În 2008 am copiat la Bac. Pentru că am putut. Ce s-a schimbat până în 2014?
0„De unde atâtea lucrări identice?”era întrebarea care se lansă din studiourile TV. Era vara lui 2008 şi metodologia cu 100 de variante de subiecte pentru fiecare materie la bac, publicate cu câteva luni înainte de examen, îşi trăia gloria. Toţi se fereau să dea răspunsul magic. Aşa că am scris cu frustrare un text despre cum am copiat şi cum au decurs lucrurile la bac. Voiam să i-l trimit lui Robert Turcescu. Nu i l-am mai trimis. Îl public aici.
Pentru cine nu mai ştie cum stăteau lucrurile în 2008, după ce Ministerul Educaţiei publica cele o sută de variante de subiecte, editurile le republicau rapid, împreună cu nişte propuneri de rezolvări. Rezolvările alea ajungeau pe foile de examen. „Cum oare este posibil?”, se întrebau în continuu moderatorii şi invitaţii lor. Am scris textul de mai jos cu frustrare, dar mi-a fost frică la 19 ani să-l public - poate nu mă mai primeau la facultate, poate i-aş fi vexat pe profesorii care îşi făcuseră datoria şi pe care îi respectam. Iată deci textul, într-o variantă mai scurtă şi puţin editat pentru claritate. Pentru cine e interesat numai de chestii actuale, puteţi da scroll până mai jos, să vedeţi ce spun doi liceeni despre copiat la bacul de anul ăsta.
<strong>BACUL 2008</strong>
Scopul acestui text, scris pe muzica inquisitive a lui Erikah Badu, departe de a fi unul agresiv, este doar de a-mi exprima mirarea vis-a-vis de inocenţa cu care jurnaliştii îşi pun întrebări în ceea ce priveşte examenul de Bacalaureat de anul acesta. Mi-este destul de jenă de această prefăcatorie colectivă. Să vă spun, deci, ce a însemnat „fraudarea examenului de Bacalaureat" în capitala unui judeţ de munte. Nu este nimic comic, nici măcar spectaculos sau cu plăcute întorsaturi de situaţii.
E drept, trebuia să mă aştept - mi se spusese deja totuşi că „BAC-ul e doar o formalitate", că „toata lumea trece", ba chiar am primit de la profesori şi „Învăţaţi, învăţati, şi când ajungeţi acolo, copiaţi". Sincer, chiar am sperat că se va putea mişca măcar puţin, cât să permită relaxarea spiritului. Dar, la final, modul în care acest examen s-a desfasurat m-a lăsat un pic descumpănită.
PROBELE ORALE
Pentru a răspunde la una din întrebările de-a dreptul delicioase şi candide ale unor prezentatori de la Realitatea – „Cum sunt posibile asemenea diferenţe între notele de la oral (foarte mari) şi cele de la scris (uneori, mici)?" - o să încep cu descrierea desfăşurării probelor orale. Acestea sunt, cum ziceau profii mei, numai nişte formalităţi: la liceul meu, foarte mulţi dintre elevii de la cursurile normale au luat 10.
„Doamna, păi nu mai termin şi eu de zis? " „Nu, nu mai am chef". „Sărumâna!",
Mi-a fost teamă de proba orală, mă aşteptam la ceva serios, riguros şi strict. La română am fost penultima în sala mea. Examinatoarele erau foarte plictisite şi agresive. Ţipau la candidati şi treceau zăpăcitor de la un subiect de pe bileţet la altul. Toate, numai pentru a-i intimida puţin pe elevi şi a le da apoi 10, de rămânea fiecare, pe rând, mască. În atmosfera asta, n-am mai putut să mă chinui să mă gândesc la subiecte. Am ajuns în faţa comisiei şi mi-am dat seama ca în textul pe care îl pregătisem pe ciornă erau niste repetitţi grosolane, de care mi-era jenă. Dar examinatoarelor nu le-a păsat. Mi-au dat şi mie zece. După mine, ultimul candidat, un tip de la fără frecvenţă, a spus trei propoziţii şi apoi l-au oprit. „Doamna, păi nu mai termin şi eu de zis? " „Nu, nu mai am chef". „Sărumâna!", a zis fericit tipul. Îi puseseră 8.
Apoi a venit proba de limbă străină. Înainte de bac, nu mă interesa dacă la clasă cei care nu ştiau să spună două cuvinte într-o limbă străină reuşeau, totuşi, să ia note mari. Dar la BAC, dacă am acceptat că toată lumea ştie să lege cinci fraze în română, ştiu sigur că nu toata lumea o poate face în engleză. Dar, din nou, pe merit, pe nemerit, mai toată lumea a luat 10.
