Asistăm la ruina totală a şcolii

Şi anul acesta, în foarte multe licee din Bucureşti şi din ţară, s-a putut intra cu medii sub 5, adesea cu medii de 2 şi 3. Speranţele ca un elev care intră cu o astfel de medie să reuşească să ia Bacalaureatul sunt aproape nule.

Dincolo de numărul mare de medii de 10 obţinute de elevi anul acesta la examenele de Evaluare Naţională, sistemul ascunde o realitate pe care, an după an, autorităţile refuză să o ia serios în discuţie şi să găsească măsuri de remediere: numărul covârşitor de elevi care nu reuşesc să obţină nici măcar o medie de 5, dar care sunt acceptaţi la liceu.

De exemplu, la Liceul teoretic Piatra şi la Liceul tehnologic Drăgăneşti-Vlaşca, ambele din Teleorman, la specializarea matematică-informatică ultima medie de intrare a fost 2,03 şi respectiv 2,14. La Liceul Cojasca, Dâmboviţa, specializarea mecanică, ultima medie de intrare a fost 2,21. La Brăneşti, Ilfov, la o aruncătură de băţ de Capitală, la Colegiul silvic „Theodor Pietraru” s-a intrat cu 2,16, în timp ce la Călăraşi, la Liceul tehnologic de transporturi auto s-a intrat chiar şi cu 1,99. Nici alte „provincii istorice” nu stau mai bine: la Liceul tehnologic agricol „Alexandru Berinde” Seini, Maramureş, la specializarea agricultură s-a intrat cu 2,19, iar la Liceul „Timotei Cipariu” Dumbrăveni, Sibiu, cu 3,17, la profilul economic. La Botoşani, coada-cozii în materie de medie de admitere este Liceul teoretic „Anastasie Basota” din Pomârla, unde media a fost de 2,19 la specizalizarea ştiinţele naturii, în timp ce la Iaşi s-a intrat cu 2,92 la Colegiul tehnologic „Mihail Sturza”, specializarea electromecanică.

Este greu de crezut că aceşti elevi vor putea promova vreodată un Bacalaureat similar cu un elev care intră la liceu cu medii peste 7.

Dovadă că, anul trecut, 43 de licee din 23 de judeţe au avut o rată de promovare zero la examenul de Bacalaureat.

Ba la şcoala profesională, ba la liceu

Anul trecut în septembrie, ministrul interimar al Educaţiei, Daniel Breaz, promova un ordin prin care învăţământul profesional devenea obligatoriu pentru elevii care nu obţineau minimum 5 la intrarea în liceu. Singura soluţie pentru aceştia era şcoala profesională, de 3 ani, duală sau clasică.

Măsura ar fi trebuit să fie aplicată la Evaluarea Naţională din vara aceasta, însă aprigele proteste care s-au iscat au determinat autorităţile să dea înapoi. Sindicatele şi părinţii au spus „da”, însă elevii şi Avocatul Poporului, Renate Weber, au votat împotrivă. Aceasta din urmă, pe motiv că „reprezintă o încălcare gravă a dreptului la învăţătură, dar şi o situaţie posibil discriminatorie” şi a cerut Ministerului Educaţiei să o elimine.

Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar, declara anul trecut că „problema pe care trebuie să o conştientizeze părinţii este că un copil care se ducea cu nota 3 la un liceu teoretic avea şanse aproape de 0 să obţină diploma de Bacalaureat. În această situaţie, îşi făcea mai mult rău, mergând pe o rută de eşec, în final. De aceea, am hotărât ca aceşti elevi cu medii de admitere de sub 5 să meargă la profesională. Nimic nu îl împiedică pe elevul cu medie de 4,90 ca, la finalul clasei a IX-a, să se transfere la liceu, cu diferenţele de rigoare şi dacă media la final de clasă este egală cu ultima medie din clasa în care vrea să se transfere. Şi nimeni nu îl împiedică pe elev să meargă către universitate şi de la profesională, trebuind să facă doar un an în plus de liceu”, a explicat părintele. 

Reprezentanţii elevilor au argumentat însă că interdicţia de a urma liceul dacă obţii medie sub 5 „este de natură să plaseze o stigmă şi mai mare pe sistemul de învăţământ professional, accentuând mentalitatea promovată de multe ori şi de părinţi sau elevi prin replicile de tipul - învaţă, să nu ajungi la profesională“.

