Şcoala începe şi în comunităţile care pot asigura 5 măşti pe an fiecărui elev

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
World Vision

Citesc zilele acestea o mulţime de ştiri din Europa despre redeschiderea şcolilor. Despre cum s-a procedat sau se va face în ţări ca Germania, Italia, Spania sau Franţa. Şi cu ce consecinţe, cu ce învăţăminte...

Citesc toate astea cu ochii omului preocupat de educaţie, ca reprezentant al unei fundaţii internaţionale care activează în România în domeniul educaţiei rurale, dar şi ca părinte al unui copil de 11 ani pentru care viitorul an şcolar arată la fel de neclar ca şi pentru celelalte 2,7 milioane de copii din ţară.

950.000 dintre aceşti copii trăiesc şi învaţă în mediul rural. Iar şcoala în vreme de pandemie văzută din apropierea Bucureştiului, e foarte departe de cea reală, cea în care urmează să păşească ei în această toamnă.

Privind la experienţa altor ţări, e clar că nu e cazul să ne amăgim şi să visăm la soluţii magice care ne vor aduce educaţie de calitate şi acces echitabil. Nu putem visa la testarea gratuită a personalului din şcoli sau a tuturor elevilor, cum procedează unele landuri din Germania. Nici la posibilitatea ca fiecare elev să îşi restrângă cercul de contacte sociale, pe perioada şcolii, la doar cinci din afara familiei, aşa cum impun autorităţile din Belgia. Sau să ne gândim, cum fac italienii, că va trebui să angajăm 50.000 de profesori noi şi să găsim 20.000 de săli suplimentare de curs până la jumătatea lunii viitoare.

Cred că trebuie să ne gândim ce putem face fiecare dintre noi aici, cu resursele noastre puţine şi limitate, într-o societate care aşază şcoala undeva spre coada listei de priorităţi naţionale. În treacăt fie spus, acesta este unul dintre motivele pentru care şcoala românească trăieşte o criză permanentă: pentru că, pur şi simplu, responsabilii care definesc priorităţile de ţară nu o consideră drept una.

În acest context de incertitudine, în care putem spera doar că fiecare îşi va asuma răspunderea la nivel local, World Vision România a propus şapte soluţii pentru începerea în siguranţă a anului şcolar, toate urmând să completeze proiectul de norme pentru redeschiderea şcolilor publicat săptămâna trecută de Ministerul Sănătăţii. Noi le considerăm esenţiale pentru ca şcoala să înceapă în siguranţă, mai ales dat fiind că termenul este extrem de scurt, de mai puţin de trei săptămâni. Sunt măsuri realiste şi de bun-simţ, deoarece cu excepţia bugetelor suplimentare ce trebuie alocate şcolilor pentru o serie de dotări speciale esenţiale pentru protejarea elevilor şi a personalului şcolilor, restul ţin de comunicare, bunăvoinţă şi colaborare între instituţii.

Să le luăm pe rând: comunicarea cu şcolile şi autorităţile locale. Acestea trebuie informate din timp cu privire la scenariul de funcţionare, pentru a putea organiza începutul de an şcolar. Conform proiectului de norme propuse de Ministerul Sănătăţii, unităţile de învăţământ şi autorităţile locale nu sunt implicate în luarea deciziilor cu privire la scenariul adoptat, însă joi, 10 septembrie, vor afla cum vor funcţiona, practic, 4 zile mai târziu... Astfel, şcolile au la dispoziţie o singură zi lucrătoare, 11 septembrie, pentru a se pregăti şi pentru a informa copiii şi părinţii. Este imposibil de căutat perfecţiunea, dar nu trebuie aşteptat până în data de 10 septembrie, cu atât mai mult cu cât până acum am tot vorbit de nevoia de descentralizare, fără a ne pregăti în vreun fel. Nu am încercat să ne imaginăm asumat ce înseamnă asta şi cu ce responsabilitate vine la pachet, dar s-a întamplat peste noapte şi, ne gândim, noi ce responsabili de educaţie, fără prea multe planuri, că ne va ieşi cumva, din mers... Oare e posibil?

Apoi, responsabilitatea. Trebuie precizat clar cine va asigura măştile pentru elevi şi profesori! Responsabilitatea nu trebuie transferată familiilor şi părinţilor, fără a ne asigura că aceştia sunt pregătiţi. Mai mult, triajul zilnic se va face de către părinţi, acasă, cu termometrul personal, însă nu este precizat dacă şi cine se asigură că toţi părinţii au în casă un termometru sau pot să-l achiziţioneze – la fel ca şi măştile. Aceste detalii sunt extrem de importante, mai ales în mediul rural, acolo unde bugetul familiilor s-a diminuat considerabil în pandemie, conform unei cercetări realizate de World Vision România în perioada 10 mai – 27 iunie 2020. La nivel naţional, peste 60% dintre părinţii din rural nu au lucrat, iar 40% dintre cei chestionaţi nu au reuşit să asigure familiei deloc, sau au asigurat doar parţial, alimentele, medicamentele sau produsele de igienă.

