Strategii energetice în alb şi negru

Asistăm în această perioadă la o rescriere a hărţii energetice a Europei. Acest proces început cu cca. 10 ani în urmă urmează două mari abordări, proiectele mediatice-persuasive (asistăm chiar la o sufocare cu astfel de proiecte) şi proiectele reale. Tot mai multe ţări au înţeles succesul acestei abordări şi-l joacă, bazându-se pe o resursă nelimitată: politicienii şi politrucii.

Aceste categorii sociale, ajunse în importante poziţii publice, s-a dovedit a fi cel mai bun mijloc de promovare şi răspândire a proiectelor energetice mediatice plasate Inteligent, de către cei care doresc realizarea adevăratelor proiecte. Entuziasmaţi de oportunităţile identificate, politicienii îşi suflecă mânecile şi se apucă de treabă, devenind uneltele perfecte ale construirii viitoarei, adevărate, Europă Energetică.

Analizând un recent raport ENTSOG (Asociaţia Transportatorilor de gaze din Europa), la Secţiunea Coridorul Sudic, Planul de Dezvoltare 2017-2026, mi a atras atenţia următoarea afirmaţie: „Raportul vine într-un moment în care, pe de o parte, primele proiecte mari care au fost iniţiate au intrat bine în faza de construcţie – TAP (Trans Adriatic Pipeline), iar pe de altă parte, Europa de Sud Est se confruntă cu incertitudinea creată de un număr mare de iniţiative privind proiectele regionale pentru formarea coridoarelor de gaz verticale (sud-nord), şi orizontale (est-vest)”.

Torpilarea unor proiecte şi punerea pe tapet a altora a devenit posibilă, facilă şi ieftină, în ultimul timp prin intermediul „SPA-ului politicienlior”, care dornici să arate electoratului numeroasele proiecte pe care le susţin, sunt puşi uneori în situaţia de a face jocurile altora, adesea în mod inconştient. Dacă urmărim raportul ENTSOG, nu ne rămâne decât să ne mirăm de inventarul mare al proiectelor lansate în sudul Europei.

Astfel, găsim în Europa de sud 131 de proiecte din care 20 de proiecte FID (Final Investment Decision) şi 111 proiecte non-FID (non FID –fără existenţa unui Final Investment Decision).

Regiunea sud est europeană găzduieşte atât de multe noi proiecte de transport, încât realizarea lor ar aduce capacităţi de 3-4 ori mai mari decât necesarul pieţei. Sumarizarea capacităţilor acestor proiecte este mult mai mari decât cele planificate în infrastructura din celelalte regiuni din Europa.

Pe lângă Raportul ENTSOG, în ultimul timp au apărut un număr mare de rapoarte şi sinteze întocmite de diferite agenţii de cooperare, multe liste de planuri şi intenţii. Sunt atât de multe proiecte încât inventarierea, urmărirea evoluţiei lor şi impactul asupra pieţelor este aproape imposibilă.

O întrebare care se desprinde: Cui foloseşte punerea pe piaţă atâtor proiecte concurente?

Articol apărut şi pe www.asociatiaenergiainteligenta.ro