Poate vă întrebaţi de ce? De ce atâţia 10 la oral pentru unii care nu merită ? Părerea mea e: ca procentul de promovabilitate să se ridice şi să „dea bine”. Aşa cum văd eu, dacă nu ştii nimic şi de-abia te descurci la scris, tot scoţi un 8 ca medie generală. Mediile de 8 la BAC se construiesc, în general, după cum urmează: 10 + 10 + 10 (oral + oral + sport) + 6 +6 +6 (probele scrise) / 6 = 8. Şi asta, dacă n-ai avut baftă să poţi să copiezi la scris.
PROBELE SCRISE
Cu toată discuţia despre diferenţa dintre notele de la oral şi cele de la scris, totuşi, anul ăsta mulţi au luat note mari şi la scris. Cum? Simplu, hai că explic pas cu pas.
Elevii au fost chemaţi la ora 8 în săli. Înainte ne-au pus să ne lăsăm bagajele într-o încăpere. Dar de fapt, cam fiecare a putut să ia cu el cartea cu variatele rezolvate, pe care a transportat-o pe semi-şustache la baia de la etajul sălii unde era repartizat. În plus, şi-au mai păstrat şi telefoanele, băgate în sutien sau în slip.
Au aşteptat o oră cuminţi în bănci şi pe la 9 au primit SMS-uri de la mamele lor cu numerele variantelor extrase – care se anunţă live la TV. Până la 10 au avut timp meargă la baie, să-şi deschidă cartea lăsată acolo şi să citească de cinşpe ori subiectele şi rezolvarea. Alţii au rupt direct paginile cu rezolvările din carte, le-au luat cu ei în clase şi şi-au umplut ciornele. Am râs 10 minute de o fată pe care am întâlnit-o la baie, disperată că nu mai avea după ce copia, pentru că o altă elevă rupsese deja din cartea ei, lasată ascunsă în baie, fix paginile cu rezolvările variantelor extrase. Alţii au folosit timpul de la 9 la 10 să îşi scoată discret de de pe sub haine variantele şi rezolvările trase la xerox super mic.
La 10 au venit subiectele într-un plic sigilat. Asta cu sigilarea plicurilor mă face să mor de râs, nu alta. În fine, s-au împărţit în sfârşit oficial subiectele. Din momentul ăla am avut la dispoziţie trei lungi, lungi, lungi ore, în care, mai pe ascuns sau mai lejer, s-a putut copia. A fost aşa plăcut şi relaxant, zău, mărturisesc.
N-am avut nicio jenă să copiez, sunt destul de desteaptă să îmi dau seama că la cum copia toată lumea, cu tot învăţatul meu mi-aş fi tăiat singură craca de sub picioare, în sensul că elevi mai puţin pregătiţi decât mine ar fi luat note mai mari pentru că au copiat şi eu nu. Au fost vreo doua fete cu mine în sală care refuzau să se uite pe variante, deşi toata lumea le avea. Acest gen de corectitudine mi s-a părut stupidă, m-a înduioşat şi mi-a adus aminte cam ce poziţie aveam şi eu când am dat capacitatea. În fine, am copiat nuanţat şi în slujba logicii mele. Am luat note mari. N-am nicio remuşcare.
Dacă la oral ţine de voi, de cum veniţi îmbrăcaţi şi de ce impresie faceţi, la scris ţine numai de profesorii supreveghetori.
PROBA F
Proba F acum, ca desert. Pentru unii scris, în acelasi regim explicat mai sus, pentru majoritatea, proba de sport. Mică digresiune pe marginea aspectului vestimentar. Este aşa: la oral vii îmbrăcat cu hainele tale cele bune, cele cu care, daca ai fi catolic mic american, te-ai duce duminica la biserică. La scris mergi in adidasi, relaxat - supraveghetorii sunt prietenii tăi - în tricouri largi, sau în orice haine îţi permit prin designul lor să ascunzi cărţi şi copiuţe.
Unii profesorii de sport sunt nişte tipi care, deşi nu mai pot alerga, pot încă să privească.
Dacă eşti fată, la proba F la sport trebuie sa te aranjezi din nou. Pantaloni scurti, bluziţe mici, unii profesori de sport sunt niste tipi care, deşi nu mai pot alerga, pot încă să priveasca. Pe mine asta chiar ma dezgustă, dar este un mare adevăr. Înainte de profa F, unele dintre colegele mele care dădeau la sport au făcut o mică sesiune de cumpăraturi: toate şi-au luat pantalonasi din aia până sub fese. Note la sport ? Numai peste 9.50.
Mediile generale la Bac cam la fel.
