Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Şcoala şi piaţa muncii

19
16 Nov 2016 20:16:56
Mircea Vasilescu

Aud şi citesc foarte des formula „integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii”. E ceva foarte important, sunt întru totul de acord. Absolvenţii de liceu şi de facultate trebuie să-şi găsească un loc de muncă. Şi devine tot mai problematic: şomajul în rândul tinerilor e în creştere şi la noi, ca şi în alte ţări din Europa.

Am auzit mulţi oameni de afaceri ori manageri că absolvenţii nu au abilităţile necesare pentru a se integra pe piaţa muncii şi pentru a lucra eficient. Şi atunci angajatorii trebuie să-i pregătească suplimentar, să-i trimită la cursuri şi traininguri, să risipească resurse pentru a-i aduce la nivelul cerut. Am văzut nişte cifre care arată că, într-un anumit domeniu al economiei, la interviurile de angajare, abia al 16-lea candidat îndeplineşte cerinţele postului. Cu primii 15, aşadar, se pierde timpul de pomană. În unele ramuri ale industriei, spun oamenii de afaceri, există locuri de muncă, dar nu se găsesc tineri bine pregătiţi. Şi nu e vorba neapărat de specialişti în cine ştie ce domenii de vârf, care presupun o pregătire sofisticată, ci de meseriaşi. Şcolile profesionale s-au desfiinţat (mare prostie!), iar „practica în producţie” de pe vremea lui Ceauşescu nu poate fi reinventată aşa cum era atunci (adică o pierdere de timp). Cu absolvenţii de facultate, lucrurile stau la fel: angajatorii se plâng adesea că pregătirea lor e prea teoretică şi, în acelaşi timp, lipsită de câteva lucruri neapărat necesare, precum abilităţile de comunicare, spiritul de iniţiativă şi altele asemenea.

E limpede că avem o problemă în această privinţă şi primul impuls e să dăm vina pe sistemul educaţional. E la fel de limpede că sistemul educaţional are probleme. Dar nu pot, totuşi, să nu observ că aceiaşi angajatori, oameni de afaceri şi manageri îşi trimit angajaţii (mai ales pe cei din middle management), după un timp, la cursuri de cultură generală, le organizează conferinţe ori întâlniri cu oameni de cultură ori artişti, îi trimit la teatru sau la alte manifestări culturale. Şi le organizează team building-uri şi programe de dezvoltare personală, încercând să-i scoată cumva din rutina muncii de toate zilele şi din religia eficienţei şi randamentului. Alţi bani, altă distracţie.

În societatea ultra-tehnologizată în care trăim, dinamica pieţei muncii e fără precedent.

Aşadar, nu cumva exagerăm uneori? Prea ni se pare că „piaţa muncii” e un fel de Zeitate supremă, iar „pregătirea pentru piaţa muncii” ar fi singurul scop al educaţiei. Totuşi, şcoala nu trebuie să producă pe bandă rulantă lucrători eficienţi şi productivi, ci oameni întregi. Şi cetăţeni. E un lucru demonstrat că sunt mai eficienţi în muncă tocmai acei oameni care au şi o viaţă personală împlinită, care se mai gândesc şi la altceva decât la job, care au mintea deschisă către lumea din jurul lor, care frecventează activităţi culturale etc. În ţări mai dezvoltate ca a noastră, specialiştii în resurse umane se străduiesc să găsească soluţii şi programe tocmai pentru a-i stimula pe angajaţi să „iasă” din orizontul strâmt al locului de muncă. Şi, tot acolo, cei care vor să ajungă manageri de vârf urmează un masterat în filozofie, în istoria artei ori în alt domeniu care să le deschidă mintea spre un orizont mai larg. De ce? Nu de amorul artei, ci pentru că o minte deschisă îi ajută să ia decizii mai bune pentru firma pe care o conduc şi pentru miile de angajaţi de care răspund.

