România, trimisă în judecată la CJUE din cauza stocurilor petroliere şi a neinstalării staţiilor pentru combustibili alternativi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Curtea Europeană de Justiţie / FOTO EPA - EFE
Curtea Europeană de Justiţie / FOTO EPA - EFE

Comisia Europeană a decis joi să trimită România în judecată la CJUE pentru nerespectarea obligaţiilor privind stocurile petroliere, instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, emiţând totodată şi avize motivate pe tema pieţelor financiare, a siguranţei rutiere şi a greutăţilor şi dimensiunilor maxime ale anumitor vehicule rutiere.

Încălcarea Directivei privind stocurile petroliere

Comisia Europeană a decis să trimită România în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru că nu a implementat şi nu a aplicat corect Directiva privind stocurile petroliere (Directiva 2009/119/UE a Consiliului).

Conform Directivei privind stocurile petroliere, statele membre au obligaţia de a asigura menţinerea şi disponibilitatea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere pentru a garanta siguranţa aprovizionării cu resurse petroliere a Uniunii Europene.

La 20 noiembrie 2015, Comisia a reamintit României obligaţiile care îi revin în temeiul Directivei privind stocurile petroliere, printre care obligaţia de a dispune de proceduri de urgenţă şi de un plan de urgenţă în cazul apariţiei unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionare, dar şi obligaţia de a asigura un cadru clar şi eficace pentru ca operatorii să îşi poată delega obligaţiile de stocare. 

Comisia a pus în discuţie şi faptul că legislaţia română interzice utilizarea stocurilor petroliere drept garanţii reale, adică drept active oferite ca garanţie pentru a obţine un împrumut, ceea ce ar putea face mai dificilă îndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a deţine stocuri. Întrucât România nu a abordat aceste aspecte, Comisia i-a adresat un aviz motivat la 18 noiembrie 2016. Următoarea etapă, anunţată în 25 ianuarie, a fost trimiterea în faţa Curţii de Justiţie a UE.

Directiva privind stocurile petroliere trebuia transpusă până la 31 decembrie 2012.

Instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi

De asemenea, CE a trimis în judecată Malta şi România pentru neîndeplinirea obligaţiei de notificare a cadrelor naţionale de politică în temeiul Directivei 2014/94/UE referitoare la instalarea infrastructurii pentru combustibilii alternativi.

“Cadrele naţionale de politică constituie principalul instrument care asigură crearea coordonată a unei infrastructuri suficiente pentru combustibilii alternativi, inclusiv a punctelor de reîncărcare pentru vehiculele electrice şi a punctelor de realimentare pentru gaze naturale şi hidrogen. Instituirea unor astfel de cadre ajută totodată la evitarea fragmentării pieţei interne prin introducerea coordonată a combustibililor alternativi”, a informat Comisia Europeană.

Statelor membre li s-a solicitat să notifice Comisiei cadrele naţionale de politică până la 18 noiembrie 2016. Până în prezent, Malta şi România nu au dat curs acestei solicitări, deşi au primit din partea Comisiei o scrisoare de punere în întârziere şi un aviz motivat la 15 februarie, respectiv la 13 iulie 2017.

Aviz motivat din cauza pieţelor financiare

Pe de altă parte, Comisia Europeană a solicitat ca România şi alte 10 state membre să pună integral în aplicare în cadrele lor naţionale Directiva revizuită privind pieţele instrumentelor financiare (Directiva 2014/65/UE, MiFID II). A

ceastă directivă, împreună cu un regulament [Regulamentul (UE) nr. 600/2014, MiFIR], a fost adoptată în urma crizei financiare cu scopul de a contribui la realizarea unor pieţe financiare mai transparente, mai competitive şi mai integrate în UE, pentru a asigura existenţa unui volum mai mic de tranzacţii în afara pieţelor reglementate şi o mai mare protecţie a investitorilor şi a consumatorilor şi, în cele din urma, pentru a spori stabilitatea financiară. 

Directiva armonizează regimul de reglementare din UE în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice aplicabile firmelor de investiţii, pieţele reglementate, pieţele întreprinderilor mici şi mijlocii şi serviciile de raportare a datelor. De asemenea, ea stabileşte norme armonizate privind regulile de conduită în afaceri pentru serviciile de investiţii, inclusiv în cazul stimulentelor, al cerinţelor de dezvăluire a informaţiilor şi al normelor de guvernanţă privind produsele.

Cu toate că termenul-limită iniţial pentru transpunerea directivei a fost prelungit cu un an, de la 3 iulie 2016 la 3 iulie 2017, statele membre menţionate mai sus nu au transpus integral sau nu au transpus deloc normele respective în legislaţia lor naţională.

Probleme şi din cauza ITP-ului

Un alt aviz motivat a fost trimis către şase state, printre care şi România, CE solicitând transpunerea Pachetului privind inspecţia tehnică auto, adoptat în 2014, al cărui scop este de a îmbunătăţi inspecţia vehiculelor în UE şi, prin urmare, siguranţa rutieră. 

Acest pachet este format din trei directive ale UE pe care statele membre trebuiau să le transpună până la 20 mai 2017.

Cu toate acestea, până în prezent, Cipru, Republica Cehă, Germania, Irlanda, România şi Slovacia nu au făcut acest lucru sau au făcut-o numai parţial.

Greutatea şi dimensiunile maxime ale anumitor vehicule

Ultima solicitare, trimisă Ciprului, Cehiei şi României este de a comunica măsurile naţionale de transpunere a normelor europene actualizate privind greutăţile şi dimensiunile maxime ale anumitor vehicule rutiere (Directiva 2015/719/UE). Aceste norme, care privesc traficul internaţional, joacă un rol important pentru funcţionarea pieţei interne şi pentru libera circulaţie a mărfurilor în Europa.

Printre altele, directiva introduce derogări pentru vehiculele grele de marfă cu performanţe aerodinamice sporite sau pentru cele care funcţionează cu combustibili alternativi. Acest fapt oferă stimulente pentru utilizarea unor vehicule mai puţin poluante, care pot fi mai lungi sau mai grele decât vehiculele convenţionale.

Directiva ar fi trebuit să fie pusă în aplicare de statele membre până la 7 mai 2017.

Toate statele membre în cauză au acum la dispoziţie două luni pentru a notifica Comisiei toate măsurile luate pentru a asigura punerea în aplicare integrală a directivei. În caz contrar, Comisia poate trimite aceste cazuri în faţa Curţii de Justiţie a UE.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite