ALERTĂ Obiceiul părinţilor care rezolvă temele copiilor în grup pe Whatsapp devine un fenomen. Profesor: Elevilor le e frică de şcoală

După cazul recent din Iaşi, unde un învăţător a dat calificativul ”Suficient” unui elev de clasa a doua căruia i-a corectat cuvântul ”patinoar” scris corect, un meditator face un apel public către profesori, cerându-le să verifice dacă elevii ştiu să rezolve temele cu care se duc la şcoală. Pentru că, susţine acesta, o nouă practică printre părinţi este aceea de a rezolva temele copiilor pe grupul de Whatsapp. Nimic mai nociv, spun specialiştii.

„Stimaţi profesori, când verificaţi temele la clasă, verificaţi şi dacă copilul ăla ştie să facă tema. Pentru că altfel nu faceţi decât să corectaţi teme făcute de părinţi pe whatsapp fără nicio implicare a copilului.Văd că e deja un comportament consacrat transmiterea temelor pe whatsapp între părinţi şi rezolvarea lor în grup. După umila mea părere, acest comportament ar trebui descurajat. Altfel, ne miram de ce ajung analfabeţi funcţionali şi de ce suntem nevoiţi să lăsăm standardele jos de tot la facultăţi, că altfel se uita loazele în gol şi nu mai înţeleg nimic”, îşi începe meditatorul la Matematica, Radu Vasile, pledoaria pe pagina personală de Facebook. 

Părinţii - ”învăţăcei” de (ne)voie

Există obiceiul ca profesorii să dea note pe temele elevilor iar în acest caz părinţii lucrează în echipă pe grupul de Whatsapp pentru a face temele copiilor că altfel aceştia vor primi note mici, sunt de acord şi profesorii.

Însă elevii sunt cei care ar trebuie să lucreze în echipă: „A treia rugaminte e să daţi ceea ce se cheamă teme colaborative. Observati cum se mişcă grupul în clasă şi dacă sunt copii excluşi, marginalizaţi. Atunci când vedeţi astfel de lucruri, luaţi nişte surse bibliografice, împărţiţi-le între copii, apoi daţi tema care să trebuiască să fie făcută în grupuri de 3 - 4 copii, dar care să nu poată fi rezolvată fără ca ei sa colaboreze”, mai arată Vasile în postarea lui.

 Meditatorul îi roagă pe profesori să pună accent pe teme care cer implicare din partea copilului şi descurajează comportamentul părinţilor care fac temele în locul elevilor. Totodată, acesta cere dascălilor să le explice elevilor unde au greşit la teme: „Dacă corectaţi tema, puneţi nota, dar nu arătaţi unde e greşeala, nu aţi rezolvat nimic” , susţine Vasile.

La postarea lui Radu Vasile au apărut şi comentarii ale unor profesori, care denotă realitatea ”lucrului în grup” al părinţilor pentru rezolvarea temelor:  „Azi două mămici la farmacie se plângeau că s-au plictisit de desenat!”, comentează o profesoară. „Şi ce frumos scriu unii părinţi, că ţi-e drag sa corectezi temele!”, adaugă o alta. 

Relaţia elev-profesor, umbrită de părinţi şi sistem

Şi o profesoară s-a decis să vorbească despre pericolul pe care frica de note mici, venită atât din partea elevilor, cât şi din partea părinţilor duce la creşterea dezinteresului copiilor faţă de şcoală. 

„Eu sunt profesoara şi pentru mine opinia şi sentimentele copiilor contează cel mai mult. Azi un copil din a 7-a mi-a spus că lui nu-i place şcoala din cauza notelor, care nu numai că nu îl motivează, ci, din contră, îl demotivează. Notele mici. Şi îl fac să îşi piardă interesul pentru acea disciplină. Eu îmi învăţ copiii că notele lor la mine sunt pe cât lucrează cu ei înşişi şi că nu e legal să primească note pe comportament. Dar la perspectiva adusă de Cristi azi sincer eu nu m-am gândit... Mie nu îmi place să pun note, cu atât mai mult note mici. Fiecare notă mică reflectă nu eşecul copilului, ci al meu. Cu fiecare notă mică, eu mă autoevaluez şi schimb abordarea. Căci vina e a mea, nu a copilului”, spune profesoara Mihaela Murgoci.

