Scăderea productivităţii muncii în sectorul gazelor naturale în ultimul secol

Productivitatea muncii în sectorul gazelor naturale a urmat un trend ascendent trei sferturi de secol, determinată de buna organizare, profesionalism, inovativitatea etc, urmat de o diminuare în ultimii ani. Productivitatea până în anii `90 era un indicator extrem de urmărit, iar bătălia pentru depăşirea acestuia era intensă.

Productivitatea muncii reprezintă eficienţa cu care sunt avansaţi, combinaţi, substituiţi şi consumaţi factorii ce contribuie la realizarea obiectivului. Ea se exprimă printr-un raport între rezultatele obţinute şi cantitatea ”consumată” din resursa umană.

Productivitatea muncii este un rezultat, o consecinţă a eforturilor depuse şi nicidecum o însuşire sau aptitudine. Productivitatea muncii este un excelent evaluator a capacităţii societăţilor din sectorul energetic de a obţine valori adăugate suplimentare coroborate cu o scădere semnificativă a preţurilor contribuind la creşterea standardului de viaţă al populaţiei cu acelaşi nivel a resurselor utilizate.

Productivitatea muncii are un impact important în preţul la consumatorul final.

Activitatea în domeniul gazelor, demarată în anul 1910, în România, reprezenta o activitate complet nouă, care necesita calificarea personalului pentru noua activitate şi noile tehnologii: forajul sondelor, extracţia, transportul şi distribuţia gazelor naturale.

În primii ani de activitate, productivitatea muncii era influenţată semnificativ de cunoştiinţele (cvasiinexistente) şi tehnica folosită (extrem de rudimentară). Spre exemplu pentru construirea unei turle de foraj era necesar mult personal, mult material lemnos, mult timp etc.

În activitatea de exploatare a conductelor de transport gaze, se constată la începutul secolului XX, abordări diferite. Astfel, dacă pe conducta Sărmăşel–Uioara, se folosea un linior la 6,6 km, pe conducta Copşa Mică - Mediaş se folosea un linior la 1,2 km. Deşi conductele străbăteau reliefuri relativ asemănătoarefolosirea unui număr mai mare de liniori pe conducta Copşa-Mediaş se poate datora numeroaselor defecte apărute ca urmare a construirii acestei conducte din burlane refolosite de la sondele din câmpul Copşa Mică.

Accentul care s-a pus pe productivitatea muncii după constituirea Direcţiei Generale de Gaze, şi mai ales a Centralei Industriale a Gazului Metan Mediaş. Această evoluţie s-a realizat, printr-o asiduă muncă de organizare, conducere şi control al personalului, dar şi prin dezvoltarea de noi tehnologii. În acest timp productivitatea a progresat puternic.

În perioada comunistă activitatea de distribuţie gaze s-a aflat în subordinea primăriilor. Cu toate că aceste Intreprinderi comunale de distribuţie se confruntau cu lipsa banilor pentru lucrări de investiţii şi chiar pentru lucrările de exploatare, productivitatea muncii a crescut în această perioadă faţă de perioada precedentă.

Căderea regimului comunist în anul 1989 a condus la ”neglijarea” indicatorului de productivitate a muncii în activitatea gazieră. Deşi sub motivul de creşterea productivităţii muncii în industria gazieră, incepând cu anul 1992, s-au achiziţionat echipamente, automatizări, harduri, softuri, autoturisme, autolaboratoare, autospeciale, aparatură de telecomunicaţii radio şi telefonică, GPS, GIS, telefoane mobile etc., aceasta a urmat un trend descendent.

Constatăm că productivitatea în cadrul activităţii de exploatare este similară cu cea din anul 1961, iar cea din activitatea de transport, este similară cu cea din anul 1965, în condiţiile unor dotări tehnice mult superioare.

Indicatorii de productivitate în activitatea de distribuţie a prezentat o creştere după anul 1990 şi o dimunuare a acestuia după privatizarea activitaţii de distribuţie. Cu toate acestea, apreciez că el se găseşte la nivelul anului 1986.

Indicatorului de productivitate în sectorul gazelor din România prezintă valori diferite faţă de Vestul Europei, diferenţele arătând o productivitate mult mai mică în România.