Nimic din ce am povestit până acum nu are în mintea mea valoare de breaking news. Mirarea voastră despre lucrările identice la Bac e… desuetă, indignarea voastră este ridicolă, mi-e jenă, mi-e jenă. Pentru că atunci când se vorbeşte despre frauda la BAC, trebuie abordat subiectul ca fiind statul quo-ul pe care toată lumea îl îmbrăţisează.
BACUL 2014
În textul meu din 2008 încercam vorbesc despre ceva nespus – era un tabu să aduci vorba de copiat, status quo-ul legat de fraudă era îmbrăţişat pe tăcute. Cei de-a doişpea care ajungeau să treacă examenul prin copiat nu le spuneau generaţiilor următoare că aşa am trecut Bacul. Nu le spuneam părinţilor. Dar părinţii ştiau. Părinţii nu spuneau rudelor. Dar rudele cam ştiau. Şcoala nu spunea nimănui, media făcea aluzii sau îi trăgea mirări. Dar toată lumea ştia.
Reformele legate de desfăşurarea Bacalaureatului au spart acest tabu. (Yes!) Semnalele pe care le primim din media vorbesc despre un proces de reaşezare a lucrurilor: pe-o parte ştiri despre camerele de luat vederi, pe alta arestarea preventivă a adjunctului şefului Inspectoratului Şcolar Arad pentru luare de mită. Am vrut deci să aflu cum au stat anul ăsta lucrurile pe teren, la fostul meu liceu din capitala unui judeţ de munte. Am vorbit cu Oana şi Andrei, doi liceeni care tocmai ce-au terminat cu bacul.
PROBELE SCRISE
Adriana: „Învăţaţi, învăţaţi şi când ajungeţi acolo, copiaţi” - cam asta ne-au zis nouă profii în clasa a douăsprezecea, înainte de BACUL 2008, când am dat eu. Care au fost mesajele legate de BAC şi copiat pe care le-aţi primit voi de la profi anul ăsta?
Andrei: Au insistat foarte mult pe cât de serios este examenul acum că sunt camere, că şansele să copiezi sunt nule, ceea ce aşa a şi fost. Prezenţa camerei acolo şi sentimentul că orice mişcare este înregistrată îţi taie elanul.
Prezenţa camerei acolo şi sentimentul că orice mişcare este înregistrată îţi taie elanul.
Oana: Am fost cam stresaţi de profesori anul acesta. Toţi se ţineau de capul nostru să învăţăm cât mai mult ca să avem un viitor strălucit şi să nu cumva să copiem. Noua ni se părea enervant pentru ne reperau în fiecare zi aceleasi lucruri, dar când am ajuns în ultima luna am intrat în panică. Eu, cel putin, nu învaţasem nimic pâna atunci şi m-am speriat când am vazut cât am de recuperat. Din punctul meu de vedere, acest mesaj [„nu copiaţi”, n.r.] ne-a fost transmis deoarece am avut profesori cărora le-a păsat de noi, de viitorul nostru şi nu voiau să picăm bacul dintr-o prostie. Eu cred că dacă gândeşti puţin logic, chiar dacă nu înveţi mare lucru, poţi lua bacul şi fără copiat.
Din punctul meu de vedere, acest mesaj [„nu copiaţi”, n.r.] ne-a fost transmis deoarece am avut profesori cărora le-a păsat de noi, de viitorul nostru şi nu voiau să picăm Bacul dintr-o prostie.
Adriana: La noi, la scris, am fost lăsaţi în mod evident să copiem - cei care prindeau vreun prof supraveghetor strict erau cam excepţiile nenorocoase. Care a fost atmosfera la probele scrise, gândindu-te şi la camere, şi la profii supraveghetori?
Oana: Eu nu am avut nici o problemă cu camerele, nu mi-au creat niciun fel de emoţie şi m-am concentrat pe examen. Am avut noroc de profesori supraveghetori foarte de treabă, chiar înainte de a primi subiectele făceau glume şi povesteau de când au dat dânsii bacul. Nu ştiu daca ne-ar fi lasat să copiem pentru că nici nu am încercat, cel putin eu. Sincer, nu am auzit pe nimeni spunând că a copiat. Probabil au fost persoane care cel putin au încercat să copieze, dar nu cred că au reuşit.
Andrei: Supraveghetorii au fost foarte ok, neaşteptat chiar. Dar camere sunt alea care te fac să reconsideri ideea de a copia. De exemplu am avut o tentativa de a o întreba pe o colegă în ce an a apărut Testament de Tudor Arghezi şi după m-am gandit mai bine şi am zis lasă :)).
Adriana: „foarte OK”, adică simpatici, amiabili, dar netolerând copiatul, cam aşa?