Şi apoi, despre ce fel de „piaţă a muncii” este vorba? În societatea ultra-tehnologizată în care trăim, dinamica pieţei muncii e fără precedent. Pe copiii care sunt azi în clasele primare ori în gimnaziu trebuie să-i pregătim pentru ce va fi peste 10-20 de ani. Or, multe profesii de azi vor dispărea în câţiva ani şi vor apărea altele noi (există diverse liste pe tema asta). Competenţele de care vor avea nevoie angajaţii peste 10-20 de ani vor fi în bună măsură diferite de cele de azi. Şi-atunci? Cred că un singur lucru e limpede: şcoala şi universitatea nu trebuie să fie simple producătoare de lucrători, de roboţei eficienţi. Iar noi nu trebuie să fim atât de obsedaţi de rezultate (la evaluarea naţională, la bac), uitând că e nevoie şi de cultură generală, şi de creativitate, şi de cunoştinţe care să-i ajute pe absolvenţi să trăiască împlinit şi în afara muncii. Problema e că noi stăm prost şi cu una, şi cu alta. Şi, mai ales, suntem foarte nemulţumiţi şi cârcotaşi. Din combinaţia asta, n-are cum să iasă ceva bun.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

19 Comentarii

Iulian Arion
16.11.2016, 20:35:09

Referitor la creativitate: Trebuie mai intai ca elevul, viitorul cetatean sa exerseze in activitati practice, manuale. Mai tarziu el va INOVA sau va INVENTA in acel domeniu pentru a-si usura munca. Pe de alta parte, La terminarea unui ciclu de invatamant: primar, gimnazial, liceal, postliceal el trebuie sa aiba deprinderi practice de a lucra pentru sine. Pentru copiii din mediul rural, Agricultura era o disciplina de studiu in gimnaziu. Acum nu mai este. In mediul urban existau cercuri aplicative tehnice. Copii dobandeau diverse indemanari. Nu mai sunt. Se insista mult pe "proiecte" si referate copiate de pe internet. 25% dintre copii nu se prezinta la examenul de capacitate. Ei vor ajunge adulti. Ce fel de adulti, daca nu stiu sa desfasoare nicio activitate practica? Din ce vor trai?

+2 (4 voturi)
Hawkeye...
16.11.2016, 21:27:14

Iulian Hai sa facem judecam drept... Fie-mea a invatat in gimnaziu..la "tehnologica" cum se pune ..faianta..bre...Teorie..predata de unul care nu cred ca a pus vreodata o placa de faianta... Faianta am pus singur..dar cand o fo' vremea de parchet...a venit cu mine...sa ma ajute...Parchet nu invatase la "tehnologica"...eu mai pusesem..desi nu invatasem la scoala...Dar asta era mai nou..cu un "alt fel de click"...Eu inchistat in fostul double-click..ma cam incurcasem....si fata zice..Stai bai tati..ca-ti arat eu...dupa ce se jucase si ea cu vreo cateva bucati... Asa ca...abilitatile practice...pentru roboti...Abilitatile de adaptare..pentru OAMENI...! Pe de alta parte iti dau dreptate...Trebuie sa facem lucruri si practic...Altfel murim de foame..cu carnea in mana ca nu stim aprinde focul... Dar practica in scoala..este doar o parte..Practica adevarata se invata..din practica...daca scoala te-a invatat sa gandesti...Sa gandesti atat...nu neaparat tehnologia...Tehnologiile se mai schimba..Cine gandeste..le poate intelege....

+2 (2 voturi)
Hawkeye...
16.11.2016, 21:18:09

In sfarsit cineva avizat scrie ceva rational despre imbecilitatea asta..cu piata muncii..! Felicitari !

+4 (4 voturi)
DG Ontelus
16.11.2016, 21:29:25

Relația dintre educația instituționalizată și piața muncii este similară aceleia dintre semnul lingvistic și metaforă: transferul semantic ce definește metafora se întemeiază pe semne lingvistice, adică pe cuvinte, dar nu orice cuvânt, în orice context devine metaforă. Se întâlnesc ,,Geografiaˮ lui Strabon și ,,Doi ani de vacanțăˮ, cartea lui Jules Verne.

+2 (2 voturi)
Paun Al
16.11.2016, 23:36:25

Educatia ar trebui sa ne faca sa intelegem viata in complexitatea ei , sa intelegem lumea în care trăim , sa înțelegem cum „functionam „ ca ființe umane , cum functioneaza societatea in care vom trai . Si apoi cum sa ne pregatim pentru un job . Scoala ca sursa pentru piata muncii trebuie sa plece de la clienti , firmele din Romania , salarizarea din Romania si de la motivatia muncii in capitalism ...banul. Scoala noastra a ramas mult in urma si nu-i capabila sa ofere specializare pentru ce se cere pe piata muncii... Cea mai mare concurenta pe la scolile noastre este pe la politie , armata ... Sau discipline ...cautate si bine platite in Vest ... Unde se plateste prost in Romania ...concuranta este mica .

+1 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (19)

Modifică Setările