Alba-neagra cu analfabetismul funcţional: Ministerul Educaţiei nu-l mai recunoaşte, deşi prima definiţie a acestuia a apărut în 1978

Brusc, Ministerul Educaţiei nu mai recunoaşte analfabetismul funcţional. „Nu există o definiţie, un indicator sau o valoare asociate la nivel internaţional a noţiunii de analfabetism funcţional”, susţin oficiali ai ministerului. Asta la doar câteva zile de la declaraţia ministrului Ecaterina Andronescu, care spunea că „avem 40% analfabetism funcţional” şi la 41 de ani de la momentul în care UNESCO îi dădea o definiţie.

,,Nu există o definiţie, un indicator sau o valoare asociate la nivel internaţional (OECD, COM, BM) a noţiunii de analfabetism funcţional. Cei care se referă la această noţiune fac o asociere nefondată între analfabetismul funcţional şi rezultatele elevilor la testările PISA. Conform OECD, acest termen se raportează la ponderea elevilor cu performanţe slabe la testările PISA” susţine Ministerul Educaţiei într-un răspuns pentru edupedu.ro. 

Asta deşi, cu doar câteva zile în urmă, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, spunea în contextul scandalului reintroducerii repetenţiei de la clasa I că ,,avem 40% analfabetism funcţional şi nu putem lăsa aşa acest lucru. În noua lege vom propune mai multe idei care vor fi supuse dezbaterii publice şi apoi vor intra în Parlament. Pentru fiecare etapă şcolară găsim o soluţie astfel încât copilul să facă achiziţiile etapei şcolare în care se află. Poate vara îi vom chema pe cei care nu ştiu să scrie şi să citească să recupereze“.

Ce este analfabetismul funcţional ?

Deşi Ministerul Educaţiei declară că nu există o definiţie, de fapt, prima definiţie a fost realizată în anul 1978, la conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO): ,,o persoană este analfabetă funcţional atunci când nu poate realiza acele activităţi care presupun un anumit grad de cunoştinţe pentru funcţionarea sa eficientă în cadrul grupului său social sau al comunităţii”.

O altă definiţie aparţine Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), care a definit analfabetismul funcţional în anul 1984. O persoană ,,este analfabetă funcţional dacă nu poate realiza toate acele activităţi în care se cere un anumit nivel de educaţie şi cunoştinţe pentru anagajarea sa eficientă în cadrul grupului sau comunităţii din care face parte şi totodată pentru a-i da posibilitatea să folosească cititul, scrisul şi socotitul pentru ea însăşi şi pentru dezvoltarea comunităţii din care face parte”. Ca urmare a testelor PISA, mai multe organizaţii din România, printre care şi Asociaţia Română de Literaţie  au propus introducerea unui concept nou, ,,literaţie”, care să fie echivalentul cuvântului din limba engleză, ,,literacy”. 

,,Prin literaţie sau alfabetizare funcţională înţelegem ceea ce deja ştie toată lumea şi anume capacitatea unei persoane de a lectura un text în mod cursiv, de a înţelege textul respectiv şi de a fi capabil să folosească informaţiile din text în contexe diferite de viaţă. Este o definiţie dată de către reprezentanţii noştri la Comisia Europeană. Poate nu am definit analfabetismul funcţional, dar am definit alfabetizarea funcţională. Este acelaşi lucru”, arată Liliana Romaniuc, expert în educaţie, preşedintele Asociaţiei Române de Literaţie. 

Ce spun experţii în educaţie 

Referitor la poziţia Ministerului Educaţiei, cum că se face o asociere nefondată între analfabetism funcţional şi rezultatele elevilor la testările PISA, experţii susţin că de fapt, asocierea este una corectă. ,,Este o greşeală ce spune Ministerul Educaţiei, pentru că de fapt rezultatele PISA îţi spun care este media obţinută de fiecare ţară, iar la noi analfabetismul funcţional este considerat nivelul populaţiei care obţine sub nivelul 2 la această testare”, spune Sebastian Ţoc, sociolog şi cercetător Institutul pentru Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV). 

De aceeaşi părere este şi Alexandru Manda, expert în politici educaţionale la Societatea Academică Română. ,,Este greşit să spunem că testele PISA nu ne oferă o imagine a analfabetismului funcţional. Ne oferă una chiar de ansamblu pentru că se referă la elevii care pot citi un text dar nu au capacitatea să îl înţeleagă şi să extragă informaţii din el. 42% dintre elevii sub 15 ani sunt analfabeţi functional”, explică Manda. 