Andrei: Exact aşa. De la bun început şi-au spus discursul despre cum să nu copiem şi cum vom fi daţi afară etc. etc. Cred că politica fricii promovată tot anul ăsta şi-a facut efectul. Ideea că ai putea fi dat afară din bac pentru tentativa de copiat a speriat pe mulţi. Cred că în sfârşit suntem pe drumul cel bun.
PROBELE ORALE
Some things never change.
Adriana: OK. Acum despre probele orale. În experienţa mea, la oral notele de 10 s-au dat foarte uşor. În ce măsură simţiţi că s-au petrecut lucrurile similar anul ăsta? Aţi resimţit stricteţe în desfăşurarea examenului şi în notare la oral?
Andrei: Nu. Some things never change. Pe listele afişate cu o zi sau două înainte elevii erau repartizati în ordine alfabetică şi era precizată ora la care se intra. Ultimul elev era programat undeva în jurul orei 7, dar probele s-au miscat foarte repede şi au fost gata la ora 1-2. A fost stupid, zic eu, adică noi cei care eram la şcoală îi sunam pe cei care erau programaţi mult mai tarziu să vină mai repede, că vor examinatoarele să plece acasă. Iar notele au fost aproape in totalitate de 10. Mă rog, calificative, toţi au fost „experimentaţi”, sau aşa ceva.
Oana: Şi mie mi s-a părut că s-au dat destul de uşor notele maxime, dar nu pot spune neapărat că nu au fost pe merit. Eu nu am resimţit stricteţe în desfăşurarea examenului chiar deloc, profesorii au fost foarte ok, am purtat o conversaţie frumoasă şi am fost notată pe merit, cred eu.
Adriana: În ce măsura poţi să confirmi ce povesteşte colegul tău despre decalarea programărilor la oral ?
Oana: Mai mult sau mai puţin adevărat...Într-adevăr ritmul a fost puţin mai rapid, dar asta nu înseamnă că nu s-a evaluat cum trebuie. Eu spun doar ce am văzut cât timp am fost prezentă, nu ştiu ce s-a intamplat cu ceilalţi. Eu am plecat dupa ce am fost evaluată, însemnând în jurul orelor 10-11, nu mai ştiu exact. Prin urmare, nu ştiu când s-au terminat.
Adriana : Când am dat eu bacul nu exista proba de competenţe digitale. Cum funcţionează evaluarea la competenţele digitale? Se face în laboratorul de info? Cum şi la ce vă testează?
Andrei : În laboratul de info. Se testeaza tot ce înseamnă Microsoft Office, Web, HTML şi Windows, plus întrebări despre partea de hardware a calculatorului. 90% din test se dă pe calculator, iar restul de 10% în scris.
Adriana : Cât de în serios e luată această probă în mentalul colectiv de elev de clasa a douăsprezecea ?
Andrei: Elevul nu ia in serios nicio probă de bac în afara celor 3 scrise pentru că i s-a băgat în cap că toată lumea trece la orale, ceea ce e adevărat.
Oana a ţinut să le mulţumească profesorului ei de română şi profesoarei istorie „pentru efortul pe care l-au depus sa ne aducă pe drumul cel bun şi chiar pentru exigenţa lor, căci fără exigenţă probabil că nu am fi reuşit.”
#amcopiatdarnumaifac
În anul 2008, promovabilitatea la bacalaureat a fost de aproximativ 77%. 87 de eleve şi elevi au luat bacul cu 10, şi aproximativ 20% au luat note mai mari de 9. Nu sunt mândră că în clasa a douăsprezecea credem că a copia şi eu e singurul lucru deştept pe care îl puteam face. Cred însă că sistemul cu variantele era făcut pentru a încuraja frauda.
Rezultatele înainte de contestanţii, publicate astăzi, arată că rata de promovabilitate la bacalaureatul 2014 este de aproape 62 de eleve şi elevi au luat bacul cu 10. Diferenţele reflectă faptul că frauda la scris este impiedicată şi că elevii iau note mai pe merit.
În schimb, 67,01% dintre candidaţi au luat calificativul maxim „experimentat” la proba orală de limba română, 21,53%, calificativul avansat, 9,16%, calificativul mediu. Asta înseamnă că examinatorii au apreciat că 97,7% au avut cunoştiinţe cel puţin medii (ce înseamnă asta – nota 7-8?) de limba şi literatura română şi numai 0,3% de „începător”. Deci, în continuare, rezultate bune obţinute foarte uşor la oral. Să ne bucurăm între timp - nu din motive sportive, ci legate de corectitudine şi feminism - că sportul a fost eliminat din lista de probe notate la bacalaureat încă din 2010.
Se încarcă comentariile...
