Înapoi la „profesionale“

Programele profesionale oferă şansa de a învăţa o meserie care asigură un loc de muncă şi în perioada de criză economică

Multe universităţi americane au înfiinţat cursuri prin care studenţii sunt pregătiţi pentru meserii; şi în România, şcolile profesionale au fost reînfiinţate din toamnă

Educaţia poate reprezenta pentru oricine o şansă de a trăi decent chiar şi într-o perioadă de criză economică profundă, sugerează un articol publicat recent de ziarul „The Washington Post". Multe dintre slujbele care au contribuit la raportul favorabil preşedintelui Obama privind scăderea şomajului au fost ocupate de oameni care au avut curajul s-o ia de la capăt şi să înveţe o meserie nouă, chiar dacă aceasta nu are nicio legătură cu fosta lor carieră.
Aceasta este şi povestea pe care o spune Mike Rose, un apreciat profesor de ştiinţe sociale al UCLA (University of California, Los Angeles). El pledează pentru un nou rol al învăţământului superior în viaţa socială şi politică a ţării şi dă ca exemplu cursurile de scurtă durată demarate de numeroase universităţi americane, care dau o nouă şansă la viaţă decentă celor care nu-şi mai găsesc locul în actuala piaţă a muncii din SUA.

Bunele maniere, la spital
Mike Rose descrie plastic mai multe astfel de programe, între care unul pregăteşte asistente medicale. „Capătul patului de spital este ridicat, astfel că manechinul este aşezat în poziţie şezând, cu gura deschisă. În stânga e un suport pentru perfuzii; în dreapta se află o masă înaltă şi o tavă. La picioarele patului e un scaun pentru vizitatori, iar agăţat de tăblie se găseşte buletinul medical al pacientului. Aceasta este camera de simulare pentru studenţii care se pregătesc să devină asistenţi medicali. Aici îşi fac exerciţiile privind administrarea de medicamente ori monitorizarea semnelor vitale. E zi de examen, iar doamna Green, profesoara, stă în spatele unei perdele şi-i urmăreşte pe studenţi pe un monitor", povesteşte Rose.
Molly, una dintre studente, este prima care trebuie să interacţioneze cu pacienţii. Doamna Green îi explică situaţia: pacientul, o femeie, este programată pentru o tiroidectomie (operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează parţial sau total glanda tiroidă).
„Molly este în al doilea semestru al programului de studii de patru semestre şi ascultă indicaţiile cu braţele încrucişate. Apoi dă din cap, zâmbeşte şi iese din spatele cortinei, în camera de spital.
«Bună dimineaţa, doamnă, eu sunt Molly, asistenta dumneavoastră pentru azi. Îmi pare bine să vă cunosc. Cum vă simţiţi?»
«Ei bine», răspunde instructoarea pentru pacientă, «n-am mai avut nicio operaţie până acum şi sunt cam speriată».
«Am înţeles. Aveţi întrebări pentru mine?»
Pacienta: «La ce ar trebui să mă aştept după operaţie?».
Molly: «Veţi fi obosită şi va fi greu să înghiţiţi. Vă vom ţine deci ridicată şi vă vom monitoriza».
Pacienta: «Pentru ce?».
Molly: «Vom fi atenţi să nu apară vreo infecţie, dar şi că vă veţi drena frumos după intervenţie».
Pacienta mai spune că doctorul i-a explicat unele lucruri, dar le-a uitat, şi începe s-o întrebe pe Molly despre caracteristicile bolii. Deşi Molly ştie câte ceva despre afecţiunea pacientei, îi scapă mai multe simptome şi promite că va reveni cu detalii", relatează profesorul american Mike Rose.
„Examenul s-a încheiat. Molly se duce să discute cu profesoara. E supărată şi-i tremură mâinile: «Am studiat totul, mai puţin asta!». Doamna Green îi spune însă că s-a descurcat bine, că modul de a trata pacienta a fost ireproşabil, dar că ar trebui să citească mai mult despre afecţiunea în sine. Cu toţii, profesoară şi studenţi, se duc apoi într-o altă încăpere, să urmărească filmarea examenului şi să discute ce a făcut bine Molly şi ce nu.
Astfel de programe profesionale au apărut în ultimii doi ani pe lângă mai toate marile universităţi americane şi pregătesc studenţii pentru meserii precum asistente medicale, specialişti în construcţii, mecanici auto sau chiar designeri de modă. E un prim pas pentru a intra în aceste lumi cu tradiţii vechi, practici complexe şi standarde de excelenţă ridicate. Unii studenţi se înscriu la aceste programe imediat după liceu, dar cei mai mulţi au avut alte ocupaţii, au fost şomeri, ori pur şi simplu s-au ocupat în ultimii ani cu creşterea copiilor. Succesul acestor programe scurte universitare e deja demonstrat: 60% din asistentele medicale noi, de exemplu, au fost studente în cadrul lor. În orice caz, toţi cei care vin speră într-un loc de muncă mai bun şi, cu puţin noroc, într-o carieră cu o oarecare stabilitate", explică Mike Rose, citat de „The Washington Post". Iar rapoartele privind economia americană se îmbunătăţesc.