Aceasta a vorbit pentru ”Adevărul” despre cât de mult (nu) contează notele date elevilor şi pe ce ar trebui să cadă accentul în actul educaţional. 

„Ca parte din programul Teach for Romania am avut parte de pregătire, unde am învăţat foarte mult despre psihologia copilului, cum trebuie motivaţi copiii. Copiii sunt foarte deschişi, dar nu îşi permit să vorbească despre ceea ce simt cu profesori pentru că le e frică. Când un profesorul vine şi ţipă la el, copilul se închide”, spune Murgoci. 

„De la începutul anului, tot îi întreb pe cei peste 100 de elevi ai mei cum ar trebui să fie şcoala ca ei să vină cu drag la ore. Ei chiar ştiu ce nevoi au la şcoală, au nevoie de condiţiile de bază: să fie cald în şcoală, să aibă toalete şi apă curentă. Au teamă să vorbească despre comportamentul altor profesori din şcoală”, adaugă aceasta.

”Prin note mici, creezi frică în copil”

Profesoara spune că nu este legal să se dea note pe teme sau pe comportamentul elevilor şi adaugă că ea nu dă elevilor teme. „Evaluarea trebuie să fie predictibilă, nu mă pot trezi eu că vreau să notez tema sau să dau lucrare de control. Mereu îi anunţ pe copii şi specific clar ce voi evalua la proiect sau la test şi cum voi face asta. În modul acesta, copiii înţeleg ce aştept de la ei”, spune Murgoci. 

Profesorul trebuie să se comporte ca un partener şi ca un ghid pentru elevii săi, atrage atenţia Murgoci. Profesorii trebuie să fie atenţi la nevoile elevilor şi să le ofere respect. „Nu  mai puneţi presiune pe copii să ia note mari şi fiţi mai atenţi la ce vă transmit şi la ce îşi doresc”, încheie aceasta.  

Evalurea elevilor: rol constructiv sau punitiv?

Există trei tipuri de evaluări, spun specialiştii: evaluarea predictivă, la începutul anului şcolar, sumativă şi cea formativă. Cea formativă este cea mai importantă, e una subiectivă şi se centrează pe elevi. 

„Profesorul e dator să simtă starea elevilor, asta înseamnă evaluarea formativă, care trebuie să fie una continuă. Elevii mei îmi spuneau că îşi doresc să vină cu drag la şcoală. Profesorul trebuie să aibă dragoste faţă de elevi. Eu dădeam uneori note mari la Matematică chiar dacă elevii nu erau de 9 sau 10, pentru a-i încuraja să creadă în ei. În timp, elevii aceia au început să aibă drag de materie şi să înveţe cu plăcere, luând note bune”, spune Vlaston.

„De ce a venit profesorul în şcoală? Ca să dăruiască din sufletul lui copiilor. Copiii simt dacă dascălii îi iubesc sau nu. Respectul se câştigă, nu se impune, prin comportament urât sau note mici”, adaugă acesta.  

Şcoala ar trebui să se plieze pe nevoile şi capacităţile elevilor. „La noi, şcoala e ca un malaxor, ca un pat al lui Procust”, încheie Vlaston. Dar nu profesorii sunt vinovaţii ci sistemul de educaţie, atrag atenţia Vlaston şi Murgoci. Viitorii dascăli trebuie formaţi şi pregătiţi serioşi înainte de a „şlefui” noile generaţii, însă pentru asta este nevoie de o reconstrucţie a întregului sistem de învăţământ.