Proiectul de ţară. Ieşirea din logica adversităţii şi intrarea României în a doua modernitate

Viitorul presedinte al României a propus vineri la Alba Iulia (moment/spaţiu simbolic) Unirea tuturor Românilor. Pilonii economici incluşi în Proiectul de Ţară definit vineri certifică intenţia de a continua trendurile pozitive din ultimii ani şi se bazeaza pe potenţialul de convergenţă ridicat al României spre nivelurile medii ale modernităţii europene.

Să vedem ce mesaje transmite viziunea prezentată vineri cu privire la consolidarea economiei româneşti pe ciclurile dezvoltării. Situarea economiei pe primul plan al proiectului arată importanţa acestui domeniu. Principiul pe care se fundamentează programul este unul simplu - creşterea bunăstării şi reducerea polarizării sociale prin crearea de valoare adaugată provenită din stimularea economiei private, care va oferi sustenabilitate procesului de consolidare a clasei mijlocii.

Noul Patriotism economic este fundamentat pe câteva obiective strategice. România în Top 15 ţări europene cele mai competitive economic şi Top 40 ţări din lume cele mai competitive economic (se masoara prin GCI Global Competitiveness Index World Economic Forum). Consider că avem potenţial de creştere la toate domeniile luate în calcul, de la progrese la dezvoltarea instituţională, infrastructura, mediul macroeconomic, dezvoltarea pieţei financiare, înzestrare tehnologică, complexitatea afacerilor şi inovare, infrastructura, accesul la sănătate şi educaţie, eficienţa pieţei bunurilor, eficienţa pieţei muncii până la investiţia în capitalul uman şi inovare.

Putem deveni economia de top a Europei de Est prin stimularea avantajelor competitive de care dispunem. Creşterea producţiei industriale cu 9-10% de o bună perioadă de timp (ultimele date statistice oficiale le putem citi aici), faptul că industria a ajuns să deţină o treime din contribuţia la formarea PIB, existentă în România a clusterelor de competivitate în IT, echipamente, auto, industria alimentară, farma ş.a., forţa de muncă cu productivitate ridicată şi potenţialul enorm de accesare de fonduri europene prin POS CCE pot fi considerate argumente minimale pentru atingerea obiectivului tactic România – centrul industrial al Europei de Est. Mizăm aici pe abordarea policentrică pe poli de competitivitate, clustere inovative, parcuri tehnologice şi industriale şi stimularea creării de hub-uri de afaceri. Ţintim un alt model de politică industrială, centrat pe tranziţia de la industrii intensive în forţa de muncă slab calificată şi industrii cu grad redus de prelucrare către industrii inovative, energie şi industrii ecologice.

Chiar săptămâna aceasta am inovat două noi scheme de ajutor de stat care să acopere stimularea industriei în următorii şapte ani. Miercuri a fost adoptată Schema de ajutor pentru stimularea investiţiilor care creează locuri de muncă, prin care statul va suporta pentru doi ani până la jumătate din cheltuielile salariale totale (în funcţie de regiune) pentru firmele care creează prin investitii minimum 10 noi locuri de muncă (buget de 600 de milioane de euro, estimare beneficiari 1700 companii cu efecte de creare de noi locuri de muncă prognozate la minimum 35.000). La următoarea şedintă de guvern va fi adoptată Schema de ajutor de stat pentru companii valabilă până în anul 2020, cu un buget total de 2,7 miliarde lei (600 mil. euro), pentru finanţarea nerambursabilă a costurilor cu active corporale şi necorporale aferente investiţiei iniţiale, plata efectuându-se în perioada 2015-2023. Estimăm că vor aplica 150 de companii care işi vor retehnologiza producţia.

Vestitul pariu cu agricultura a fost în sfârşit câştigat. Nu trebuie să ne fie teamă să folosim in următorii ani sintagma România redevine grânarul Europei (vezi aici). România se află pe locul doi în UE la producţia de porumb de trei ani şi pe locul cinci la producţia de grâu din UE. Se estimează că România va fi al treilea exportator de grâu din UE, după Franţa şi Germania, cu livrări estimate de patru milioane tone. În 2013 România a înregistrat cea mai ridicată rată de export din UE (cantitate exportată/cantitate produsă) – 57,5%. România are potenţial puternic de creştere a randamentelor prin pământ fertil plus tehnologie şi know how de la companiile străine ce deţin mare parte din ferme; subvenţii crescute din fonduri europene şi din bugetul naţional în următorii ani; refacerea canalelor de irigaţii; fonduri de dezvoltare rurală crescute; potenţial crescut pentru agricultura bio şi organică ş.a.

Un alt obiectiv tactic - România hub tehnologic în Europa Centrală şi de Est este sustenabil privind prin prisma avantajelor competitive pe IT; resursa umană talentată; schemele de ajutor de stat speciale pentru acest domeniu dar şi accesarea crescută de fonduri europene pentru acest domeniu).

Securitatea economică şi nu numai impune atingerea ţintei România – lider regional în domeniul energiei (în 5 ani România va fi independentă energetic; conectarea la reţele de export de energie; exploatarea tuturor surselor de energie convenţionale şi neconveţionale; potenţial ridicat de energie regenerabilă; descoperiri de zăcăminte importante în Marea Neagră).

Cred că toate aceste obiective tactice trebuie subsumate unui alt obiectiv strategic ce trebuie atins in următorii cinci ani - România în Zona Euro. Plecând de la premisele accelerării reformelor structurale - obligatorie pentru creşterea convergenţei reale şi de la realitatea conform căreia România îndeplineşte în prezent toate criteriile de convergenţă nominală, obiectivul este fezabil.

Sigur, analizând şi pilonii economici din celelalte Proiecte Prezidenţiale ale contracandidaţilor, consider că se poate închega o discuţie binevenită despre Proiectele comune, strategice pentru România următorilor cinci sau zece ani.

Oricum, ieşirea tuturor din logica adversităţii şi angajamentul pentru intrarea în a doua modernitate a României este un semn de respect. Faţă de toţi.

PS: Este un Proiect. El se supune dezbaterii publice critice şi va fi ajustat in consecinţă.