Ştiri economice

articolul anterior articolul urmator

Să dăm resursele din subsolul ţării proprietarilor de terenuri!

2
15 Oct 2013 00:45:53
Dumitru Chisăliţă

În cadrul unui simpozion restrâns organizat de Ambasada SUA la Bucureşti, profesorul universitar de relaţii internaţionale Walter Russel Mead, opina că un motiv pentru care românii se opun exploatării gazelor de şist: faptul că proprietarii de terenuri nu deţin şi dreptul asupra subsolului.

Fără a dezbate subiectul gazelor de şist, ci dreptul asupra resurselor care se găsesc în subsolurile României şi modul în care acestea pot să fie exploatate, vom prezenta o scurtă trecere în revistă asupra evoluţiei cadrului juridic a resurselor de petrol şi gaze şi consecinţele acesteia asupra resurselor din România.

În România, ca în mai toate statele, combustibilul lichid şi mai ales cel gazos nu s-a bucurat dintot­deauna de aceeaşi atenţie din partea cercurilor politice, economice sau financiare corespunzătoare.

O cale de a rezolva problemele asociate extracţiilor (în România) este reforma drepturilor minerale” Walter Russel Mead (13.10.2013)

În Evul Me­diu, păcura, deopotrivă cu cele mai multe dintre produsele subsolului (mai puţin aurul şi sarea) nu a făcut obiectul unor dispoziţii în materie de drept de proprietate, con­diţii de extragere etc. Numai de la începutul secolului al XIX-lea datează primele reglementări scrise, relative la proprietatea minieră. Astfel, în 1817 Codul Callimachi (art. 382 şi 509) stabilea în Moldova ca bunurile miniere aparţineau statului,  în vreme ce Codul Caragea din Ţara Românească introducea la 1818 regimul primului ocupant. Ambele coduri s-au aplicat până la 1832, când au fost înlocuite cu Regulamentele Organice. În materie de drept minier, Regulamentele au introdus - după modelul rusesc - un sistem unic de proprietate în ambele Prin­cipate: „subsolul aparţinea proprietarului suprafeţei. Au persistat deosebiri numai în ceea ce privea regimul de exploatare a minelor în cele două Principate astfel, atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, proprietarii puteau să-şi exploateze singuri mi­nele dar, dacă refuzau să procedeze la exploatarea lor, „domnia” intervenea - după scurgerea unui termen de 18 luni, respectiv 5 ani - pentru a le concesiona unei terţe persoane. Se înţelege interesul domniei în exploatarea minelor, căci ea percepea, în Moldova, o taxă egală cu a zecea parte din câştig (zeciuiala) de la exploatatori. UItimele deosebiri existente între Moldova şi Ţara Românească în domeniul regimului minier au dispărut după Unirea de la 1859. La 26 noiembrie 1864 Codul civil al lui Cuza a introdus un regim unic valabil pe tot cuprinsul statului român. Articolul 489 din acest cod prevedea: „Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui”, în privinţa normelor de exploatare, articolul 491 stipula că proprietarii subsolului urmau să se supună prescripţiilor (neprecizate) ale unei viitoare legi miniere (lege care nu s-a mai realizat). Constituţia din 1866 (art. 131) a relevat, de asemenea, necesi­tatea elaborării unei legi a minelor în România.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, bogăţiile miniere (inclusiv petrolul şi gazele asociate) ajung să se bucure de o mai mare atenţie, dat fiind rolul lor, ce nu putea fi nicicum ne­glijat, în dezvoltarea economică a statului român modern. De acum înainte, ele au format obiectul unor dispoziţii speciale - legile miniere. Este semnificativ faptul că în a doua jumătate a veacului trecut s-au depus în Parlamentul de la Bucureşti nu mai puţin de şase proiecte de legi miniere: în 1863, 1870, 1873, 1881, 1886 şi 1895. Dintre acestea numai un singur proiect de lege – cel întocmit de ministrul conser­vator P.P. Carp în 1895 - a apucat să prindă viaţă.

Legea minelor din 1895 s-a adoptat în urma unei puternice înfruntări a poziţiilor celor două partide de guvernământ din România - conservator şi liberal.

A fost introdus sistemul regalian de proprietate minieră pentru cele mai multe dintre bogăţiile subsolului (aur, argint, fier, cărbune ş.a.). În cazul petrolului şi al celorlalte şisturi bituminoase, superficiarul putea proceda cum socotea de cuviinţă, fără niciun fel de constrângere din partea statului, în pri­vinţa valorificării sau nevalorificării zăcămintelor, a condiţiilor de concesionare etc. Superficiarul nu era obligat să respecte decât acele dispoziţii din legea minelor refe­ritoare la: poliţia minieră, raporturile dintre muncitori şi concesionari, plata unor taxe miniere către stat.

„Cadrul juridic instaurat în anul 1895, privind exploatarea petrolului şi gazelor, a permis intrarea masivă a capitalurilor străine în România.”  Gheorghe Buzatu

Regimul instaurat pentru petrol la 1895 a favorizat cel mai bine intrarea capitalurilor străine în România şi, apoi, crearea unei industrii dominată aproape exclusiv de către acestea. Dispunând în mod liber de perimetrele petrolifere, proprie­tarii lor - cei mai mulţi ţărani, cu parcele între 5.000 -10.000 mp - au acceptat cu uşurinţă ofertele de concesionare ale unor persoane care, în cele mai multe cazuri, nu erau nici măcar exploatatorii direcţi, ci simpli intermediari sau traficanţi. Se cunosc numeroase cazuri în care perimetre extrem de bogate din judeţele Prahova şi Dâmbo­viţa au fost concesionate iniţial pentru sume derizorii, pentru ca a doua zi să fi fost reconcedate unor societăţi în schimbul unor avansuri considerabile.