,,Avem aproximativ 40% analfabetism funcţional în România. Confuzia care există e aceea că procentul nu este pe toată populaţia şcolară, ci e de fapt rezultatul la testările internaţionale PISA, care este destinat elevilor de 15 ani. Practic, testul evaluează competenţele la citire, scriere, matematică şi ştiinţe. Aproximativ 90% dintre cei care participă la testare sunt elevi de clasa a IX-a. Deci practic, când vorbim despre analfabetism funcţional vorbim strict despre un eşantion reprezentativ pentru elevii de 15 ani din România”, subliniază Sebastian Ţoc, sociolog şi cercetător ICCV Rata analfabetismului funcţional ar putea fi de fapt mai ridicată, pentru că mulţi analfabeţi funcţional nici nu ajung la liceu. 

,,Există o convenţie, când vorbim despre analfabetism funcţional ne referim la rezultatele testării PISA şi la procentul populaţiei care conţine sub nivelul 2. Aceasta se face pe 7 niveluri. Sub nivelul 2 nu ai competenţe de bază. Analfabetismul funcţional este echivalentul lipsei competenţelor de bază. La acest nivel, elevii nu pot înţelege texte de dificultate mică”, explică Ţoc, care a scris o lucrare de doctorat despre educaţie şi inegalitate socială.

Cauzele analfabetismului funcţional în România 

Ne întoarcem la aceleaşi probleme încă nerezolvate: sărăcia, lipsa măsurilor politice adecvate pentru deficitul de profesori pregătiţi şi salarizarea scăzută pentru aceştia. Unele cauze ţin de şcoală, de procesul educaţional iar altele, de mediul familial al copilului, de nivelul de educaţie şi statutul social al părinţilor.

 ,,Spre exemplu, elevii din mediul rural au rezultate  mult, mult mai slabe decât cei din urban la testele care măsoară nivelul literaţiei administrate de către noi. Aceste rezultate le observăm şi la testele naţionale. În 2017, 50% dintre elevii din mediul rural au luat la proba de matematică sub nota 5. Analfabetismului funcţional este o problemă în sistemul de educaţie românesc, diagnosticată şi de testele naţionale şi cele internaţionale, recunoscută şi care cere soluţii. Atâta vreme cât o ascundem sub preş , nu cred că ea se va rezolva. Trebuie să ne asumăm acest lucru”, susţine Romaniuc, expert în educaţie.

Indexul statutului  economic şi social, construit de către PISA arată că rezultatele şcolare sunt influenţate de nivelul familiei din care provine fiecare elev. ,,Din testele PISA rezultă că factori exteriori şcolii, cum ar fi factori ce ţin de statutul ocupaţional al părinţilor sau capitalul cultural al părinţilor sunt mai importanţi decât factorii şcolari. Practic, rezultatele PISA sunt influenţate de factori sociali. În România avem atât de mult analfabetism funcţional pentru că avem foarte un grad mare de sărăcie”, susţine Ţoc. 

Daniela Vişoianu, preşedinte Federaţia Coaliţia pentru Educaţie consideră că ,,sistemul de educaţie este inechitabil, nu oferă şanse egale: cei mai buni profesori nu lucrează cu elevii care au cele mai mari nevoi, banii nu se alocă proporţional cu nevoile elevilor, nu ale profesorilor. Prima cauză este absenteismul, lipsa de atractivitate a şcolii. 

O altă cauză este menţinerea şcolilor cu număr foarte mic de elevi, în paralel cu subfinanţarea acestora. Pentru şcolile mici este imposibil să se descurce cu finanţarea primită: ori sunt închise ori finanţarea lor este completată semnificativ prin granturi de dezvoltare, ţintite pe politicile de prevenţie a abandonului şcolar. Diferenţele sunt mari, cei bogaţi mai degrabă iau bani de la cei săraci, prin realocări a) la nivelul ISJ; b) între structurile aceleiaşi şcoli; c) pentru salariile profesorilor cu gradul didactic I şi vechime mare. Nu în ultimul rând sunt încă slab valorizate de sistem rolurile educatoarei şi al învăţătoarei - acestea ar trebui să fie cadrele didactice cu cei mai mulţi ani de formare iniţială (în România e invers, liceele beneficiază de profesori cu minim 5 ani de formare iniţială, pentru restul obligaţia este de 3 ani)”. 

Care sunt paşii de la analfabetism funcţional la literaţie

Printre măsurile pe care experţii le văd potrivite se numără formarea profesorilor, salarii mai mari pentru profesori, accentul pus pe calitatea procesului de învăţare.

,,Anafabetismul funcţional este o problemă ce ţine de inegalitate şi inechitate şi apare încă din primii ani de şcoală. Inegalităţile se dezvoltă foarte mult în învăţământul preprimar şi primar. Cea mai bună politică educaţională la momentul de faţă este ca decidenţii să se concentreze pe învăţământul preprimar şi primar. Este nevoie ca decidenţii să investească în politici sociale care să vină la pachet cu politici salariale si politici educationale pentru că doar cele educationale nu vor reduce analfabetismul functional.  Trebuie să se încurajeze participarea la educaţie, să se investească în formarea profesorilor şi salarii mai mari pentru profesori, mai ales pentru cei din învăţământul preprimar. Atenţia trebuie concentrată pe elevii din zonele dezavantajate”, consideră Ţoc.

Profesorii au nevoie de formare în domeniul alfabetizării funcţionale a elevilor. ,,Nu există în România niciun curs la nivel universitar care să îi pregătească pe profesori în direcţia aceasta. Noi derulăm un program acreditat de către Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru profesori”, susţine Romaniuc, expert în educaţie şi preşedinte al Asociaţiei Române de Literaţie. 

,,Cu cât este mai mic copilul, cu atât are profesorul lui nevoie de mai mulţi ani de formare iniţială (ideal 7 ani, mai ales pentru cei din grupurile vulnerabile, copii cu cerinţe educaţionale speciale). Iar educatorii şi învăţătorii merită respectul şi plata ca atare; ar trebui să fie în piramida recompenselor, inclusiv financiare. Din păcate decidenţii ascultă, mai degrabă, de cei care au voce în sistem - profesorii din colegiile centenare, părinţii din mediul urban, elevii din licee care sunt organizaţi în structuri de reprezentare. Fix copiii în risc, cu părinţi săraci, din comunităţi izolate, etc, nu contează pentru decidenţi”, atrage atenţia Vişoianu.

Referitor la sărăcie, Liliana Romaniuc, expert în educaţie adaugă că ,,nu putem schimba statutul socio-economic al familiei dar putem face lucruri în şcoală, la clasă. Trebuie să îmbunătăţim modul de predare şi să mutăm accentul de pe cantitate, pe calitate, să ne asigurăm că elevii înţeleg ceea ce le predăm şi ce înţeleg aceştia din clasă pentru că cel puţin 80% din învăţare are loc în clasă, nu acasă. Dacă elevul nu învaţă în clasă iar acasă are părinţi cu educaţie precară, ce şanse are copilul acela să înveţe acasă?”  

Tot despre îmbunătăţirea modului de predare şi calitatea acestuia vorbesc şi alţi experţi. ,,La clasă trebuie pus accentul pe înţelegerea textului. Elevii care au deficienţe ar trebui să fie identificaţi şi sprijiniţi în mod individual pentru ca atunci când ies din învăţământul gimnazial şi merg către cel liceal, această problemă să nu mai persiste. De asemenenea, testele pe care le dăm la clasa a II-a, a IV-a şi a VI-a pot fi structurate pe modelul testelor PISA şi rezultatele lor să fie utilizate pentru o diagnoză la nivel de şcoală, de judeţ şi la nivel naţional. În urma diagnozei să se dispună măsuri punctuale. Acum câţiva ani, Polonia a introdus un program prin care copiii de vârstă şcolară şi preşcolară primeau o carte. Soluţia pentru a îmbunătăţi gradul de alfabetizare funcţionară rămâne, în primul rând, lectura”, susţine Alexandru Manda, expert în politici educaţionale SAR. 

Nu în ultimul rând, Greta Marin, preşedinte al Asociaţiei Human Catalyst, recomandă o serie de măsuri precum alocarea echitabilă (nu egală) a resurselor, în funcţie de riscul educaţional al şcolii; recunoaşterea eforturilor şi a meritelor unităţilor de învăţământ care funcţionează în comunităţi dezavantajate; introducerea unui sistem naţional de management al performanţei în educaţie; organizarea reţelei şcolare pornind de la interesul superior al copilului; combaterea  discriminării de orice fel din educaţie (inclusiv a ”Fenomenului Brăila”) şi crearea sistemelor integrate de servicii publice pentru copii.  

Imaginea de ansamblu este deocamdată gri, cu probleme stringente şi cu propuneri de măsuri multe dar neadecvate. ,,Educaţia este la această oră subfinanţată: prea puţini bani în general, prea puţini în particular pentru învăţământul preuniversitar, prea puţini de la bugetul de stat, prea puţini de la bugetele locale, insuficienţi pentru un sistem echitabil de salarizare, insuficienţi pentru alte cheltuieli, de la formarea cadrelor didactice până la costuri curente de întreţinere pentru clădiri” conchid experţii Societăţii Academice Române.