Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Şcoala omoară curiozitatea şi creativitatea copiilor: „Învăţarea pentru note şi examene e un factor distructiv esenţial pentru creativitate”

0
10 Sep 2021 06:04:20
Autor: Daniela Serb
Şcoala românească pune preţ pe învăţatul pe de rost şi nu încurajază gândirea critică
Şcoala românească pune preţ pe învăţatul pe de rost şi nu încurajază gândirea critică

Un studiu internaţional publicat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică arată că un copil de 10 ani este mult mai curios şi mai creativ decât unul de 15 ani. Sistemele de educaţie performante susţin dezvoltarea acestor abilităţi foarte valorizate pe piaţa muncii, însă în şcolile din România nu se gândeşte nimeni la ele.

Mintea deschisă, responsabilitatea, curiozitatea, creativitatea, sociabilitatea sunt abilităţi preţuite în foarte multe joburi şi de multe din ele depinde succesul individului. Însă un studiu internaţional publicat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) arată că un copil de 10 ani, comparativ cu unul de 15 ani, este mai curios şi mai creativ, şi are mai multe abilităţi socio-emoţionale legate direct de performanţa academică. Totodată, studiul pune în evidenţă diferenţe de autoevaluare între fete şi băieţi, care stau la baza opţiunii în carieră. 
 

Băieţii se consideră mai creativi decât fetele 

O altă concluzie a studiului arată că diferenţele legate de vârstă sunt mult mai pronunţate în cazul fetelor decât al băieţilor, atunci când vine vorba despre imaginea lor privind propria creativitate. La vârsta de 15 ani, fetele exprimă, în medie, un nivel semnificativ mai scăzut al creativităţii decât băieţii, deşi părinţii şi profesorii evaluează în mod similar fetele şi băieţii, în ambele grupe de vârstă. Una dintre posibilele explicaţii ar fi aceea că băieţii sunt mai încrezători în abilităţile lor creative, pe când fetele au evaluări mai realiste privind propriile abilităţi. Iar dacă adolescenţii asociază talentul creativ („a avea imaginaţie”, „a găsi soluţii pe care alţii nu le văd”) cu băieţii mai degrabă decât cu fetele, acest lucru se va reflecta în alegerile privind cariera. Atât profesorii, cât şi şi părinţii sunt cei care pot să ajute copiii să facă evaluări realiste ale propriilor abilităţi, astfel încât să înlăture impactul negativ al stereotipurilor.

O altă concluzie este că abilităţile diferă şi în funcţie de mediul social, coroborat cu diferenţele de gen. Astfel: fetele au manifestat un nivel mai ridicat al abilităţilor legate de performanţă în îndeplinirea sarcinilor (responsabilitate, motivaţie pentru rezultate), dar şi al abilităţilor importante pentru lumea interconectată – empatia, cooperarea, toleranţa, în timp ce băieţii au manifestat abilităţi mai puternice de control al emoţiilor, precum rezistenţa la stres, optimismul, dar şi abilităţi sociale importante, precum fermitatea sau energia.

„Când elevii percep că sunt trataţi corect, când şcoala şi personalul şcolar îi ajută pe elevi să dezvolte senzaţia de apartenenţă, când oferă un mediu disciplinat, structurat, de cooperare, când mediul sprijină mai mult şi pedepseşte mai puţin, abilităţile sociale şi emoţionale ale elevilor se dezvoltă mai bine şi e mai puţin probabil ca aceştia să se implice în interacţiuni violente sau negative”, spune directorul pentru Educaţie al OECD, Andreas Schleicher.  
 

Mai mult preţ pe reguli decât pe educaţie  

Pentru orice sistem de educaţie acest lucru este însă o provocare. „Este o problemă în multe sisteme educaţionale. Întotdeauna este o tensiune între a crea un model educaţional bun, performant şi regulile, constrângerile acelui model. Una dintre cauzele esenţiale pentru care elevii îşi pierd creativitatea o reprezintă tendinţa sistemelor de a preţui mai mult regulile decât şcoala în sine, decât ceea ce înseamnă educaţia. Care, prin natura ei, e deschisă, e neconvenţională, neliniară. Şi în momentul în care notele, examenele devin evanghelia fiecărui copil, atunci nu mai e loc de creativitate, pentru că ei învaţă de fapt pentru notă şi pentru examen. Învăţarea pentru note şi examene e un factor distructiv esenţial pentru creativitate”, consideră profesorul Marian Staş. 
 