După legea din 1895 a urmat o adevărată cursă pentru acapararea perimetrelor petrolifere particulare din România, iar capitaliştii străini au ajuns să controleze industria ţiţeiului din ţara noastră. Exploatarea terenurilor petrolifere a fost cu totul neraţională şi neeconomică. Micile parcele acaparate nu permiteau comasarea terenurilor aflate în exploatare, dar în schimb încurajau concurenţa acerbă între concesionari pentru a începe cât mai grabnic lucrările. În acest fel, fiecare concesionar nădăjduia să ,,fure" ţiţeiul din sub­solul vecinului. În afară de acestea, capitaliştii străini au folosit metode care le permiteau extragerea unor cantităţi cât mai mari, cu minimum de cheltuieli. De aceea ei au neglijat mult timp, până după Primul Război Mondial, efectuarea unor exploatări raţionale, cu sonde dispuse la anumite distanţe şi controlul permanent al presiunii gazelor în interior. Metoda cea mai utilizată a fost mult timp cea a "sondelor erup­tive". Prin asemenea metode numai o parte neînsemnată din zăcă­mintele de ţiţei era adusă la suprafaţă, restul fiind pierdut probabil pentru totdeauna.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Get0dac
17.10.2013, 09:23:00

Un proprietar de teren...pt. o suma mare pt. el, dar derizorie in realitate, poate instraina un zacamant de miliarde. Poate permite infiintarea unui lac de cianuri, care nu polueaza doar terenul sau, ci toata panza freatica pe zeci de km. Pe un teren privat se poate extrage de ex apa in cantitati industriale, secand astfel fantanile a zeci de sate....se poate pune stavilar unui rau, sau polua apa acelui rau....acest tip de decizii nu mai pot sta in puterea unui om...indiferent de cat de proprietar este el. In alta ordine de idei...exproprierea la preturi derizorii, pe criteriul interes major al statului...este un abuz extrem. De ex. unii expropriati din zona pasajului Basarab, nu au putut sa isi cumpere nici garsoniera, cu banii primiti pe casa. In acelasi timp o parcare a fost expropriata pe 1 mil de euro.....

+1 (1 vot)
Ara Brandiana
22.10.2013, 18:00:40

energy.gov/search/site/shale%20gas Pe acest site gasiti absolut toate informatiile in legatura cu exploatarea gazelor de shist in US, cu impactul social, cu impactul asupra mediului, rapoarte, despre contaminarea aerului, a apei, a cutremurelor induse, despre ce se stie si ce nu se stie inca...fotografii cum arata un put si ce trebuie sa fie in jurul sau.....informatii, rapoarte complexe.....daca se contamineaza apa, ce masuri se iau.....In fine, cam asa ar trebui sa procedeze si guvernul Romaniei - prin autoritatile sale de reglementare a energiei .....un bun exemplu de cum ar trebui sa se lucreze, ce ar trebui sa se ceara companiilor care exploateaza gaze, petrol. Departamentul de enrgie al US are si un serviciu cu specialisti in domeniu, laboratoare etc. Daca stiti l. engleza aflati f. mullte lucruri. Aceasta adresa (cu toate aceste detalii) nu o gasiti pe motoarele obisnuite de cautare. Sper sa il puteti accesa. Bineinteles, ca zacamintele subterane trebuie sa apartina proprietarilor de terenuri. Statul trebuie doar sa reglementeze prin legi extractiile.....sa faca studii de impact social si de impact asupra mediului, sa supravegheze, inspecteze, sa amendeze unde nu se respecta legislatia, sa se retraga licentele daca se incalca regulementele si multe altele. Compania sa fie obligata sa refaca zonele de extractie. Statul incaseaza impozite uriase de pe urma acestor exploatari si doar aceasta trebuie sa fie partea sa. Proprietarii, la randul llor, cu ajutorul avocatilor pot incheia diferite contracte cu companiile de exploatare.....concesioneaza terenul pentru anumite sume de bani, il poate vinde, poate incasa redevente ....si cu banii pe care ii obtine se poate reloca, oriunde ii convine, isi poate cumpara deci alta viata. Daca proprietarul terenului nu este si proprietarul zacamintelor, nu numai ca nu se va alege cu nimic. Va suferi toate consecintele .....sa locuiasca intr-un mediu poluat ....aer cu miros de metan sau de hidrogen sulfurat, nori de praf de la traficul cisternelor cu apa si camioanelor cu nisip, apa contaminata - din folosirea gresita a unor substante, prin folosirea improprie a utilajelor etc., drumuri complet distruse.....cutremurele induse (nu atat din forare) cat mai ales din injectarea unor cantitati uriase de apa in sol. Doar pentru un singur put e nevoie de 10 milioane de galoane de apa. Iar cu apa toxica ce urmeaza sa se faca. Vor exista bazine de depozitare inchise? Va fi transportata si refolosita pentru alte forari? Va ramane depozitata in gropi uriase? Guvernul nu vorbeste nimic despre aceste lucruri? Sunt luate in considerare toate aceste lucruri sau au impresia ca Chevron, Gazprom si alte companii vor veni nu numai cu echipamente dar cu toata logistica dupa ei? Deci, Get0dac.....indiferent ale cui sunt zacamintele, dumneata daca nu esti proprietarul unui teren si sa ai norocul sa aiba zacaminte de interes, nu te vei alege cu nimic, decat cu pagube, pentru ca guvernul va proceda la fel - mai ales guvernul Romaniei care nu au facut decat manarii in aceste chestiuni de exploatari.

+1 (1 vot)