Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Şcoală cu cap, din drag de copii şi de ţară. Aţi ghicit: Finlanda

7
11 May 2014 11:42:22
Marian Staş
O organizaţie cu cap:Finnish National Board of Education
O organizaţie cu cap:Finnish National Board of Education

O vorbă veche spune că prostia e şchioapă fără sufletul său pereche. Fudulia, adică. În speţa conversaţiei despre nevoia acută a schimbării paradigmei Educaţiei în România, fudulie înseamnă şi refuzul obstinat de a ignora resurse de top, chiar când ele se oferă, generos, public. Ca, de pildă, comoara aflată la un click distanţă, despre cum e gândită, proiectată şi funcţionează şcoala finlandeză, etalon al educaţiei în lumea întreagă.

Să ne înţelegem, mai întâi. Acum, când scriu, nu doresc să compar modelul educaţional finlandez cu altele din lume. Subliniez, doar, faptul că Finlanda - ţară cu scaun la cap – îşi gândeşte, proiectează şi pune în fapt şcoala de care are ea nevoie, nu şcoala care să fie premianta clasei globale. Finlanda a construit un proces strategic, structurat organic prin care a pus şcoala înaintea societăţii şi a consacrat-o drept resursă de grad zero pentru propăşirea ţării. Pe cale de consecinţă, arhitectura de ansamblu a sistemului public al educaţiei are noimă, e armonioasă şi, mai ales, este formă cu fond. Începută serios şi vizionar în anii ‘70, schimbarea paradigmei Educaţiei continuă acum firesc, focalizată deja pe orizontul 2020 şi mai departe.

Finnish National Board of Education (FNBE) este agenţia naţională de dezvoltare responsabilă pentru învăţământul primar, secundar, educaţia adulţilor şi formare profesională. Ministerul Educaţiei şi Culturii are jurisdicţia asupra învăţămîntului superior. În 2011, FNBE şi-a publicat strategia ca organizaţie. Iată documentul: „Learning and Competence 2020”.

Iată modelul educaţional finlandez, ca să ştim despre ce vorbim:

Chart of Finnish education system

În şase paragrafe limpezi ca lacrima, FNBE transmite coordonatele fundamentale pe baza cărora pune în fapt viziunea modelului educaţional finlandez: equal opportunities to high-quality education (oportunităţi egale pentru educaţie de calitate înaltă). Iată enunţurile:

Equal opportunities to high-quality education / Oportunităţi egale pentru educaţie de calitate înaltă

The main objective of Finnish education policy is to offer all citizens equal opportunities to receive education. The structure of the education system reflects these principles. The system is highly permeable, that is, there are no dead-ends preventing progression to higher levels of education.

Obiectivul principal al politicii educaţionale finlandeze este să ofere tuturor cetăţenilor oportunităţi egale pentru a primi educaţie. Structura sistemului educaţional reflectă aceste principii. Sistemul este foarte permeabil, în sensul că nu conţine blocaje (fundături) care să împiedice avansarea către nivelurile superioare ale educaţiei.

The focus in education is on learning rather than testing. There are no national tests for pupils in basic education in Finland. Instead, teachers are responsible for assessment in their respective subjects on the basis of the objectives included in the curriculum.

Focalizarea în educaţie este pe învăţare, mai degrabă decât pe testare. În Finlanda nu există testări naţionale pentru elevi, în cadrul educaţiei de bază. În schimb, profesorii răspund de evaluările aferente disciplinelor lor de specialiate, pe baza obiectivelor incluse în curriculum.

The only national examination, the matriculation examination, is held at the end of general upper secondary education. Commonly admission to higher education is based on the results in the matriculation examination and entrance tests.

Singura examinare naţională, examinarea de „înmatriculare”, are loc la sfârşitul educaţiei secundare superioare.

Governance has been based on the principle of decentralisation since the early 1990s. Education providers are responsible for practical teaching arrangements as well as the effectiveness and quality of the education provided. Local authorities also determine how much autonomy is passed on to schools. For example budget management, acquisitions and recruitment are often the responsibility of the schools.

Guvernanţa (educaţiei) s-a bazat pe principiul descentralizării încă de la începutul anilor ’90. Furnizorii de eduaţie răspund de aranjamentele practice ale predării, precum şi de eficienţa şi calitatea educaţiei oferite. Şi autorităţile locale determină câtă autonomie transferă şcolilor. De pildă, managementul bugetului, al achiziţiilor şi al recrutării personalului sunt adesea în responsabilitatea şcolilor.

Polytechnics and universities enjoy extensive autonomy. The operations of both polytechnics and universities are built on the freedom of education and research. They organise their own administration, decide on student admission and design the contents of degree programmes.

Politehnicile şi universităţile se bucură de autonomie extinsă. Coordonatele operaţionale ale politehnicilor şi universităţilor sunt construite pe libertatea de educare şi cercetare. Acestea îşi organizează propriile modalităţi de administrare, decid cu privire la admiterea studenţilor şi la conţinutul programelor de studii.

Most education and training is publically funded. There are no tuition fees at any level of education. In basic education also school materials, school meals and commuting are provided free of charge. In upper secondary education students pay for their books and transport. In addition, there is a well-developed system of study grants and loans. Financial aid can be awarded for full-time study in upper secondary education and in higher education.

Educaţia şi formarea profesională sunt finanţate public, în majoritate. Nu există taxe de studii la niciun nivel al educaţiei. În educaţia de bază sunt asigurate gratuit materialele şcolare, hrana şi transportul de acasă la şcoală şi invers. În educaţia secundară superioară, elevii plătesc pentru manuale şi transport. În plus, există un sistem bine dezvoltat al burselor şi împrumuturilor de studii. Sprijinul financiar poate fi acordat pentru studii complete în învăţământul secundar superior şi în învăţământul superior.

Din pagini deştept gândite infografic, aflăm detalii despre lucruri esenţiale, cum ar fi:


Cât despre arhitecturile curriculare specifice, ele sunt la vedre, descrise pe îndelete, clar şi cu viziune:

Noi ce cusur avem?

Ce ne ţine să ne pese cu adevărat, la fel de mult, de copiii noştri şi de România, precum le pasă finlandezilor de copiii lor şi de Finlanda?

Ce ne ţine să comportăm cu adevărat vizionar şi profesionist atunci când vine vorba despre Proiectul de Ţară numit schimbarea paradigmei Educaţiei?

Prostia, pură şi simplă? Fudulia, meschină şi puchinoasă? Amândouă deopotrivă, în dozaje letale pentru fibra profundă a naţiei?

Oare, chiar nu suntem în stare să rupem ferm, o dată pentru totdeauna, acest frustrant ciclu tembel de incompetenţă şi impostură ce ţine în loc trecerea Şcolii din secolul XIX-XX în secolul XXI; acolo unde ea are a fi, de fapt?

Eu cred că suntem în stare. De pildă, până la 1 Decembrie 2018.

Hai, că putem, daca vrem cu adevărat!

P.S. P.S. Domnule ministru Remus Pricopie, vă cer să oferiţi dezabterii publice cât mai curând cu putinţă noile modele de arhitecturi curriculare pentru gimnaziu şi, respectiv, liceu. Da, acelea care să ducă Şcoala ca sistem din secolul XX în secolul XXI. Să exercitaţi, adică, leadership real, nu „dirigenţie” mică!... Apreciez că aţi cumpărat suficient timp, iar societatea vă aşteaptă de prea mult, ca pe pâinea caldă, să vorbiţi apăsat şi vizionar în materia unui sistem educaţional care să consolideze siguranţa naţională a României, şi nu să o slăbească, aşa cum e cazul acum. Haideţi, că puteţi, dacă vreţi cu adevărat!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Radu Mircea
11.05.2014, 12:07:27

Dumneavoastra domnule Stas ignorati aspectul ca noi de aproape 25 de ani am avut la invatamint numai ministri reformatori . Primul pas in reforma era sa dea de pamint cu tot ce se facuse pina atunci si sa intoarca el invatamintul pe dos dupa cum ii venea pe chelie , sau mai rau dupa interese deloc nevinovate . Ce sa-i facem asta este blestemul nostru , suntem un neam de reformatori incepind cu Burebista care vazind ca decit sa invete , poporul lui mai bine sprituia cu si fara motiv , a reformat viile de s-a ales cu gitul taiat .

0 (2 voturi)
L A
11.05.2014, 15:43:17

Nu este asa, eu sustin acest demers. Este de fapt un demers care ajuta sa ne schimbam mentalitatea. Si nu trebuie sa ne gandim doar la acei ministri, ci la noi, marea majoritate a oamenilor acestei tari. Multi nu stiu de alte modele. Eu insumi vorbesc cu multi parinti a caror singura preocupare este sa trimita copilul la cat mai multe concururi, la olimpiade, la cat mai multe cursuri suplimentare. Desi in esenta acesta este un demers laudabil, care arata interesul parintilor pentru dezvoltarea copilului, in fapt nu remarcam ca am ramas tributari modului de a gandi tip comunist. mai concret acest tip de hai la cat mai multe concursuri ne-a fost inoculat de pe timpul comunismului cand se dorea a arata lumii intregi cat de geniali suntem noi. Si uite asa ajung 10% din copii toba de carte iar restul ajung niste inadaptati in societate, ajung in joburi unde nu sunt pregatiti deloc. Sistemul finlandez in esenta lasa copilul sa invete, nu il streseaza cu teste de dragul testelor si pur si simplu il pregateste pentru viata (inclusiv practic, nu doar in teorie). Asta e un sistem care daca ar fi inteles de multi parinti ar putea fi adoptat usor si de catre cei in masura sa dea legi. credeti ca daca cineva ar da acum o lege in care sa adoptam un sistem similar celui finlandez lumea ar fi fericita? Nu, fiindca lumea nu il intelege deocamdata la noi (vorbesc in general, sunt sigur ca sunt multi care au stdiat sisteme de invatamant din alte tari)

0 (2 voturi)
Alexandru Robert
11.05.2014, 21:02:49

Noi nu am avut nici un moment reforme. Ce fel de reforme sunt acelea în care singurele schimbări permise sunt cele făcute de autoritatea de la centru, fără discuții, fără transparență, fără convingere și orice schimbare (cosmetică oricum) este revocată la următoarea schimbare? Avem una dintre cele mai ipocrite conduceri. Oameni care nu vor să schimbe, mimează schimbarea. Oameni preocupați doar de teoretic și olimpiade, se prefac că ar fi interesați de tehnic și aplicație. Discutăm de trei decenii (!!!) de supraîncărcarea programei ... n-am schimbat nici una din programele supraîncărcate. Și dacă schimbam o programă pe an, și la una la doi ani și tot am fi ajuns la capăt. Dar nu s-a schimba niciuna, ce era supraîncărcat în 1984 este supraîncărcat (cu exact același conținuturi) în 2014. Dovadă că nu cei ce nu vor să schimbe s-au erijat în singura autoritate care are voie să schimbe. D-na Preoteasa conduce în 2014 licitațiile de manuale, noile curricule și evaluarea, ca și banii aferenți? Hai să râdem (sau mai bine să plângem), DÂNSA face asta încă de pe vremea lui Marga ... ați observat vreun rezultat? Ce vom face acum? Vom schimba manualele de 72 de pagini cu manuale cu șase duzini de pagini? Vom învăța folosirea numerelor prime în prelucrarea metalelor? Vom scoate analiza matematică și vom introduce un nou capitol, numit Calculus? Și o să demonstrăm că învățământul românesc a ajuns atât de bun că elevii de la Liceul Internațional de Informatică vor lua alte patru medalii la olimpiade? Ipocrizia: În 2014 DECLARĂ că le-ar păsa pasă-mi-te de aplicarea celor învățate în practică, că vor înființa o nouă formă de învățământ, învățământul profesional. Apoi aplică un plan de școlarizare, care va ocupa toate locurile la liceele teoretice, toate locurile la vocaționale ... și va lăsa cam 40-50% din locuri neocupate la liceele tehnologice. așa că singura urmare a sforăitoarelor declarații ... va fi închiderea altor licee (tehnologice), schimbarea destinației de la învățământ către alte zone a altor clădiri (ale liceelor tehnologice), desființarea de alte catedre (de ingineri și maiștri din învățământul tehnologic) ... ... așa că vom declara că vrem să fie învățământ tehnic ... și-l vom desființa încă o parte ... în fapt! Domnule Ministru, doamnelor și domnilor din MEN ... ... cu câte mii de locuri ați prevăzut mai multe pentru clasa a IX-a decât absolvenți de liceu în 2014? Dar în 2013, 2012, 2011 ș.a.m.d. ani în care au dispărut licee tehnice, s-au comasat școli, s-a schimbat destinația unor clădiri, pierdute de acum încolo pentru învățământ... Câte școli noi ați creat ... și câte ați desființat și lichidat ? Câte spații de învățământ reabilitate din fondurile BEI de primarul Oprescu, dotate cu mobilier școlar, dotări moderne și toate amenajările ... deja și-au schimbat destinația și nu mai pot fi folosite de învățământ? Asta doar pentru că ați dat atât de multe clase unor licee teoretice ... de aproape că nu au loc să se miște ... Vi se pare normal ca la 12000 de absolvenți să fie 15000 de locuri. Din care exact 3000 la secții tehnice, care rămân inevitabil neocupate...? Iar cele ocupate, sunt ocupate de elevi care nu au reușit să obțină nici măcar cinci la Testele Naționale? Așa vă asigurați că economia românească va avea în viitor absolvenți calificați bine pregătiți ... ? Dacă în septembrie 2014 40-50% din locurile de la liceele tehnologice nu vor fi ocupate... a cui va fi responsabilitatea? Când ați prevăzut toate acele locuri în plus, v-a fost cumva frică că nu se vor ocupa locurile la Sava sau Vianu? Sau ȘTIAȚI FOARTE BINE că locurile neocupate vor fi la clasele de mecanic, electric, construcții ...? Pe care le veți închide apoi cu foarte multă satisfacție, că le-ați arătat-o și le-ați făcut-o!!!

+1 (1 vot)
Comfort Southern
11.05.2014, 17:57:53

Da, investitii publice, de stat in educatie, salarii decente pt profesori pentru a atrage cei mai buni candidati, accent pe sanse egale, nu pe competitie si pe note. Degeaba avem olimpici, daca marea majoritate ramane needucata, prost pregatita, usor manipulabila de politicieni.

+1 (1 vot)
A. D.
13.05.2014, 00:03:32

Domnule Profesor Stas, Am avut un schimb de vederi "reciproc avantajos" (sper!) cu un distins comentator (aici prezent) in ultimele zile. Eu zic sa ne lamureasca cineva: are vreo legatura fascinatia romaneasa (si a altor tari socialiste fratesti) fata de teorie cu necompetitivitatea economiei romanesti (resp., etc.), ori pur si simplu cu inexistenta ei/lor ? Dar cu embargoul tehnologic, de decenii, din mileniul II, impotriva acestor tari ? Si sa ne explicati de ce a trebuit Finlanda sa isi piarda pozitiile mai avansate de la OIM, cand ei doar doreau sa ridice nivelul minim al celor mai slabi elevi la cote onorabile. Plus, fiindca Dvs. va faceti verile la Hahvaahd, sa ne explicati de ce crede studentul (Asiatic, in general) "de rand" (adica fara bani ori relatii) a drumul sau catre o universitate MARE (clasa "Hahvaahd") trece prin performante de exceptie la concursurile scolare (mate/fizica/etc.)! Pana atunci, doua rapoarte UNIVERSITARE FINLANDEZE (subversive, poate - fiindca par ca doar se citeaza unul pe altul, si-atat). Ma scuzati, dar nu mai pot posta linkurile, fiindca cred ca va aparea doar "Array". Va rog sa deteminati daca sunt subversive si sa luati masurile necesare, pentru a le impiedica sa propage informatii falsificate (le gasiti pe un sit "solmu"; poate simpla cautare a titlurilor lor vi le vor identifica): Severe shortcomings in Finnish mathematics skills Basic school teacher Antero Lahti expressed (HS 28.2.) the opinion that the concern of over 200 university teachers for the mathematics teaching (HS 17.2.) were merely academic criticism. In fact, about one half of those signing are teachers at polytechnics (universities of applied sciences) and technical universities. They do not teach "academic" mathematics but mathematics needed in technical practice and engineering sciences. Over 12 000 students start engineering studies yearly. The mathematics skills of new engineering students have been systematically tested during years 1999-2004 at Turku polytechnic using 20 mathematical problems. One example of poor knowledge of mathematics is the fact that only 35 percent of the 2400 tested students have been able to do an elementary problem where a fraction is subtracted from another fraction and the difference is divided by an integer. If one does not know how to handle fractions, one is not able to know algebra, which uses the same mathematical rules. Algebra is a very important field of mathematics in engineering studies. It was not properly tested in the PISA study. Finnish basic school pupils have not done well in many comparative tests in algebra (IEA 1981, Kassel 1994-96, TIMSS 1999). The polytechnic teachers of professional subjects are astonished at how poorly students can handle algebraic expressions and solve equations. The decreased mathematical skills of the students have forced to reduce the teaching material in those engineering courses that most heavily rely on mathematics. This is a serious matter taking into account the importance of engineering knowledge to the Finnish economy and welfare. In technical universities the situation is not as bad, but it has been noticed also there that especially algebraic skills have weakened and that students have difficulties to handle comprehensive mathematical structures. The same deficiencies are noticed in the matriculation examinations for the graduates of the upper secondary schools. There are positive aspects in mathematical knowledge and teaching in Finland. The success of basic school pupils in the practice-oriented numerical problems of the PISA study is fine. A contributory factor to this success is basic school mathematics books, which include excellent examples of everyday life. In addition to the compulsory courses, upper secondary school students have the possibility to deepen their knowledge in good optional mathematics courses. In Finland, the teachers are known to be motivated and they have obtained a good education. However, it is undeniable that new students in universities and in polytechnics have poor mathematical skills on the average. To improve the situation, Ministry of Education should appoint a working group to find out what are the reasons for the deficiencies in the skills and to suggest measures for improvement. In this group, there should be a considerable representation of university and polytechnic teachers, since they know what kind of mathematics is really needed in follow-up studies and various applications. At the same time, one has to consider the possibility that the first place in the PISA study is a Pyrrhic victory: are the Finnish basic schools stressing too much numerical problems of the type emphasized in the PISA study, and are other countries, instead, stressing algebra, thus guaranteeing a better foundation for mathematical studies in upper secondary schools and in universities and polytechnics. The effect of the present upper secondary school practices to the poor average knowledge has to be examined, too. It is clear that a serious mistake is the practice of most upper secondary schools that one can get a final pass, even if he or she has failed some of the courses, and that one can be absent from many classes without a reason. These things hamper the follow-up studies. Especially in polytechnics, it is apparent that the students do not any more have a common mathematical knowledge base, upon which to build. Students have different gaps even in important basic knowledge according to which upper school courses they failed or followed only partly. This causes inefficiency in teaching: a great part of the first-year mathematical teaching in polytechnics is a review of upper school mathematical subjects. The mathematics of the upper secondary school and also that of engineering mathematics requires no special mathematical talents. We see this clearly from the fact that also those students (a third of all students) that come from vocational schools to polytechnics learn these mathematical skills. The following fact has also to be considered. The national LUMA development project set a target of 17 000 advanced syllabus examinations in upper secondary school mathematics. This target is far off; for example, last year 12 000 graduates passed this examination. The difficulties culminate in polytechnics, where about 40 percent of the students coming from upper secondary schools have passed only the basic syllabus examination. Kyösti Tarvainen principal lecturer in mathematics Helsinki Polytechnic Stadia Simo K. Kivelä senior lecturer Helsinki University of Technology Si inca unul (cititi cu bagare de seama, apoi lamuriti-ne - va conjur!): The PISA survey tells only a partial truth of Finnish children's mathematical skills The results of the PISA survey (http://www.jyu.fi/ktl/pisa/) have brought about satisfaction and pride in Finland. Newspapers and media have advertised that Finnish compulsory school leavers are top experts in mathematics. However, mathematics teachers in universities and polytechnics are worried, as in fact the mathematical knowledge of new students has declined dramatically. As an example of this one could take the extensive TIMSS 1999 survey, in which Finnish students were below the average in geometry and algebra. As another example, in order not to fail an unreasonably large amount of students in the matriculation exams, recently the board has been forced to lower the cut-off point alarmingly. Some years, 6 points out of 60 have been enough for passing. This conflict can be explained by pointing out that the PISA survey measured only everyday mathematical knowledge, something which could be - and in the English version of the survey report explicitly is - called "mathematical literacy"; the kind of mathematics which is needed in high-school or vocational studies was not part of the survey. No doubt, everyday mathematical skills are valuable, but by no means enough. Out of the 85 assignments in the survey about 20 have been published. The assignments are simple numerical calculations, minor problems or deductions, interpretation of statistical graphics and evaluation of situations where text comprehension is an essential part. However, hardly any algebra or geometry is included. Nevertheless, the assignments are well in agreement with the goals of the survey; in fact, the goal was to study everyday mathematical knowledge. The PISA-survey leaves us, thus, with unanswered questions regarding many skills, like computing with fractions, solving elementary equations, making geometrical deductions, computing volumes of solid objects, and handling algebraic expressions. Still algebra is perhaps the most important subtopic in mathematical studies after the compulsory comprehensive school. In comprehensive school, the goal should be to learn the basic concepts of mathematics so that they can be used as a basis for more. Even the use of calculators does not change this situation: although calculators nowadays might be able to handle fractions, manual computation is essential to master since it is part of the foundations in handling algebraic expressions. Further study becomes impossible if the basics are not learned properly. One reason for the increase of poor standards in the matriculation exam and in the beginning of university studies is, undoubtedly, the weakness of the foundation received in the comprehensive school. New, more difficult concepts are hard to learn because still in upper secondary school much energy is spent in reviewing concepts that should have been learned in the comprehensive school. This vicious circle continues in tertiary education: the high-school concepts are not properly learned, and further learning becomes more difficult. The PISA survey provides us with useful information regarding the mathematical literacy needed in everyday life and the ability to solve simple problems. These skills are simply not enough in a world which uses and utilizes mathematics more and more. A proper mathematical basis is needed especially in technical and scientific areas, biology included. The PISA survey tells very little about this basis, which should already be created in comprehensive school. Therefore, it would be absolutely necessary that, in the future, Finland would participate also in international surveys which evaluate mathematical skills essential for further studies. Kari Astala, Professor of Mathematics, University of Helsinki, President of Finnish Mathematical Society Simo K. Kivelä, Senior Lecturer, Helsinki University of Technology Pekka Koskela, Professor of Mathematics, University of Jyväskylä Olli Martio, Professor of Mathematics, University of Helsinki Dr. Marjatta Näätänen, Senior Lecturer, University of Helsinki Dr. Kyösti Tarvainen, Senior Lecturer, Helsinki Polytechnic Stadia and 201 mathematics teachers in universities and polytechnics Articolele sunt cam din 2005.

Vezi toate comentariile (7)