„Unii studenţi se înscriu la aceste programe imediat după liceu, dar cei mai mulţi au avut alte ocupaţii, au fost şomeri, ori s-au ocupat cu creşterea copiilor.“

Mike Rose, profesor de ştiinţe sociale

Cât valorează educaţia în criză

Criza economică globală, despre care tot vorbim - şi o trăim - deja de peste patru ani a afectat grav nu doar statele europene care nu şi-au chibzuit cheltuielile, dar şi cea mai mare economie a lumii, cea din Statele Unite. Americanii sunt atât de preocupaţi de starea economiei lor, că acest subiect a acaparat aproape cu totul campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie. Cele mai noi cifre par să fie de partea preşedintelui în funcţie, Barack Obama, care candidează pentru un nou mandat: pentru prima dată din ianuarie 2009 încoace, rata şomajului a scăzut la începutul toamnei (puţin) sub pragul de 8% din populaţia activă, ceea ce înseamnă totuşi aproape 13 milioane de oameni care se bazează pe ajutorul social pentru a supravieţui. În acelaşi timp, economia americană continuă să raporteze creşteri modeste, de 1,3% în al doilea trimestru al anului, faţă de primele trei luni din 2012, dar măcar nu se înregistrează un al doilea val al recesiunii, cum prevedeau mulţi analişti economici la începutul anului. Toate acestea, în condiţiile în care sectoare întregi ale economiei americane au suferit contracţii fără precedent în ultimii patru ani. Iar oameni care aveau slujbe bune înainte de criză au constatat că abilităţile lor nu mai valorează mare lucru dacă nu mai au unde să le pună la treabă.

Scolile româneşti de meserii

Şcolile profesionale - cum se numesc la noi aceste cursuri unde se învaţă o meserie - au reapărut şi în România, din acest an şcolar, aşa cum era prevăzut în Legea educaţiei intrată în vigoare la începutul anului trecut. Şi chiar cu un oarecare succes, deşi în ultimele decenii ne obişnuiserăm ca orice muncitor necalificat să aibă „măcar" Bacalaureatul. Peste 12.500 de elevi s-au înscris în acest an la cursurile şcolilor profesionale, dintre care cele mai căutate sunt cele care pregătesc mecanici auto şi diverse meserii din domeniul lemnăriei.
„Cursurile durează doi ani, din care practica înseamnă 60% în primul şi 75% în cel de-al doilea", explică Oana Badea, fost secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar, în prezent diriginte chiar la o astfel de clasă, la Colegiul Tehnic Aiud, judeţul Alba.
Ea spune şi că „elevii care au venit aici se simt mult mai bine cu programa din care teoria a fost redusă astfel încât să se potrivească strict cu nevoile meseriei pe care o învaţă. Nu mai fac decât o oră de matematică pe săptămână". Dar şi numărul celor care chiulesc a scăzut.
În plus, toate clasele profesionale au fost înfiinţate doar dacă au apărut partenerii privaţi, firmele care au anunţat că ar avea nevoie de mână de lucru bine pregătită şi care îi primesc pe elevi pentru practică sau chiar în producţie. „Astfel, mulţi dintre elevii care început şcoala profesională în septembrie o vor încheia nu doar cu o diplomă care să le ateste pregătirea, dar şi cu o şansă de a se angaja imediat după încheierea cursurilor. În plus, cei care vor împlini 16 ani între timp vor putea lua la vară joburi temporare plătite", precizează Oana Badea. Un lucru important pentru copiii care provin din familii sărace şi care vor să muncească.
După doi ani de recesiune drastică şi după tăieri fără precedent la capitolul cheltuielilor bugetare, economia României a crescut anul trecut cu 2,5%. La fel ca în Statele Unite, pe fondul agitaţiei politice, avansul a încetinit semnificativ în acest an, până la o creştere de numai 0,5% în al doilea trimestru faţă de primele trei luni, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Spre deosebire de americani, şi cu toate că ne pregătim şi noi de alegerile parlamentare, rareori auzim însă subiecte legate de starea şi mersul economiei în dezbaterea publică.