Statul ignoră o soluţie ieftină de deszăpezire

Protejarea drumurilor şi a căilor ferate cu panouri parazăpezi ar preveni blocarea traficului pe timp de iarnă. Anual, statul român pierde zeci de milioane de euro din cauză că alege deszăpezirea clasică a infrastructurii în locul unei soluţii simple care previne înzăpezirea.

Ţările din Vestul Europei, dar şi din alte colţuri ale lumii folosesc demult panourile parazăpezi pentru a-şi proteja de viscol şi înzăpezire drumurile şi căile ferate. Costurile de întreţinere ale acestora sunt estimate la 10.000-15.000 de euro pe suta de kilometri, adică a zecea parte din necesarul în varianta deszăpezirii clasice.

România, în schimb, a rămas la vechea formulă: după ninsoare vine buldozerul, plugul sau alte utilaje şi îndepărtează omătul, apoi se mai toarnă şi un strat de substanţe antiderapante. Totul la costuri de ordinul zecilor de milioane de euro pe sezon. „Din noiembrie 2009 până în februarie 2010 s-au cheltuit aproximativ 90 de milioane de euro pentru deszăpezirea drumurilor din România", afirma, la începutul acestui an, ministrul de atunci al Transporturilor, Radu Berceanu.

Citiţi şi:

Firma lui Silviu Prigoană ar putea prelungi contractul cu Primăria Ploieşti

Dacă aşa a fost, înseamnă că la fiecare sută de kilometri din cei peste 81.700 km de drumuri publice româneşti au fost cheltuiţi aproximativ 110.000 de euro cu deszăpezirea. A se compara cu cei 10.000 de euro pe suta de kilometri în varianta protecţiei cu panouri parazăpezi...

Cine va câştiga războiul intereselor?

Aţi ghicit, probabil, de ce în România statul preferă soluţia costisitoare buldozer+sare în locul parazăpezilor ieftine: firmele de deszăpezire ar pierde contracte grase, de milioane de euro, astfel că nu lasă această oportunitate să se piardă aşa uşor. Dar, de cealaltă parte, producătorii de panouri arată că numai un sfert din cei 81.000 de kilometri de drumuri s-ar preta la această soluţie, deci nu se pune problema unei concurenţe.

Dilema cea mare ar fi doar din ce material să fie realizate panourile, având în vedere că lemnul sau metalul ar fi prea tentante pentru hoţi. Deocamdată, în mod experimental, montarea de parazăpezi a fost acceptată doar de Direcţiile de Drumuri şi Poduri Bucureşti şi Ilfov. Potrivit studiilor de specialitate, pe drumurile naţionale ar fi necesare astfel de panouri mai ales în zonele cele mai expuse viscolului, respectiv Moldova, Dobrogea şi Muntenia. Mai mult, în cele şapte sau opt viscole majore care au loc în fiecare iarnă în România, s-a dovedit ineficienţa plugurilor în înlăturarea zăpezii.

Investiţia în panouri parazăpezi ar fi pe deplin justificată prin economiile la bugetele locale sau al Companiei de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), precum şi prin evitarea daunelor colaterale - oameni şi maşini blocaţi de viscol, pierderi mari pentru firme etc. Rămâne doar ca o mână fermă să impună generalizarea montării de panouri în zonele cu viscole frecvente.

Ultima oră: coadă la sarea antiderapantă

Zilele trecute, la salina din Slănic Prahova s-au format cozi imense pentru preluarea cantităţilor de sare necesare deszăpezirii. Numai de la această salină sunt livrate în ţară circa 70.000 de tone de sare pe iarnă, iar la export alte câteva zeci de mii de tone.

Cum „lucrează" parazăpezile

În ianuarie, CNADNR a emis instrucţiuni pentru  instalarea de panouri parazăpezi. Acestea pot fi din metal, lemn sau plastic, cu dimensiuni standardizate de 2x2 m, şi trebuie aşezate la 30-40 de metri de şosea sau calea ferată. Construite sub forma unor zăbrele, parazăpezile au o distribuţie a benzilor rezultată în urma unor studii hidrodinamice - mai dese spre bază şi mai rare în partea superioară - pentru a crea un efect turbionar. Efectul face ca zăpada să se aşeze în troiene în spatele panoului, nu pe şosea sau pe calea ferată.