al EnergoNuclear SA.

La 22 august 2014 s-a aprobat Strategia de continuare a Proiectului Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavodă prin lansarea unei proceduri competitive de selectare a unui investitor privat (IP) în vederea constituirii unei societăţi, respectiv un joint-venture. 

În urma acestei selecţii, au început negocierile cu CGN.

Barajul Tarniţa a fost dat în folosinţă în 1974

 Una dintre cele mai impresionante construcţii din Cluj se află la Traniţa şi este cel mai suplu baraj de beton în arc, cu dublă curbură, din România. O legendă a locului spune că după darea în folosinţă a barajului în 1974, Ceauşescu a decis popularea lacului cu lostriţe uriaşe.

Barajul Tarniţa, amplasat pe râul Somesul Cald, la circa 30 de kilometri de Cluj-Napoca, a fost construit pe o fundaţie de roci stâncoase la o altitudine de circa 500 de metri. Construcţia impresionantă are 97 de metri înălţime şi o deschidere la coronament de 232 de metri, fiind cel mai suplu baraj în arc cu dublă curbură din Romania.  Barajul Tarniţa a fost dat în folosinţă în 1974.

Amintim că în vara anului 2015, în cadrul etapei de precalificare a investitorilor interesaţi în participarea la dezvoltarea la dezvoltarea proiectului strategic de interes naţional „Centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarniţa-Lăpuşteşti” au fost selectate trei consorţii formate din companii din China.

Hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti va fi localizată în nord-vestul României, la aproximativ 30 km de oraşul Cluj Napoca, pe valea râului Someşul Cald şi va contribui semnificativ la dezvoltarea economică a ţării, dar şi a zonei situate în apropierea oraşului Cluj Napoca, proiectul presupunând crearea a peste 4.000 de locuri de muncă.