Pentru lectorul universitar Mihai Maci, pierderea creativităţii în şcoală nu este chiar o catastrofă de vreme ce foarte puţine locuri de muncă cer absolvenţilor să aibă o astfel de abilitate. „Dacă livrezi mâncare acasă, eşti vorbitor pe la call-center-uri sau vânzător, mi-e greu să-mi dau seama de ce creativitate ai nevoie acolo. Probabil că ar fi bine ca şcoala să funcţioneze dându-i elevului un soi de echilibru între ceea ce ar fi o disciplină bună a muncii, care să-l facă să suporte sarcinile repetitive, şi ceea ce numim imaginaţie, creativitate. Nici măcar în Occident locurile de muncă unde se cere creativitate nu sunt majoritare”, subliniază Maci. 

Pe de altă parte, ceea ce studiul subliniază este absolut corect, adaugă acesta. „Noi trăim într-o şcoală care sterilizează elevul. El, de când se duce la şcoală, are de învăţat pe de rost. Pentru că noi trăim într-o cultură a recitatului. Norma de bază a şcolii noastre este conformismul. Trebuie să reciţi identic cu ceilalţi. Nimeni nu spune că asta e o modalitate de a copia cu voce tare. Şi atunci, când suntem puşi într-o situaţie de viaţă în care trebuie să facem ceva noi înşine, prima reacţie este să ne uităm în stânga şi-n dreapta: ceilalţi ce fac? Care este modelul suedez? Dar cel german? Pentru că nu suntem capabili să ne asumăm o problemă şi să răspundem noi înşine. Şi nu suntem în stare să facem acest lucru pentru că nu l-am învăţat nicicând”, rezumă Mihai Maci consecinţele unui sistem de educaţie precum cel din România. 

Regretatul dirijor Sergiu Celibidache, mai spune el, avea o vorbă foarte frumoasă: „El spunea că primul semn al faptului că eşti tu însuţi, al seriozităţii, e faptul că spui prostiile tale. Nu le spui pe acelea care sunt vehiculate în aerul din jurul tău”. 
 

Asta vrea să producă şcoala românească 

Din păcate, adaugă Maci, acesta este rezultatul şcolii de la noi. „Şi nu este rezultatul disfuncţiilor şcolii, ci acesta este scopul. Asta vrea să producă şcoala românească. Dar, noi, ca societate, suntem cei care au interiorizat bine lecţia că, dacă nu există autoritarism, cădem în anarhie. Asta o ştie orice profesor: dacă el nu domină clasa obligându-i să înveţe pe de rost, se răscoală. Ei bine, cum să-i înveţi pe aceşti profesori că tinerii din faţa lor, fie că au 10 ani, fie că au 15 ani, sunt oameni cu care poţi dialoga?  Mai mult decât atât, sunt oameni pe care tu, ca profesor, ca om matur, trebuie să-i înveţi să dialogheze”, mai spune Mihai Maci. Nici dacă ar vrea, profesorul din România nu ar putea. Pentru că el are de urmat o programă, e notat şi de director, şi de inspector, iar dacă ar încerca să vorbească ar fi anarhie. Ar fi ca în 1989, inevitabil. Dar acolo se vede măiestria profesorului, cum eşti capabil să domini o situaţie din asta? Cum eşti capabil ca dintr-o grămadă de voci care fac o cacofonie să fii în stare să-i aduni şi să faci muzică?”, subliniază Maci. 

Lipsa creativităţii îl va costa pe viitorul adult, atrage atenţia şi psihologul Keren Rosner. „Adultului necreativ îi va lipsi fexibilitatea atât în gândire, cât şi în comportament, el nu va şti să se adapteze, să vadă lucrurile din mai multe perspective. Ori, în lumea prezentului, trebuie să fii foarte creativ şi inventiv pentru a avea succes. Nu poţi doar să reproduci ceea ce ai învăţat”, conchide psihologul.
 
 
 
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările