Alina Mungiu-Pippidi: Când autorul denunţă la DNA bacalaureatul la limba română

Alina Mungiu-Pippidi este presedintele Societatii Academice din Romania (SAR)

Dragă DNA, ştiu că nu îţi vezi capul de treabă. Nu vreau să te încarc mai mult. Dimpotrivă, vreau să te ajut, de asta fac acest denunţ legat de corupţia din sistemul de educaţie românesc. Am văzut că ai mai cules pe un profesor sau altul care ia mită de la studenţi sau elevi, că ai trimis în judecată oameni care păzesc sălile de bacalaureat sau pe cei prinşi cu fiţuici.

Sunt convinsă că deja te-ai lămurit singur că dacă iei gândacul din vie şi îi faci proces, tot nu salvezi via: ceilalţi gândaci vor continua să facă la fel. Contribuţia mea de azi e pentru a mai preveni gândacii să aibă aşa un larg acces la vie – când vor mai scăpa doar doi-trei ai să vezi şi nişte rezultate, altele decât costurile unei vii distruse plus costul proceselor unor gândaci care nu diferă cu nimic de alţii. Esenţa este că o vie organizată ca asta e o invitaţie pentru gândaci – dacă nu schimbăm ceva vom continua să fim simultan în topul gândacilor striviţi, ca şi al gândacilor care distrug via. E adevărat că organizarea viei o fac guvernanţii. Dar mă gândesc că dacă unul face înadins reguli ca să creeze breşe pentru gândaci, ce spune eu breşe, autostrăzi pentru gândaci, atunci poţi face ceva. Că sigur ANI va găsi că a existat un profit corespunzător în averea lor. Niciun legislator sau făcător de reguli proaste în România nu e prost degeaba. Ci pentru profit.

Conform studiului PISA 2012, publicat la 1 decembrie 2013, aproape 40% dintre elevii români au dificultăţi să citească şi să înţeleagă un text – sunt, cu alte cuvinte, analfabeţi funcţionali. Studiul, care a fost realizat pe 510.000 elevi în vârstă de 15 ani din 65 de ţări, mai arată că elevii români sunt cel mai puţin motivaţi dintre copiii care au luat parte la cercetare, la mare distanţă de toţi ceilalţi. Întrebările din studiile PISA sunt de înţelegere, apelează la inteligenţa, simţul de observaţie şi atenţia copiilor. Li se dă, de exemplu, o descriere a felului de organizare al albinelor şi li se cer explicaţii sumare pentru a vedea dacă au înţeles de ce albinele fac una sau alta. În 2012, România s-a plasat pe locul 45 în rândul celor 65 de ţări participante la studiul PISA, mult sub media OECD, la acelaşi nivel cu Serbia sau Rusia.

De câţiva ani încoace efortul de a îndrepta situaţia a făcut ca să se achiziţioneze camere de luat vederi pentru bacalaureat. Dar persoane cu oarecare educaţie, ca academicienii Solomon Marcus, Nicolae Zamfir sau ca mine au atras atenţia că educaţia pe care o dăm elevilor este de vină, de la conţinutul programelor şi forma de predare la forma de testare, inclusiv bacul. În textul meu, ”Bacalaureatul la română, o bătaie de joc naţională” am atras atenţia că programele la română, culminând cu cele de la bac, nu au ca scop să înveţe pe cineva limba română, sunt inadecvate, excesiv de filologice, confuze ca să creeze arbitrariu cât mai mare la corectură şi par să aspire să creeze un fel de filologi cretini şi nu nişte vorbitori şi comunicatori de o inteligenţă normală. Şi dădeam soluţia simplă să fie modelate după testele PISA. Credeţi că s-a schimbat ceva? Iată un exemplu din cele de săptămâna asta:

Examenul de bacalaureat naţional 2015 

Limba şi literatura română Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

(Vasile Voiculescu, Sakuntala)

Rezumatul meu: Naratorul se întoarce la el în Buzău cu trenul să viziteze un vechi prieten la moşie, o călătorie care îi deşteaptă amintiri plăcute de demult.

Cerinţele examinatorilor: Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor stăruiau şi deodată. 2 puncte

2. Explică rolul virgulei în secvenţa plecase în streinătate, trecuse pe la Paris. 2 puncte

3. Construieşte un enunţ în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului turmă. 2 puncte

4. Transcrie, din textul dat, două secvenţe care conturează dimensiunea temporală. 4 puncte

5. Precizează două motive literare prezente în textul dat. 4 puncte

6. Menţionează tipul de perspectivă narativă din textul dat. 4 puncte

etc)

Mai departe

Scrie un text de tip argumentativ de 150 – 300 de cuvinte despre rolul reţelelor de socializare în promovarea artei.

În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:

− să respecţi structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris (?), utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri (??); 8 puncte

− să ai conţinutul adecvat argumentării pe tema dată: formularea ipotezei/a propriei opinii (???) faţă de problematica pusă în discuţie, etc

Notă! În vederea acordării punctajului, textul trebuie să fie în concordanţă cu problematica pusă în discuţie (?????)

Dragi procurori, şi dragi cititori care nu sunteţi procurori, să nu credeţi că e ceva în neregulă cu voi dacă nu reuşiţi să rezolvaţi niciunul din subiectele astea, deşi aţi luat bacalaureatul sau aţi terminat o facultate. Nu reuşesc decât cei care au fost pregătiţi în acest sens – învăţând pe de rost texte standard sau chiar răspunsul la aceste subiecte, extrase dintr-un set limitat. Mai reuşesc cei foarte inteligenţi, care ghicesc la vreo jumătate din astea ce vor examinatorii, dar nu prea au cum să ajungă la nota zece cu aceste subiecte. Cum am descoperit pe vremea când frate-meu mai mic dădea bacalaureatul (şi nu era chiar fără talent la română) şi învăţa pe de rost eseuri precum cel de la ultimul punct de azi sau comentarii literare întregi produse de industria de meditaţii, din prostia asta trăiesc mulţi educatori. Sigur că nimeni care e astfel educat şi examinat nu dezvoltă o gândire argumentativă şi nici nu ajunge să înţeleagă limba română. Redactarea subiectelor calcă în mod constant principiul wittgensteinian că tot ceea ce merită a fi exprimat poate fi exprimat clar. Cine gândeşte şi scrie astfel nu poate învăţa sau testa pe alţii şi nici nu înţelege la serveşte limba română. O asemenea testare şi filosofie a predării vine dintr-o şcoală menită a produce analfabeţi funcţionali, viitori şomeri sau culegători de căpşuni.

Dar ţine în viaţă o largă comunitate de profesori de română, începând cu cei care fac subiectele, până la cei care îi meditează pe copii cum să facă faţă unui asemenea examen, pierzând astfel nu doar bani, ci şi timp în care ar putea învăţa româneşte, ar putea citi literatură sub formă de cărţi, nu prefabricate.

40 la sută analfabeţi funcţionali? 15 la sută şomeri din cauza asta în zona rurală? Iată prejudiciul.

Oamenii din comisiile de subiecte se ocupă, direct sau indirect, de meditaţii? Averile lor sunt cum s-ar cuveni, adică ale unor modeşti profesori din sistemul de stat, fără talent nici măcar la română, sau dimpotrivă? Decidenţii din Ministerul Educaţiei, care de ani de zile tolerează acest sistem, au averi corespunzătoare salariilor lor? Asta e investigaţia.

Corupţia din România există, toată, pentru că aduce avantaje cuiva, şi anume celor care controlează regulile jocului. Regulile sunt făcute cu scopul, adesea exclusiv, de a crea rente. Nu daţi vina pe cine copiază la bacalaureat, sau pe cine lasă pe alţii să copieze. De la un grad de ticăloşie în sus, regulile corupte ale jocului trebuie încălcate. Şi dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să atacăm cauzele corupţiei, nu consecinţele lor.

Comenteaza acest text pe Romanicurata.ro