Un semn al disperării

Este greu de spus ce poate face publicul larg pentru a scoate statul din blocaj.

Ca şi cum toate ideile venite de la minţile luminate ale naţiunii au fost deja puse în aplicare - şi fără rezultate - Andreea Vass, consilierul personal al premierului Emil Boc, a trecut la faza „Întreabă publicul”. A anunţat pe blogul personal că persoanele care vor furniza cele mai bune idei anticriză vor fi premiate cu o invitaţie la cină. Ce să fie asta? O glumă? O campanie de imagine personală? O modalitate de a recunoaşte lipsa de idei de la Palatul Victoria – sau, mai rău, faptul că soluţiile Guvernului Emil Boc nu funcţionează?

Cert este că, oricare i-ar fi fost resorturile, propunerea lansată de consilierul premierului trimite cu gândul la degringolada ce domneşte astăzi la Palatul Victoria. Este criză în justiţie. Dar şi în educaţie. La CFR. În administraţia publică. E uşor de spus că sunt efecte sectoriale ale crizei globale. De fapt, sunt semnele unei crize generale a statului.

Ce se petrece, de fapt, în justiţie, ce s-a întâmplat la CFR şi în celelalte sectoare? Ce se întâmplă cu întârzierile la rambursarea TVA către companii? Se întâmplă că statul nu-şi mai poate onora angajamentele de plată. Mai rău: nu reuşeşte să asigure, la nivel satisfăcător – nu mai mult! – servicii de educaţie şi ocrotire a sănătăţii. Nici servicii de asigurare a ordinii publice, de ocrotire a vieţii şi avutului cetăţenilor.

De asemenea, statul român nu reuşeşte să asigure accesul  unui mare număr dintre cetăţenii săi la elemente de infrastructură care constituie baza unui trai civilizat: apă curentă, canalizare, drumuri asfaltate. Şi nici nu este capabil să se autorestructureze, pentru a-şi reduce cheltuielile de funcţionare. Este foarte greu de spus ce poate face publicul larg pentru a scoate statul român din acest blocaj. Poate că, cine ştie, se vor strânge câteva idei geniale, că doar inteligenţa românească e bine cunoscută. Dar ce se va întâmpla după cină? Care vor fi mecanismele de aplicare a soluţiilor?

Cine va formula politicile şi cine se va ocupa de urmărirea efectelor acestora? Guvernul Boc nu a fost în stare să prezinte date concrete privind economiile care urmau să rezulte din aplicarea ordonanţei privind cumulul pensiei cu salariul şi nici să-şi imagineze efectele sociale şi de imagine ale acestei măsuri.

O variantă mai onestă – şi, în orice caz, mai aproape de realitate –, ar fi fost ca guvernul să invite cele mai luminate 100 de minţi ale naţiunii, pentru a formula o nouă strategie pentru România. Desigur, ar fi şi aceasta o recunoaştere a faptului că a ajuns la capătul puterilor. Dar şi a adevărului ştiut de toată lumea că rezervele de competenţă ale actualei clase politice sunt infime în faţa provocărilor momentului. Dar măcar ar fi un semn de responsabilitate.

Preşedintele Băsescu vrea să ne liniştească spunând că vom ieşi din criză odată cu lumea civilizată. Greşit. Degeaba vom aştepta să-şi revină americanii şi vest-europenii. Noi vom rămâne într-o criză perpetuă fără o viziune asupra României secolului XXI. România bâjbâie astăzi fiindcă, după aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, nu mai are niciun proiect, nu-şi mai propune nicio direcţie, niciun proiect major care să adune energiile naţiunii.

Să ne fie cu iertare, dar pentru asta nu este suficient un sondaj lansat, într-o bună dimineaţă, pe un blog roz.