„Performanţa în România înseamnă să te descurci“

Mihai Maci, lector la Universitatea din Oradea, autorul celebrului eseu „Cum produce şcoala tâmpiţi” şi al volumului „Anatomia unei imposturi. O şcoală incapabilă să înveţe“, spune că ar trebui să ne uităm cu băgare de seamă la şcolile care-i „produc” pe aceşti elevi cu medii sub 5. „Prima întrebare este de ce aceşti copii iau la Testarea Naţională note atât de mici? Asta ne obligă să ne uităm în amonte să vedem cum au făcut gimnaziul. Dar, mare atenţie! La un moment dat, s-a făcut o testare la copii de clasa a II-a care arătat că în jur de 30% din ei sunt incapabili să scrie, să citească şi să înţeleagă ce citesc”, afirmă Mihai Maci. Acest lucru se reproduce şi la clasa a VIII-a, adaugă universitarul. „Asta înseamnă că noi deja din clasa a II-a avem o problemă. Întrebarea este ce facem acolo? Dacă acolo nu se intervine, lucrurile acestea se perpetuează de-a lungul întregii şcoli. O ştim foarte bine”, este categoric Mihai Maci.

Cum funcţionează lucrurile la noi? „Avem un sistem care răsplăteşte ceea ce noi numim performanţă. Performanţa în România înseamnă să te descurci: adică, ca director de şcoală să declari note mari. În funcţie de acest criteriu tu primeşti salarii de merit, prime, bani pentru renovarea şi utilarea şcolii. Aşa că orice director va fi tentat să supraliciteze. Dacă tu ca director spui: în clasa a IV-a sau a VI-a sau a VIII-a avem aceste probleme, atunci n-o să mai primeşti venituri. Aşa că nu e bine să spui nimic, ci să-ţi vezi de ale tale. Mai dai nişte meditaţii, te descurci. Nici Hristos n-a îndreptat lumea asta, n-o s-o îndrepţi tu! Ce se întâmplă însă când aceste lucruri au loc la scară socială? Asistăm la ruina totală a şcolii”, conchide Mihai Maci.

Noi nu avem o şcoală care să-şi pună serios problema că peste jumătate din elevi au probleme grave de înţelegere, atrage atenţia Mihai Maci. „De ce au probleme grave de înţelegere? În unele cazuri pot exista raţiuni materiale – se duc în şcoli care arată lamentabil, nu avem tehnologie –, alteori este vorba despre adecvarea programei astfel încât elevul să înţeleagă. Or, noi avem o programă care nu e în acord cu dezvoltarea psihosomatică a elevului. Cine ne pune să face fracţii la clasa a II-a? Care e raţiunea acestui fapt? Apoi, mai este vorba despre calificarea şi plata profesorilor”, enumeră universitarul.

Un efect otrăvit al mai multor factori

În opinia lui Marian Staş, profesor de matematică, expert în educaţie, mediile mici de intrare la liceu sunt un efect otrăvit ale unei cauze care ţine de cel puţin doi factori. „Unul este educaţional şi unul care ţine de fibra naţiei”, consideră Marian Staş. În primul rând, elevii sunt foarte slab pregătiţi în gimnaziu şi intră la liceu în urma unui examen care este identic pentru toţi, cu probe la Matematică şi Română. Susţinerea unei singure Evaluări Naţionale la cele două materii nu rezolvă problemele ca atare, mai spune acesta.

În opinia lui Marian Staş, „fiecare liceu, însă, ar trebui să-şi organizeze propria admitere, astfel încât fiecare liceu să-şi seteze standardele şi să-i admită pe acei copii care vor să meargă acolo. Şi a doua temă importantă ţine de ce înseamnă învăţământul profesional, vocaţional. Repartizarea asta e făcută în acest fel pentru că e obligatoriu ca toţi copiii să meargă la liceu. Şi asta e o chestie foarte proastă şi necorelată cu legislaţia muncii. Dacă ar exista o alternativă sănătoasă de învăţământ profesional, atunci povestea ar putea fi reglată în mod firesc. Pentru că vor da admitere în liceele unde Matematica şi Româna sunt extrem de importante copiii care vor să se ducă acolo, iar ceilalţi se pot înscrie să facă învăţământ profesional şi tehnic. Deci, o altă modalitate de admitere într-un învăţământ vocaţional”, conchide Staş. Dacă nu se va întâmpla acest lucru va continua situaţia aberantă în care copiii vor intra la liceu cu medii de 2 şi 3, adaugă expertul.

Alergăm după diplome

Şi mai este ceva, adaugă Marian Staş. „La noi, diferenţa dintre formă şi fond este ucigătoare. Alergăm după diplome, pentru că mentalitatea încă este una otrăvită, păguboasă, cum că nu meseria adevărată e brăţară de aur, ci diploma îl face pe om, o diplomă pe care pot să mi-o cumpăr, de pildă. În Germania, 70% din învăţământul liceal este profesional, aşa este firesc. În Elveţia, la fel. La noi, sub 10%”, explică Staş.

Soluţiile vor veni, mai spune el, în timp, şi la presiunile pieţei muncii. Nevoile de forţă de muncă vor fi atât de puternice încât vor presa companiile din ce în ce mai mult cu tot mai multe meserii, profiluri. Acestea la rândul lor vor pune presiune pe sistemul educaţional pentru a creşte şi calitatea şi cantitatea resursei umane formate în învăţământul profesional.