Verdict: criză!

Oprirea investiţiilor publice a împins economia în recesiune

Toţi vectorii importanţi de care depinde economia românească – investiţiile publice, investiţiile străine, creditarea şi starea vremii – au evoluat nefavorabil, astfel că în primele două trimestre am avut o recesiune care riscă să se transforme într-o criză în a doua parte a anului.

Dar să vedem, pe rând, cum au acţionat aceşti vectori:

** Investiţiile publice, adică acelea pe care le iniţiază şi coordonează autorităţile, au scăzut în acest an în proporţii mai mari chiar şi faţă de cele din anii crizei, 2009-2011, respectiv cu 30%.

Sunt câteva miliarde în minus faţă de anul trecut, miliarde care ar fi angrenat sectoare întregi din economie prin comenzile necesare realizării proiectelor.

Când se lucrează la o autostradă, la o cale ferată, la o hidrocentrală etc. se lucrează automat şi la fabricarea tuturor componentelor necesare pe şantier, de la fierătanii şi betoane până la şerveţelele din cantinele muncitorilor.

A reduce fondurile sau, mai rău, a nu aloca bani pentru astfel de proiecte multiplicatoare este egal cu a sufoca o întreagă orizontală. Asta s-a întâmplat în prima jumătate a acestui an.

** Investiţiile străine, care aduc în România nu doar valuta necesară proiectelor, ci şi tehnologiile şi procedurile specifice, au scăzut şi ele cu peste 13%.

Ce i-a „speriat“ pe investitorii străini? Desigur, creşterile artificiale ale costurilor cu impozitarea (să nu uităm accizarea după o metodă nouă, care a umflat masiv sumele de plătit la această categorie de taxe, dublată de supraimpozitarea consumului de combustibil şi de introducerea impozitului pe construcţiile speciale) au fost cele mai deranjante schimbări.

Dacă în business-planul pe 2014, realizat în 2013, prognozele pe costuri le arătau investitorilor ceva, rezultatele la şase luni din 2014 le arată cu totul altceva.

Decalajul acesta dintre ce au prognozat pentru afacerea din România şi ce au obţinut din cauza instabilităţii fiscale şi legislative i-a determinat pe mulţi să se mai gândească o dată înainte de a investi aici, dacă nu chiar să se răzgândească.

** Creditarea, sursa de bani din care se demarează cele mai multe afaceri, a ajuns şi ea la cota de avarie.

Pe de-o parte, bancherii văd riscuri în aproape toate sectoarele şi sunt mai mult decât prudenţi în acordarea de credite, dar şi – de cealaltă parte – întreprinzătorii au prins o oarecare aversiune faţă de bancherii care le cer „pe mama şi pe tata“ şi caută finanţări din alte surse.

Iată un paradox: în timp ce piaţa bancară bălteşte de lichidităţi, economia reală prezintă crăpături deşertice din cauza lipsei de lichidităţi.

** Starea vremii, în sfârşit, a fost şi ea potrivnică agriculturii, iar consecinţele se vor vedea curând.

Zăpezile târzii din primăvară au îngheţat plantele aproape înmugurite, apoi ploile şi inundaţiile din vară au compromis arii largi de culturi, astfel că recolta nu va mai atinge cotele din anul-record 2013.

Şi, cum principalele componente ale infrastructurii agricole (reţelele de irigaţii, silozurile, centrele de colectare-depozitare) sunt într-o stare la fel de precară ca în anii trecuţi, nu e exclus ca scumpirea alimentelor să vină odată cu iarna.

Cam aşa au mers (a se citi stat) lucrurile în primele două trimestre, iar datele pe prima lună din al treilea trimestru nu arată redresare în sectoarele importante.

Industria nu mai creşte în ritmurile din perioada anterioară, construcţiile sunt tot pe minus, consumul avansează timid şi doar exporturile mai dau cifre încurajatoare.

Se pare că „Tigrul Europei“ din 2013 s-a transformat într-un pisoi sperios, aşa că tot mai mulţi economişti, văzând economia României în această stare, şi-au dat deja verdictul: după recesiune va fi criză.