World Vision

Instruirea cadrelor didactice pentru a verifica starea de sănătate a elevilor. Conform proiectului, la prima oră de curs cadrele didactice trebuie să aprecieze starea de sănătate a elevilor prin observaţie atentă şi întrebări. Fără un protocol şi o instruire corespunzătoare, această măsură nu va crea niciun efect, având în vedere că la şcoală nu se măsoară temperatura, iar dacă elevii sunt febrili, trebuie izolaţi. Febra este un simptom care se măsoară obiectiv, nu pe bază de observaţie!

Implicarea reală a autorităţilor sanitare: noi credem că analiza situaţiei epidemiologice în şcoli trebuie făcută periodic, nu doar la începutul şcolii. În proiectul publicat, este prevăzută o analiză a situaţiei epidemiologice doar la începutul şcolii. Nu este însă prevăzută frecvenţa cu care se va analiza situaţia epidemiologică pe parcursul anului şcolar, de către cine şi în ce mod.

Adaptarea soluţiilor: ce facem cu elevii şi personalul aflate în grupele de risc? Conform proiectului, personalul didactic şi non-didactic aflat într-una dintre grupele de risc revine la şcoală doar cu avizul medicului de medicina muncii. Deşi în categoriile de risc sunt incluse persoanele vârstnice, proiectul nu menţionează clar vârsta, iar în cazul celor cu boli cronice şi boli care scad imunitatea aceste afecţiuni nu sunt menţionate. În mod similar, elevii din grupele de risc trebuie să revină la şcoală cu avizul medicului. Cu toate acestea, nu sunt clar menţionate criteriile de includere într-una dintre categoriile de risc şi nici modalitatea prin care şcoala va identifica elevii din aceste categorii. Mai mult, conform proiectului, şcoala trebuie să monitorizeze cu mai multă atenţie măsurile de protecţie şi de igienă în cazul elevilor cu boli cronice. Nu se precizează, însă, de unde ştie şcoala care sunt aceşti elevi şi ce standarde trebuie aplicate „pentru a acorda mai multă atenţie” acestor măsuri.

Incluziunea. Mă voi referi aici la acele soluţii care reduc decalajele rural-urban şi marginalizarea copiilor defavorizaţi. Ei bine, aceştia din urmă, cei cu care noi lucrăm direct, sunt complet uitaţi. Conform proiectului, accesul în şcoală al oricăror persoane străine (părinţi, alţi însoţitori etc.) va fi interzis în afara cazurilor excepţionale, unde este necesară aprobarea conducerii. Pentru elevii defavorizaţi, în special cei din mediul rural, asigurarea unei mese calde la şcoală este extrem de importantă: de multe ori, pentru aceşti copii aceasta este singura masă caldă din zi. Este, uneori, şi singura soluţie pentru prevenirea abandonului şcolar. De aceea este important ca programele de masă caldă în şcoli, cum sunt cele implementate de World Vision România şi alte entităţi, să continue, iar autorităţile trebuie să ofere un cadru general, care să poată fi contextualizat local, despre cum se va putea face livrarea de mese calde în condiţii de siguranţă, începând din septembrie.

La final, dar nu în cele din urmă: BANII. Conform normelor propuse de Ministerul Sănătăţii, autoritatea publică locală trebuie să asigure personalul medico-sanitar pentru şcolile fără cabinete şcolare şi resursele materiale şi financiare pentru combaterea răspândirii infecţiei.

Realitatea din teren, însă, arată altfel. Într-una din comunităţile în care activăm, Primăria spune că are buget pentru a asigura doar cinci măşti reutilizabile per elev, pentru tot anul. Iar aceasta se întâmplă în condiţiile în care sunt necesare multe produse de igienă şi de curăţenie pentru ca şcoala să reînceapă şi, evident, să continue în siguranţă. De asemenea, trebuie să existe personal care să asigure curăţenia riguros şi cu o frecvenţă crescută.

World Vision a remis aceste propuneri Ministerului Sănătăţii. Cred că multe mame şi taţi din România reală au la rândul lor unele cel puţin la fel de pertinente. Mai aveţi timp să le trimiteţi pe mail, pe adresa propuneri@ms.ro, până pe 28 august. Găsiţi aici proiectul lansat în dezbatere publică. Eu doar mai sper că toate aceste propuneri vor fi măcar citite până la începerea şcolii şi că va fi suficientă bunăvoinţă pentru implementarea celor mai bune dintre ele, bineînţeles, cu implicarea noastră, a tuturor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite